Rezumat scurt si pe capitole Ultima noapte de dragoste, întaia noapte de război
Rezumat scurt si un rezumat pe capitole la cartea "Ultima noapte de dragoste, întaia noapte de război" scris de romancierul, dramaturgul, nuvelistul și poetul român Camil Petrescu. Un rezumat scurt de aproape o pagina si un rezumat pe capitole de 3 pagini la romanul de dragoste "Ultima noapte de dragoste, întaia noapte de război".
In aceasta carte, Camil Petrescu surprinde drama intelectualului lucid, însetat de absolutul sentimentului de iubire, dominat de incertitudini, care se salvează prin conștientizarea unei drame mai puternice, aceea a omenirii ce trăiește tragismul unui război absurd, văzut ca iminență a morții.
Personaje
Ștefan Gheorghidiu este un alter ego al autorului; reprezintă tipul intelectualului inadaptat confruntat cu societatea burgheză a Bucureștilor secolului XX. Este student la filosofie în momentul în care o întâlnește pe Ela, cea care îi va deveni soție. Numele ei apare târziu în roman. Personajul este descris în raport cu soția sa, făcând o analiză asupra sa și asupra relației cu Ela după scena de la popotă. Gheorghidiu este detașat de lumea pragmatică a acelei vremi, nu simte nevoia de a participa la viața socială. După moartea unchiului Tache, moment ce va declanșa cearta pentru avere, el este indiferent și supărat pe comportamentul Elei, implicată mult prea activ în acea împărțire a moștenirii. El este interesat de idei, de lucruri abstracte, reprezentând o curiozitate pentru celelalte personaje.
Ela - soția lui Ștefan.
Nae Gheorghidiu - unul dintre cei doi unchi ai lui Ștefan. Un deputat din Partidul Liberal, acesta este descris ca fiind viclean și tăios, cu o mentalitate practică.
Tache Gheorghidiu - unchiul cel bogat al lui Ștefan.
Domnul Grigoriade - amantul presupus al Elei.
Vasilescu Lumânăraru - este un afacerist care are legături cu Nae. Este întâlnit de Ștefan atunci când cei trei dețin uzina metalurgică. Deși era stimat pentru calitățile sale, Lumânăraru, care purta mereu ochelari și care își punea secretarul să-i citească tot, îi destăinuie secretul său: el purta ochelarii pentru că era analfabet.
Vezi si rezumatul Jocul Ielelor si Patul lui Procust.
Rezumat scurt Ultima noapte de dragoste, întaia noapte de război
Romanul se deschide cu o scenă la popotă, unde căpitanul și comandantul discută procesul unui soț achitat de omorârea unei soții vinovate de adulter. Aceștia sunt întrerupți de sublocotenentul Gheorghidiu, care îi acuză de vulgaritate și superficialitate înainte de a părăsi camera furtunos.
Următoarele capitole îl introduc pe Ștefan Gheorghidiu, un student sărac la filozofie, căsătorit cu o studentă la română și franceză, Ela. Inițial acesta se simte măgulit de devotamentul ei. Situația se schimbă o dată cu moartea unchiului său foarte bogat. Prin testament îi lasă acestuia o mare parte, din avere, spre ciuda celuilalt unchi al său și-a restului familiei, care-l dau în judecată și încep să-l calomnieze. Acesta intra in afaceri alaturi de unchiul sau, dar apoi renunta.
Înapoi la viața de facultate, acesta câștigă admirația colegilor săi cu «Critica rațiunii practice ». Venitul lor atrage atenția „lumii bune” și Ștefan impreuna cu soția lui renunță la vechiul lor stil de viață. Ela devine tot mai interesată în lucruri pe care protagonistul le consideră frivole. În timpul unei excursii, acesta este cuprins de certitudinea că Ela îl preferă pe domnul G. în defavoarea lui. Acesta descifrează fiecare gest al ei ca o dovadă de adulter și devine din ce în ce mai cătrănit pe parcursul celor trei zile la Odobești.
