Fișă de lectură Scrisoarea III de Mihai Eminescu
Doua fise de lectura pentru poezia Scrisoarea III scrisa de poetul roman Mihai Eminescu. Fisa de lectura pentru Scrisoarea III cuprinde detalii despre titlul, poeziei, despre autor, data de publicare, personajele care apar in celebra opera a lui Mihai Eminescu, citate preferate si rezumatul, povestirea si mesajul poeziei.
Vezi si
Comentariu - Condiția omului de geniu într-o operă eminesciană: Scrisoarea I
Două comentarii "Scrisoarea I" de Mihai Eminescu
Comentariu la Scrisoarea I pe tablouri
Rezumat "Scrisoarea III" de Mihai Eminescu
Fişă de lectură - Scrisoarea a III-a
Autor: Mihai Eminescu
Operă: Scrisoarea a-III-a
Personajele: Sultanul Baiazid, Domnitorul Mircea cel Bătrân
Povestire: Poezia reprezintă o pagină de istorie a noului stat infinţat, Ţara Românească, şi a domnitorului Mircea cel Bătrân în lupta sa cu Sultanul Baiazid. Opera incepe cu descrierea sultanului şi a visului său de mărire, de a cuceri toate continentele. Râuri, munţi, popoare după popoare vor deveni ale lui şi vor face ca imperiul să devină tot mai mare şi mai mare.
Sultanul debarcă cu miile de ieniceri şi spahii şi se îndreaptă spre Rovine pentru a-l întânli pe Mircea. Un sol de pace vine la Baiazid şi îi spune că domnul Ţări Româneşti ar dori să îi vorbească. Un bătrânel simplu se apropie de sultan şi se prezintă cerându-i să renunţe la gândul său de a cuceri teritoriile româneşti. Sultanul supărat şi indignat de cutezanţa bătrânului începe să-i descrie domnitorului puterea pe o are, cuceririle pe care le-a făcut şi cum a ajuns să se împiedice de un moşneag.
Bătrânul umil îi spune sultanului că de multe secole mulţi au încercat să-i cotropească dar au ajuns o apă şi un pământ. El se bazează pe prietenia codrului şi a râului şi că nu luptă decât pentru a-şi apăra pământul.
Domnitorul pleacă şi de la marginile pădurii încep să apară coifuri şi suliţi lucitoare. Câmpul începe să se umple de ambele părţi şi lupta începe. Însuşi Mircea luptă vitejeşte împrăştiind şi risipind armata otomană care îngrozită fuge care încotro.
La apusul soarelui voievodul se aşează şi îi scrie o scrisoare domniţei sale. Îi spune că e sănătos şi că aşteaptă răspuns de la ea.
Ultima parte descrie prezentul în care poetul trăieşte şi care nu e nici pe departe la fel de glorios ca trecutul. Poetul evocă birurile asupritoare, legile strâmbe, desfrâul şi feluritele neamuri străine propăşite în ţara noastră şi care se dau mari patrioţi. După aşa zisele studii la paris tinerii noştri se întorc plini de ifose făcând neamul românesc de ruşine. Poetul aşteaptă venirea lui Vlad Ţepeş pentru a face dreptate.
Mesaj: Trebuie să trăim în pace cu vecinii noştri şi cu toate popoarele, dar să fim mereu pregătiţi să ne apărăm ţara, să fim viteji şi să nu ne facem neamul de ruşine.
Fişă de lectură
Titlu: Scrisoarea III.
Autor: Mihai Eminescu.
Date publicaţie: 1-05-1881
Date autor: Mihai Eminescu ( Mihail Eminovici )s-a născut la data de 15 ianuarie 1850, Botoșani, şi a decedat la data de 15 iunie 1889, București. A fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română
Personaje: Bazid şi oastea sa, Mircea cel Bătrân şi oastea sa, elemente ale naturii.
Citat preferat: “…Şi de-aceea tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul,
Mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este,
Duşmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste;
N-avem oşti, dară iubirea de moşie e un zid
Care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Baiazid!...”
