Rezumat Băiatul cu pijamale în dungi de John Boyne

 Rezumat scurt "Băiatul cu pijamale în dungi" de John Boyne. Cartea spune povestea unui băiețel german de 9 ani, care în timpul celui de-al doilea război mondial se mută cu părinții la Auschwitz, cel mai mare lagăr de concentrare din istorie. Tatăl său este făcut comandant în armata germană și acum administrează lagărele de gazare. Într-una din zile, Bruno inspectează gardul lagărului și dă peste Shmuel, un băiețel care stătea dincolo de gard. Shmuel era îmbrăcat în niște haine cu dungi care lui Bruno i se părea că seamănă cu niște pijamale în dungi.

Rezumat scurt "Băiatul cu pijamale în dungi"

Bruno este un băiat de 9 ani care a crescut în timpul celui de-al doilea război mondial la Berlin. Locuiește împreună cu părinții săi, cu sora lui Gretel în vârstă de 12 ani, pe care o descrie drept „Un caz fără speranță” și servitoarele, dintre care una se numește Maria. După o vizită a lui Adolf Hitler, The Fuhrer (pe care Bruno îl pronunță în mod greșit drept „Fury”), tatăl lui Bruno, pe nume Ralf, este promovat la rang de comandant, iar familia trebuie să se mute la Auschwitz (pe care Bruno a pronunțat greșit numindu-l „Out-With”), cel mai mare lagăr de concentrare din istorie, la ordinele lui „Fury”.

Bruno este inițial supărat că se mută la „Out-With” (Auschwitz) și aproape plânge la perspectiva de a-și părăsi „cei mai buni prieteni”, Daniel, Karl și Martin. Din casa de la „Out-With” (Auschwitz), Bruno vede o tabără în care prizonierii poartă „pijamale cu dungi” (haine de închisoare). Într-o zi, Bruno decide să exploreze gardul de sârmă care înconjoară tabăra. În timp ce merge de-a lungul gardului, întâlnește un băiat evreu pe nume Shmuel, despre care află că are aceeași zi de naște și vârstă ca și el. Shmuel spune că tatăl său, bunicul și fratele sunt alături de el în spatele gardului, dar este separat de mama sa. Bruno și Shmuel vorbesc și devin prieteni foarte buni, deși Bruno încă nu înțelege prea multe despre Shmuel și partea sa de dincolo de gard. Aproape în fiecare zi, cu excepția cazului în care plouă, Bruno merge să-l vadă pe Shmuel și îi furișează mâncare. De-a lungul timpului, Bruno îl vizitează pe Shmuel, dar acesta devine din ce în ce mai slab.

Shmuel îi spune lui Bruno că tatăl său a dispărut, iar cei doi inventează un plan pentru a se strecura în tabără și a-l căuta pe tatăl lui Shmuel. Shmuel aduce un set de haine de închisoare (care îi par lui Bruno ca niște pijamale cu dungi), iar Bruno își lasă propriile haine în afara gardului. În timp ce cercetează lagărul, ambii copii sunt adunați împreună cu un grup de prizonieri într-un „marș”. Ei sunt conduși într-o cameră de gazare, despre care Bruno presupune că este pur și simplu un adăpost împotriva furtunii exterioare. În camera de gazare, Bruno își cere scuze lui Shmuel pentru că nu și-a găsit tatăl și îi spune lui Shmuel că este cel mai bun prieten al său. Bruno decide să nu-i dea niciodată drumul din mână lui Shmuel.

Bruno nu mai este văzut niciodată, iar un soldat îi descoperă hainele câteva zile mai târziu. Mama sa, Elsa, petrece luni după aceea căutându-l, chiar întorcându-se la vechea lor casă, înainte de a se muta în cele din urmă la Berlin cu Gretel, care se izolează în camera ei. Ralf petrece un an mai mult la Auschwitz, devenind nemilos și cu inimă rece față de subordonații săi. Un an mai târziu, el se întoarce la locul unde au fost găsite hainele lui Bruno și realizează cum a dispărut și a murit fiul său, prăbușindu-se apoi de durere. Câteva luni mai târziu, trupele aliate au asaltat tabăra și Ralf, învins de vinovăție, vrea să fie luat prizonier.

Cartea se încheie cu fraza; "Desigur, toate acestea s-au întâmplat cu mult timp în urmă și nimic de genul acesta nu s-ar mai putea întâmpla vreodată. Nu în zilele noastre."