Urmeaza o scurtă perioadă de despărțire care duce la o scurtă perioadă de împăcare, pe parcursul căreia Ela descoperă că e însărcinată și, în ciuda protestelor lui Stefan, avortează copilul. Într-o zi, Gheorghidiu pleacă cu treabă la Azuga și la întoarcere găsește casa goală. O caută disperat pe la cunoscuți și în cele din urmă renunță și o așteaptă acasă, unde, la venirea acesteia a doua zi, se desparte de ea.
În zilele care urmează acesta încearcă fără succes să și-o scoată din cap, găsind obsesia lui ridicolă. Ajunge să nu mai mănânce, și devine palid la fiecare amintire. Spre dezgustul lui, i se pare că toți ceilalți îi pot intui suferința. Într-un moment de căutare înfrigurată, acesta dă peste o scisoare din partea Anișoarei, în care aceasta o ruga pe Ela să vină să-i țină de urât pe perioada celor două zile în care aceasta lipsise. Când Iorgu, soțul Anișoarei confirmă cele scrise, acesta este năpădit de remușcări și capătă permisie ca să o vadă la Câmpulung.
Acolo petrece câteva momente fericite, până când ea, a doua zi, îi cere să-și treacă o parte din avere pe numele ei. Convins de motivațiile ascunse ale acesteia, el o părăsește și, fiind găsit de colonelul lui, pe drum, protagonistul părăsește orașul împreună cu acesta. Pe drum află că domnul Grigoriade, presupusul amant al Elei, era și el în oraș, și că altă femeie, căutând să fie cu el în absența soțului ei, lăsase acasă o scrisoare asemănătoare cu cea găsită de el.
În ciuda așteptărilor, batalionul sublocotenentului Gheorghidiu este mobilizat când țara intră în război.
Batalionul lui luptă la Măgura, unde acesta este aproape omorât de un soldat, din neatenție. Pe măsură ce Ștefan se implică tot mai mult în zbuciumul războiului, acesta reflectă la cât de străin se simte de drama lui cu Ela. Ironic, acesta se gândește că aceasta l-a înșelat numai după ce a devenit bogat. La sfârșitul luptei, acesta scrie o scrisoare prin care îi lasă suma de bani cerută la Câmpulung.
În zilele următoare prinde un grup de copii care furaseră din sat. Un țăran pârăște două fete că ar fi spioane, dar nimeni nu știe ce să facă cu ele.
Rănit, este trimis la București, unde toată familia îl copleșește cu ceea ce el consideră falsă afecțiune. Mama lui, odată foarte ostilă la citirea testamentului, acum ea vine să-i aducă cele trebuincioase la spital. Acasă la soție, acesta observă detașat cât de puțin îl afectează situatia și se desparte de ea, lăsându-i restul banilor și posesiunilor sale.
Rezumat pe capitole "Ultima noapte de dragoste, întaia noapte de război" de Camil Petrescu
Cartea întâi
La Piatra Craiului, in munte
Actiunea primului capitol se desfasoara in primăvara anului 1916 in timpul actiunilor de fortificare, tara pregătindu-se pentru intrarea in primul război mondial.
Stefan Ghiorghidiu, proaspăt locotenent rezervist ajuta la pregătirea războiului pe Valea Prahovei si in Dâmbovicioara.
Intr-o seara la popota regimentului s-a început o discutie pe tema casatoriei si a relatiei dintre soti. Discutia porneste de la un proces in care un bărbat este eliberat chiar daca acesta si-a omorât sotia care îl insela.
Căpitanul Dimiu isi exprima clar părerea: ,,Nevasta trebuie sa fie nevasta si casa, casa. Daca-i arde de altele sa nu se mărite.” Căpitanul Corabu este cel care crede ca intr-o astfel de situatie divortul este solutia.
Asistând la aceasta discutie copilăreasca, Ghiorghidiu izbugneste si le spune celorlalti sa nu vorbească despre dragoste pentru ca nu se pricep. Replica sa, cea mai interesanta: ,,O iubire mare e mai degrabă un proces de autosugestie”, arata exact ceea ce gandeste Ghiorghidiu, care este hotărât sa dezerteze, daca, nu i se da permisie doua zile.