REZUMAT: Tema poemului este demascarea falsului patriotism al contemporanilor in contrast cu vitejia ostasilor romani trecuti. Poezia este structurata pe doua parti: prima parte reprezinta trecutul glorios al ostasilor romani in contrast cu falsul patriotism al contemporanilor. Partea a doua este o satira la adresa societatii burghezo-mosieresti si a lipsei de patriotism al contemporanilor. Partea I-a a poemului este structurata pe diferite momente: primele versuri amintesc si invoca istoria cresterii Imperiului Otoman sub forma unui vis, prin alegorie. Urmeaza apoi tablourile de natura, dupa care incepe descrierea luptei dintre oastea lui Baiazid si armata neinsemnata a lui Mircea cel Batran.. Primele versuri din partea I reprezinta visul sultanului. Luna, preschimbata in fecioara este iubita sultanului din seara aceea. Acesta descrie frumusetea lunii in contrast cu intreaga natura. Cu ajutorul epitetelor se realizeaza portretul lunii preschimbata in fecioara odata cu descrierea noptii:
"Vede cum din ceruri luna luneca si se coboara
Si s-apropie de dansul preschinbata in fecioara.
Inflorea cararea ca de pasul blandei primaveri;
Ochii ei sunt plini de umbra tainuitelor dureri;
Codrii se infioreaza de atata frumusete,
Apele-ncretesc in tremur straveziilor lor fete".
In aceste ultime doua versuri, Eminescu foloseste personificarea ca mijloc artistic si o serie de metafore menite sa accentueze cadrul nocturn, selenar.Portretul lunii este un simbol al frumusetii creand un tablou de vraja cu ajutorul motivelor romantice. Acest tablou ne introduce in visul sultanului unde poetul foloseste acumularea de imagini vizuale si auditive care adancesc puterea de vraja si vis.
"Ea, sezand cu el alaturi, mana fina i-o intinde,
Parul ei cel negru-n valuri de matasa se desprinde".
Dand glas puterii magice a visului, poetul se foloseste de aceasta imagine pentru a accentua dorinta de marire a sultanului, care, prin versul "Las' sa leg a mea viata de a ta In bratu-mi vino", pune in evidenta dorinta de marire a sultanului. Tot din acest tablou face parte si visul sultanului pentru cucerirea lumii. Disparitia lumii tulbura imaginea si visul ia o alta directie: din inima sultanului creste halucinant un copac urias sub a carui umbra se intinde intregul univers. Copacul reprezinta simbolul formarii si maririi Imperiului Otoman. Prin intermediul imaginilor vizuale si auditive se releva cucerirea lumii. Sultanul viseaza la toate bogatiile lumii:
"Iar in patru parti a lumii vede siruri muntii mari
Atlasul, Caucazul, Taurul si Balcanii seculari;
Vede Eufratul si Tigris, Nilul, Dunarea batrana
Umbra arborelui falnic peste toate e stapana",
precum si cucerirea Romei:
"Insa frunzele-ascutite se indoaie dupa vant
Si deasupra Romei se inclina la pamant".
Aici are loc trezirea la realitate, visul sultanului luand proportiile unei mari dorinte ce, crede sultanul, este trimisa de la "Profet", ca "Pe-o clipa se-naltase, chiar in rai la Mohamet". Atunci el pricepe si intelege visul ca acesta trebuie sa devina o realitate, ca Imperiul Otoman este sortit unei cuceriri a lumii.Apoi ne apar imagini gradate, natura infiorandu-se de largirea Imperiului, de granitele sale care nu mai cunosc margini, sporind an de an.
"An cu an imparatia tot mai larga se sporeste,
Iara flamura cea verde se inalta an cu an,
Neam cu neam urmandu-i zborul si sultan dupa sultan".
Urmeaza apoi enumeratia si epitetele care au rolul de a descrie fastul, frumusetea, maretia si puterea armatelor otomane care au ajuns la granitele tarii noastre cu ganduri de cucerire."Vin de-ntuneca pamantul la Rovine in campii". Metafora "intuneca pamantul" arata multimea armatei otomane.In timp ce armata otomana intra cu fast in tara noastra, este introdus aici un element al naturii care parca ameninta si pregateste razbunarea si lupta: "Numa-n zarea departata suna codrul de stejari".