Diagonalele unui testament
Acest capitol începe cu amintirile lui Ghiorghidiu despre povestea lui de iubire. Replica din incipitul capitolului: ,,Eram însurat de doi ani si jumătate cu o colega de le universitate si bănuiam ca mă inseala”
Ea era de fapt una dintre cele mai frumoase studente. Si toata povestea a fost hrănita de mândria pe care el o simtea pentru ca ea il iubea.
Ei, desi săraci, trăiesc o frumoasa poveste de dragoste pana când Stefan primeste o mostenire de la unchiul sau, Tache. El încearcă, împreuna cu unchiul sau Nae Ghiorghidiu si Lumanararu sa facă anumite afaceri, însa isi da seama ca nu e făcut pentru asa ceva si se retrage.
E tot filozofie
Capitolul începe cu descrierea unor momente frumoase ale celor doi soti in care se vede ca inca se iubeau, se distrau împreuna si filozofau.
Intr-o după-amiaza, pe când se plimbau, cei doi se întâlnesc cu verisoara lui Stefan, Anisoara. De aici încolo lucrurile se schimba. Ela petrece tot mai mult timp in prezenta Anisoarei, devine din ce in ce mai preocupata de haine si de petrecerile mondene, schimbare pentru care Stefan, nu era pregătit.
Un episod cutremurător este cel al excursiei de la Odobesti in care Stefan este orbit de gelozie din cauza comportamentului sotiei sale.
Aici are loc prima ruptura sufleteasca dintre cei doi, datorita apropierii Elei de dl. G.
Asta-i rochia albastra
In acest capitol incepe jocul dintre cei doi.
Stefan începe la rândul sau sa flirteze cu o alta femeie, după care Ela nu a vrut sa plece acasă împreuna cu el, motiv pentru care el aduce in patul sau o „cocota” destul de frumoasa, pe care Ela o gaseste, se supăra si pleacă de acasă.
După ceva timp, a început sa ii simtă lipsa si o intalneste intr-un sfarsit. Desi emotia a fost puternica a reusit totusi sa păstreze o calmitate aparenta.
La a doua întâlnire, au vorbit, s-au plimbat iar el a găsit-o mai mult decât frumoasa in rochia pe care ea o purta. S-au împăcat după o luna. Au petrecut vara la Constanta, iar in septembrie s-au întors in Bucuresti unde au mai avut o cearta din cauza ca Ela nu voia sa aibă un copil.
Intre oglinzi paralele
In februarie, Stefan se întoarce prin surprindere de la Azuga unde fusese concentrat si nu a găsit-o pe Ela acasă. După ce a venit acasă dimineata, el a gonit-o si i-a propus sa divorteze, lucru pe care ea l-a acceptat. După un timp, nu mai suportând distanta a început sa o caute prin oras, numai pentru a o vedea. Când a fost bolnava i-a trimis un bilet si carti încercând sa o apropie. Peste câteva luni s-au întâlnit la curse si au vorbit mai pe larg.
Aceste scurte întâlniri ii făceau atât bine cat si rău lui Stefan.
A reluat studiul si a încercat sa găsească o lume superioara dragostei. După un timp gaseste un bilet de la Anisoara care explica absenta Elei in seara in care a hotărât sa divorteze, însa nu putea fi sigur daca este adevărat sau nu.
După doua saptamani este concentrat langa Câmpul-Lung si Ela se muta in C-lung pentru a fi mai aproape de el.
Ultima noapte de dragoste
Intr-o scrisoare Ela in cheamă urgent pe Stefan la C-lung. Stefan încearcă sa obtina permisie de la căpitanul Dimiu. După mai multe încercări, pana la urma, reuseste sa plece desi războiul era foarte aproape.
Când ajunge la C-lung cei doi au parte de ultima lor noapte de dragoste. După asta Ela încearcă sa-i propună lui Stefan, sa-i dea niste bani, sa isi facă testament. El o refuza si astfel a început o discutie dureroasa. Plecând de acasă sa se linsteasca se intalneste cu locotenentul-colonel care vrea sa il ia cu el înapoi la regiment. Abia reseste sa dea pe la Ela sa isi ia bagajele.
Calatoria este una plina de framantari sufletesti. Pe drum se vorbeste chiar despre Grigoriade, cel pe care îl bănuia amant al sotiei sale Stefan, care se afla la C-lung.
Cum ajunge la regiment, era deja ordinul de pregătire pentru război.
Cartea a II-a
Intaia noapte de război
In acest capitol se creează o imagine de groaza a războiului. Armata era dezorganizata, ordinele se contraziceau unul pe altul, ofiterii erau speriati si deznadajduiti.
Întreg capitolul cuprinde asa-zise tactici de război, nereusite însa.
Stefan, descrie frigul, groaza, foamea, frica, întunericul care reuseste sa-l facă sa uite de situatia in care se afla cu sotia sa.
Sunt prezentate si evenimente amuzante: după ce soldatii dau nas in nas cu un pluton si striga „prizonier, prizonier” realizează ca de fapt prizonierii sunt tot romani.
Fata cu obraz verde, la Vulcan
A treia zi, la Vulcan, Stefan este trimis sa facă dreptate după ce niste săteni acuzaseră tiganii ca le-au furat din curti. El se duce sa cerceteze si printre tigani observa o fata de vreo 16 ani pe care după ce o ameninta ca o impusca o ia cu el sa fie judecata.
Auzind focuri de arma, e nevoit sa plece si sa ii dea drumul fetei.
Intamplari pe Valea Oltului
Înaintând pe V. Oltului observa tactica inamicului.
Intr-o zi sefii sunt anuntati ca exista doua fete, Maria si Ana Manciulea, care sunt spioane si trimit informatii inamicului.
Căpitanul este sugestiv deoarece după ce, cele doua surori sunt arestate pentru spionaj, Maria este decorata cu „virtutea militara” pentru conducerea armatei romana peste Olt unde învinsese inamicul.
Post inaintat la Cohalm
La Cohalm, un orasel la vreo 10 km de Olt, războiul devine din ce in ce mai crud. Nimeni nu mai are pofta de mâncare. Pe fetele tuturor este întipărita groaza. Romanii ajung sa fie jefuiti de către unguri. Ghiorghidiu este trimis sa rezolve problema.
Desi povesteste la întoarcere cu amuzament cum l-au pandit pe inamic, comandantul nu este multumit.
Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu
Capitolul cuprinde scene de apocalipsa, prin violenta si groaza.
Un soldat, Marin Tuchei, rosteste intr-una: „Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu” văzând cu zboară proiectilele pe langa ei si ii spulberau pe cei ghinionisti, cum înotau prin nămol, altul este socat pentru ca a văzut cum un obuz i-a retezat capul lui A Mariei, ii povestea lui Ghiorghidiu: „Fugea asa, fara cap, după dvs. dl. locotenent”.
Wer Konn Romanien Retent?
Capitolul descrie cum se încheie marsul acesta istovitor pentru Ghiorghidiu. Desi încearcă numeroase tactici de război, oamenii lui Ghiorghidiu, împreuna cu el, sunt prinsi in capcana iar Ghiorghidiu este rănit la mana.
Asteptand sa fie condus la trenul sanitar, Ghiorghidiu intra in vorba cu un neamt.
Neamtul este dezgustat de lupta romanilor, spunând ca nu astfel se poarta războiul, cu atacuri haotice, sustinand ca războiul are si el regulile lui.
Comunicat apocrif
Rănit si spitalizat, Ghiorghidiu se întoarce la Bucuresti.
Ela i se pare o străina si-i propune sa se despartă. „Mi-e indiferent daca esti nevinovata” desi cândva „as fi putut ucide pentru femeia asta”.