Ocrotitoarea natura, totdeauna prietena romanului, vine si de aceasta data in ajutorul micii oaste conduse de marele domnitor Mircea cel Batran.Imaginile auditive ne introduc parca in aceasta atmosfera de miscare si forfota:"Suna codrul de stejari".
Vezi si
Comentariu - Condiția omului de geniu într-o operă eminesciană: Scrisoarea I
Două comentarii "Scrisoarea I" de Mihai Eminescu
Comentariu la Scrisoarea I pe tablouri
Rezumat "Scrisoarea III" de Mihai Eminescu
Fişă de lectură - Scrisoarea a III-a
Autor: Mihai Eminescu
Operă: Scrisoarea a-III-a
Personajele: Sultanul Baiazid, Domnitorul Mircea cel Bătrân
Povestire: Poezia reprezintă o pagină de istorie a noului stat infinţat, Ţara Românească, şi a domnitorului Mircea cel Bătrân în lupta sa cu Sultanul Baiazid. Opera incepe cu descrierea sultanului şi a visului său de mărire, de a cuceri toate continentele. Râuri, munţi, popoare după popoare vor deveni ale lui şi vor face ca imperiul să devină tot mai mare şi mai mare.
Sultanul debarcă cu miile de ieniceri şi spahii şi se îndreaptă spre Rovine pentru a-l întânli pe Mircea. Un sol de pace vine la Baiazid şi îi spune că domnul Ţări Româneşti ar dori să îi vorbească. Un bătrânel simplu se apropie de sultan şi se prezintă cerându-i să renunţe la gândul său de a cuceri teritoriile româneşti. Sultanul supărat şi indignat de cutezanţa bătrânului începe să-i descrie domnitorului puterea pe o are, cuceririle pe care le-a făcut şi cum a ajuns să se împiedice de un moşneag.
Bătrânul umil îi spune sultanului că de multe secole mulţi au încercat să-i cotropească dar au ajuns o apă şi un pământ. El se bazează pe prietenia codrului şi a râului şi că nu luptă decât pentru a-şi apăra pământul.
Domnitorul pleacă şi de la marginile pădurii încep să apară coifuri şi suliţi lucitoare. Câmpul începe să se umple de ambele părţi şi lupta începe. Însuşi Mircea luptă vitejeşte împrăştiind şi risipind armata otomană care îngrozită fuge care încotro.
La apusul soarelui voievodul se aşează şi îi scrie o scrisoare domniţei sale. Îi spune că e sănătos şi că aşteaptă răspuns de la ea.
Ultima parte descrie prezentul în care poetul trăieşte şi care nu e nici pe departe la fel de glorios ca trecutul. Poetul evocă birurile asupritoare, legile strâmbe, desfrâul şi feluritele neamuri străine propăşite în ţara noastră şi care se dau mari patrioţi. După aşa zisele studii la paris tinerii noştri se întorc plini de ifose făcând neamul românesc de ruşine. Poetul aşteaptă venirea lui Vlad Ţepeş pentru a face dreptate.
Mesaj: Trebuie să trăim în pace cu vecinii noştri şi cu toate popoarele, dar să fim mereu pregătiţi să ne apărăm ţara, să fim viteji şi să nu ne facem neamul de ruşine.
Fişă de lectură
Titlu: Scrisoarea III.
Autor: Mihai Eminescu.
Date publicaţie: 1-05-1881
Date autor: Mihai Eminescu ( Mihail Eminovici )s-a născut la data de 15 ianuarie 1850, Botoșani, şi a decedat la data de 15 iunie 1889, București. A fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română
Personaje: Bazid şi oastea sa, Mircea cel Bătrân şi oastea sa, elemente ale naturii.
Citat preferat: “…Şi de-aceea tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul,
Mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este,
Duşmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste;
N-avem oşti, dară iubirea de moşie e un zid
Care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Baiazid!...”