Isi da seama ca oricând putea găsi o alta femeie la fel. I-a dăruit Elei casele de la Constanta, bani, „absolut tot ce e in casa, de la obiecte de pret la carti…de la lucruri personale la amintiri. Adică tot trecutul”.
In aceasta carte, Camil Petrescu surprinde drama intelectualului lucid, însetat de absolutul sentimentului de iubire, dominat de incertitudini, care se salvează prin conștientizarea unei drame mai puternice, aceea a omenirii ce trăiește tragismul unui război absurd, văzut ca iminență a morții.
Personaje
Ștefan Gheorghidiu este un alter ego al autorului; reprezintă tipul intelectualului inadaptat confruntat cu societatea burgheză a Bucureștilor secolului XX. Este student la filosofie în momentul în care o întâlnește pe Ela, cea care îi va deveni soție. Numele ei apare târziu în roman. Personajul este descris în raport cu soția sa, făcând o analiză asupra sa și asupra relației cu Ela după scena de la popotă. Gheorghidiu este detașat de lumea pragmatică a acelei vremi, nu simte nevoia de a participa la viața socială. După moartea unchiului Tache, moment ce va declanșa cearta pentru avere, el este indiferent și supărat pe comportamentul Elei, implicată mult prea activ în acea împărțire a moștenirii. El este interesat de idei, de lucruri abstracte, reprezentând o curiozitate pentru celelalte personaje.
Ela - soția lui Ștefan.
Nae Gheorghidiu - unul dintre cei doi unchi ai lui Ștefan. Un deputat din Partidul Liberal, acesta este descris ca fiind viclean și tăios, cu o mentalitate practică.
Tache Gheorghidiu - unchiul cel bogat al lui Ștefan.
Domnul Grigoriade - amantul presupus al Elei.
Vasilescu Lumânăraru - este un afacerist care are legături cu Nae. Este întâlnit de Ștefan atunci când cei trei dețin uzina metalurgică. Deși era stimat pentru calitățile sale, Lumânăraru, care purta mereu ochelari și care își punea secretarul să-i citească tot, îi destăinuie secretul său: el purta ochelarii pentru că era analfabet.
Vezi si rezumatul Jocul Ielelor si Patul lui Procust.
Rezumat scurt Ultima noapte de dragoste, întaia noapte de război
Romanul se deschide cu o scenă la popotă, unde căpitanul și comandantul discută procesul unui soț achitat de omorârea unei soții vinovate de adulter. Aceștia sunt întrerupți de sublocotenentul Gheorghidiu, care îi acuză de vulgaritate și superficialitate înainte de a părăsi camera furtunos.
Următoarele capitole îl introduc pe Ștefan Gheorghidiu, un student sărac la filozofie, căsătorit cu o studentă la română și franceză, Ela. Inițial acesta se simte măgulit de devotamentul ei. Situația se schimbă o dată cu moartea unchiului său foarte bogat. Prin testament îi lasă acestuia o mare parte, din avere, spre ciuda celuilalt unchi al său și-a restului familiei, care-l dau în judecată și încep să-l calomnieze. Acesta intra in afaceri alaturi de unchiul sau, dar apoi renunta.
Înapoi la viața de facultate, acesta câștigă admirația colegilor săi cu «Critica rațiunii practice ». Venitul lor atrage atenția „lumii bune” și Ștefan impreuna cu soția lui renunță la vechiul lor stil de viață. Ela devine tot mai interesată în lucruri pe care protagonistul le consideră frivole. În timpul unei excursii, acesta este cuprins de certitudinea că Ela îl preferă pe domnul G. în defavoarea lui. Acesta descifrează fiecare gest al ei ca o dovadă de adulter și devine din ce în ce mai cătrănit pe parcursul celor trei zile la Odobești.
Urmeaza o scurtă perioadă de despărțire care duce la o scurtă perioadă de împăcare, pe parcursul căreia Ela descoperă că e însărcinată și, în ciuda protestelor lui Stefan, avortează copilul. Într-o zi, Gheorghidiu pleacă cu treabă la Azuga și la întoarcere găsește casa goală. O caută disperat pe la cunoscuți și în cele din urmă renunță și o așteaptă acasă, unde, la venirea acesteia a doua zi, se desparte de ea.
În zilele care urmează acesta încearcă fără succes să și-o scoată din cap, găsind obsesia lui ridicolă. Ajunge să nu mai mănânce, și devine palid la fiecare amintire. Spre dezgustul lui, i se pare că toți ceilalți îi pot intui suferința. Într-un moment de căutare înfrigurată, acesta dă peste o scisoare din partea Anișoarei, în care aceasta o ruga pe Ela să vină să-i țină de urât pe perioada celor două zile în care aceasta lipsise. Când Iorgu, soțul Anișoarei confirmă cele scrise, acesta este năpădit de remușcări și capătă permisie ca să o vadă la Câmpulung.
Acolo petrece câteva momente fericite, până când ea, a doua zi, îi cere să-și treacă o parte din avere pe numele ei. Convins de motivațiile ascunse ale acesteia, el o părăsește și, fiind găsit de colonelul lui, pe drum, protagonistul părăsește orașul împreună cu acesta. Pe drum află că domnul Grigoriade, presupusul amant al Elei, era și el în oraș, și că altă femeie, căutând să fie cu el în absența soțului ei, lăsase acasă o scrisoare asemănătoare cu cea găsită de el.
În ciuda așteptărilor, batalionul sublocotenentului Gheorghidiu este mobilizat când țara intră în război.
Batalionul lui luptă la Măgura, unde acesta este aproape omorât de un soldat, din neatenție. Pe măsură ce Ștefan se implică tot mai mult în zbuciumul războiului, acesta reflectă la cât de străin se simte de drama lui cu Ela. Ironic, acesta se gândește că aceasta l-a înșelat numai după ce a devenit bogat. La sfârșitul luptei, acesta scrie o scrisoare prin care îi lasă suma de bani cerută la Câmpulung.
În zilele următoare prinde un grup de copii care furaseră din sat. Un țăran pârăște două fete că ar fi spioane, dar nimeni nu știe ce să facă cu ele.
Rănit, este trimis la București, unde toată familia îl copleșește cu ceea ce el consideră falsă afecțiune. Mama lui, odată foarte ostilă la citirea testamentului, acum ea vine să-i aducă cele trebuincioase la spital. Acasă la soție, acesta observă detașat cât de puțin îl afectează situatia și se desparte de ea, lăsându-i restul banilor și posesiunilor sale.
Rezumat pe capitole "Ultima noapte de dragoste, întaia noapte de război" de Camil Petrescu
Cartea întâi
La Piatra Craiului, in munte
Actiunea primului capitol se desfasoara in primăvara anului 1916 in timpul actiunilor de fortificare, tara pregătindu-se pentru intrarea in primul război mondial.
Stefan Ghiorghidiu, proaspăt locotenent rezervist ajuta la pregătirea războiului pe Valea Prahovei si in Dâmbovicioara.
Intr-o seara la popota regimentului s-a început o discutie pe tema casatoriei si a relatiei dintre soti. Discutia porneste de la un proces in care un bărbat este eliberat chiar daca acesta si-a omorât sotia care îl insela.
Căpitanul Dimiu isi exprima clar părerea: ,,Nevasta trebuie sa fie nevasta si casa, casa. Daca-i arde de altele sa nu se mărite.” Căpitanul Corabu este cel care crede ca intr-o astfel de situatie divortul este solutia.
Asistând la aceasta discutie copilăreasca, Ghiorghidiu izbugneste si le spune celorlalti sa nu vorbească despre dragoste pentru ca nu se pricep. Replica sa, cea mai interesanta: ,,O iubire mare e mai degrabă un proces de autosugestie”, arata exact ceea ce gandeste Ghiorghidiu, care este hotărât sa dezerteze, daca, nu i se da permisie doua zile.