REZUMAT: Tema poemului este demascarea falsului patriotism al contemporanilor in contrast cu vitejia ostasilor romani trecuti. Poezia este structurata pe doua parti: prima parte reprezinta trecutul glorios al ostasilor romani in contrast cu falsul patriotism al contemporanilor. Partea a doua este o satira la adresa societatii burghezo-mosieresti si a lipsei de patriotism al contemporanilor. Partea I-a a poemului este structurata pe diferite momente: primele versuri amintesc si invoca istoria cresterii Imperiului Otoman sub forma unui vis, prin alegorie. Urmeaza apoi tablourile de natura, dupa care incepe descrierea luptei dintre oastea lui Baiazid si armata neinsemnata a lui Mircea cel Batran.. Primele versuri din partea I reprezinta visul sultanului. Luna, preschimbata in fecioara este iubita sultanului din seara aceea. Acesta descrie frumusetea lunii in contrast cu intreaga natura. Cu ajutorul epitetelor se realizeaza portretul lunii preschimbata in fecioara odata cu descrierea noptii:
"Vede cum din ceruri luna luneca si se coboara
Si s-apropie de dansul preschinbata in fecioara.
Inflorea cararea ca de pasul blandei primaveri;
Ochii ei sunt plini de umbra tainuitelor dureri;
Codrii se infioreaza de atata frumusete,
Apele-ncretesc in tremur straveziilor lor fete".
In aceste ultime doua versuri, Eminescu foloseste personificarea ca mijloc artistic si o serie de metafore menite sa accentueze cadrul nocturn, selenar.Portretul lunii este un simbol al frumusetii creand un tablou de vraja cu ajutorul motivelor romantice. Acest tablou ne introduce in visul sultanului unde poetul foloseste acumularea de imagini vizuale si auditive care adancesc puterea de vraja si vis.
"Ea, sezand cu el alaturi, mana fina i-o intinde,
Parul ei cel negru-n valuri de matasa se desprinde".
Dand glas puterii magice a visului, poetul se foloseste de aceasta imagine pentru a accentua dorinta de marire a sultanului, care, prin versul "Las' sa leg a mea viata de a ta In bratu-mi vino", pune in evidenta dorinta de marire a sultanului. Tot din acest tablou face parte si visul sultanului pentru cucerirea lumii. Disparitia lumii tulbura imaginea si visul ia o alta directie: din inima sultanului creste halucinant un copac urias sub a carui umbra se intinde intregul univers. Copacul reprezinta simbolul formarii si maririi Imperiului Otoman. Prin intermediul imaginilor vizuale si auditive se releva cucerirea lumii. Sultanul viseaza la toate bogatiile lumii:
"Iar in patru parti a lumii vede siruri muntii mari
Atlasul, Caucazul, Taurul si Balcanii seculari;
Vede Eufratul si Tigris, Nilul, Dunarea batrana
Umbra arborelui falnic peste toate e stapana",
precum si cucerirea Romei:
"Insa frunzele-ascutite se indoaie dupa vant
Si deasupra Romei se inclina la pamant".
Aici are loc trezirea la realitate, visul sultanului luand proportiile unei mari dorinte ce, crede sultanul, este trimisa de la "Profet", ca "Pe-o clipa se-naltase, chiar in rai la Mohamet". Atunci el pricepe si intelege visul ca acesta trebuie sa devina o realitate, ca Imperiul Otoman este sortit unei cuceriri a lumii.Apoi ne apar imagini gradate, natura infiorandu-se de largirea Imperiului, de granitele sale care nu mai cunosc margini, sporind an de an.
"An cu an imparatia tot mai larga se sporeste,
Iara flamura cea verde se inalta an cu an,
Neam cu neam urmandu-i zborul si sultan dupa sultan".
Urmeaza apoi enumeratia si epitetele care au rolul de a descrie fastul, frumusetea, maretia si puterea armatelor otomane care au ajuns la granitele tarii noastre cu ganduri de cucerire."Vin de-ntuneca pamantul la Rovine in campii". Metafora "intuneca pamantul" arata multimea armatei otomane.In timp ce armata otomana intra cu fast in tara noastra, este introdus aici un element al naturii care parca ameninta si pregateste razbunarea si lupta: "Numa-n zarea departata suna codrul de stejari".
Ocrotitoarea natura, totdeauna prietena romanului, vine si de aceasta data in ajutorul micii oaste conduse de marele domnitor Mircea cel Batran.Imaginile auditive ne introduc parca in aceasta atmosfera de miscare si forfota:"Suna codrul de stejari".
Post a Comment