Diagonalele unui testament
Acest capitol începe cu amintirile lui Ghiorghidiu despre povestea lui de iubire. Replica din incipitul capitolului: ,,Eram însurat de doi ani si jumătate cu o colega de le universitate si bănuiam ca mă inseala”
Ea era de fapt una dintre cele mai frumoase studente. Si toata povestea a fost hrănita de mândria pe care el o simtea pentru ca ea il iubea.
Ei, desi săraci, trăiesc o frumoasa poveste de dragoste pana când Stefan primeste o mostenire de la unchiul sau, Tache. El încearcă, împreuna cu unchiul sau Nae Ghiorghidiu si Lumanararu sa facă anumite afaceri, însa isi da seama ca nu e făcut pentru asa ceva si se retrage.
E tot filozofie
Capitolul începe cu descrierea unor momente frumoase ale celor doi soti in care se vede ca inca se iubeau, se distrau împreuna si filozofau.
Intr-o după-amiaza, pe când se plimbau, cei doi se întâlnesc cu verisoara lui Stefan, Anisoara. De aici încolo lucrurile se schimba. Ela petrece tot mai mult timp in prezenta Anisoarei, devine din ce in ce mai preocupata de haine si de petrecerile mondene, schimbare pentru care Stefan, nu era pregătit.
Un episod cutremurător este cel al excursiei de la Odobesti in care Stefan este orbit de gelozie din cauza comportamentului sotiei sale.
Aici are loc prima ruptura sufleteasca dintre cei doi, datorita apropierii Elei de dl. G.
Asta-i rochia albastra
In acest capitol incepe jocul dintre cei doi.
Stefan începe la rândul sau sa flirteze cu o alta femeie, după care Ela nu a vrut sa plece acasă împreuna cu el, motiv pentru care el aduce in patul sau o „cocota” destul de frumoasa, pe care Ela o gaseste, se supăra si pleacă de acasă.
După ceva timp, a început sa ii simtă lipsa si o intalneste intr-un sfarsit. Desi emotia a fost puternica a reusit totusi sa păstreze o calmitate aparenta.
La a doua întâlnire, au vorbit, s-au plimbat iar el a găsit-o mai mult decât frumoasa in rochia pe care ea o purta. S-au împăcat după o luna. Au petrecut vara la Constanta, iar in septembrie s-au întors in Bucuresti unde au mai avut o cearta din cauza ca Ela nu voia sa aibă un copil.
Intre oglinzi paralele
In februarie, Stefan se întoarce prin surprindere de la Azuga unde fusese concentrat si nu a găsit-o pe Ela acasă. După ce a venit acasă dimineata, el a gonit-o si i-a propus sa divorteze, lucru pe care ea l-a acceptat. După un timp, nu mai suportând distanta a început sa o caute prin oras, numai pentru a o vedea. Când a fost bolnava i-a trimis un bilet si carti încercând sa o apropie. Peste câteva luni s-au întâlnit la curse si au vorbit mai pe larg.
Aceste scurte întâlniri ii făceau atât bine cat si rău lui Stefan.
A reluat studiul si a încercat sa găsească o lume superioara dragostei. După un timp gaseste un bilet de la Anisoara care explica absenta Elei in seara in care a hotărât sa divorteze, însa nu putea fi sigur daca este adevărat sau nu.
După doua saptamani este concentrat langa Câmpul-Lung si Ela se muta in C-lung pentru a fi mai aproape de el.
Ultima noapte de dragoste
Intr-o scrisoare Ela in cheamă urgent pe Stefan la C-lung. Stefan încearcă sa obtina permisie de la căpitanul Dimiu. După mai multe încercări, pana la urma, reuseste sa plece desi războiul era foarte aproape.
Când ajunge la C-lung cei doi au parte de ultima lor noapte de dragoste. După asta Ela încearcă sa-i propună lui Stefan, sa-i dea niste bani, sa isi facă testament. El o refuza si astfel a început o discutie dureroasa. Plecând de acasă sa se linsteasca se intalneste cu locotenentul-colonel care vrea sa il ia cu el înapoi la regiment. Abia reseste sa dea pe la Ela sa isi ia bagajele.
Calatoria este una plina de framantari sufletesti. Pe drum se vorbeste chiar despre Grigoriade, cel pe care îl bănuia amant al sotiei sale Stefan, care se afla la C-lung.
Cum ajunge la regiment, era deja ordinul de pregătire pentru război.
Cartea a II-a
Intaia noapte de război
In acest capitol se creează o imagine de groaza a războiului. Armata era dezorganizata, ordinele se contraziceau unul pe altul, ofiterii erau speriati si deznadajduiti.
Întreg capitolul cuprinde asa-zise tactici de război, nereusite însa.
Stefan, descrie frigul, groaza, foamea, frica, întunericul care reuseste sa-l facă sa uite de situatia in care se afla cu sotia sa.
Sunt prezentate si evenimente amuzante: după ce soldatii dau nas in nas cu un pluton si striga „prizonier, prizonier” realizează ca de fapt prizonierii sunt tot romani.
Fata cu obraz verde, la Vulcan
A treia zi, la Vulcan, Stefan este trimis sa facă dreptate după ce niste săteni acuzaseră tiganii ca le-au furat din curti. El se duce sa cerceteze si printre tigani observa o fata de vreo 16 ani pe care după ce o ameninta ca o impusca o ia cu el sa fie judecata.
Auzind focuri de arma, e nevoit sa plece si sa ii dea drumul fetei.
Intamplari pe Valea Oltului
Înaintând pe V. Oltului observa tactica inamicului.
Intr-o zi sefii sunt anuntati ca exista doua fete, Maria si Ana Manciulea, care sunt spioane si trimit informatii inamicului.
Căpitanul este sugestiv deoarece după ce, cele doua surori sunt arestate pentru spionaj, Maria este decorata cu „virtutea militara” pentru conducerea armatei romana peste Olt unde învinsese inamicul.
Post inaintat la Cohalm
La Cohalm, un orasel la vreo 10 km de Olt, războiul devine din ce in ce mai crud. Nimeni nu mai are pofta de mâncare. Pe fetele tuturor este întipărita groaza. Romanii ajung sa fie jefuiti de către unguri. Ghiorghidiu este trimis sa rezolve problema.
Desi povesteste la întoarcere cu amuzament cum l-au pandit pe inamic, comandantul nu este multumit.
Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu
Capitolul cuprinde scene de apocalipsa, prin violenta si groaza.
Un soldat, Marin Tuchei, rosteste intr-una: „Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu” văzând cu zboară proiectilele pe langa ei si ii spulberau pe cei ghinionisti, cum înotau prin nămol, altul este socat pentru ca a văzut cum un obuz i-a retezat capul lui A Mariei, ii povestea lui Ghiorghidiu: „Fugea asa, fara cap, după dvs. dl. locotenent”.
Wer Konn Romanien Retent?
Capitolul descrie cum se încheie marsul acesta istovitor pentru Ghiorghidiu. Desi încearcă numeroase tactici de război, oamenii lui Ghiorghidiu, împreuna cu el, sunt prinsi in capcana iar Ghiorghidiu este rănit la mana.
Asteptand sa fie condus la trenul sanitar, Ghiorghidiu intra in vorba cu un neamt.
Neamtul este dezgustat de lupta romanilor, spunând ca nu astfel se poarta războiul, cu atacuri haotice, sustinand ca războiul are si el regulile lui.
Comunicat apocrif
Rănit si spitalizat, Ghiorghidiu se întoarce la Bucuresti.
Ela i se pare o străina si-i propune sa se despartă. „Mi-e indiferent daca esti nevinovata” desi cândva „as fi putut ucide pentru femeia asta”.
Isi da seama ca oricând putea găsi o alta femeie la fel. I-a dăruit Elei casele de la Constanta, bani, „absolut tot ce e in casa, de la obiecte de pret la carti…de la lucruri personale la amintiri. Adică tot trecutul”.
Post a Comment