Rezumat Florița din codru de Ioan Slavici
Rezumat la basmul "Florița din codru" scris de scriitorul român Ioan Slavici. Rezumat de o pagină și jumătate la povestirea "Florița din codru" în care este vorba de o fată pe nume Florița care era foarte frumoasă, dar mama ei vitregă vrea s-o omoare și trimite o vrăjitoare să-i scoată ochii. O poveste care poate fi considerată versiunea românească a basmului "Albă ca Zăpada și cei șapte pitici" scris de Frații Grimm.
Vezi si
Rezumatul basmului Zana Zorilor
Rezumat la Doi feti cu stea in frunte
Rezumat la Doi frati buni
Rezumat la povestirea Băiet sărac
Rezumat Stan Bolovan
Rezumat Ileana cea șireată
Rezumat Florița din codru de Ioan Slavici
Era odată undeva lângă codri, o crâșmă unde locuiau un crâșmar și o crâșmăriță. Ei aveau o fată pe nume Florița, pe care crâșmarul o găsise în codri când se dusese după lemne. Fata crescuse mare și era harnică și deșteaptă, dar mai mult decât atât, era foarte frumoasă. Crâșmărița era și ea foarte frumoasă, însă Florița o întrecea.
Într-o zi când s-a anunțat că împăratul trece prin sat, crâșmărița a făcut curățenie, s-a aranjat, s-a pieptănat și a întrebat oglinda dacă este frumoasă. Oglinda i-a răspuns că este, dar că mai frumoasă ca ea este Floțița. Când a auzit crâșmărița așa, s-a supărat foarte tare și i-a spus Floriței că este leneșă și că de acum înainte trebuie să facă toate treburile necesare la crâșmă.
După trei luni de zile în care Florița a muncit din greu, s-a auzit iară vorbă că împăratul va trece prin sat. Crâșmărița se aranjă și întrebă din nou oglinda dacă este frumoasă. Oglinda îi spuse că este, dar mult mai frumoasă este Floțița. Auzind din nou aceste cuvinete, crâșmărița dădu poruncă ca Florița să nu mai iasă din pivniță și să țese toată ziua la război.
Peste nouă luni de zile, se auzi din nou vorbă despre vizita împăratului și din nou crâșmărița întrebă oglinda despre frumusețea ei. Răspunsul fu același și crâșmărița se supără și mai tare. Auzi totuși că fiul de împărat va vizita crâșma și îl servi pe acesta cu vin. Băiatul de împărat simți că ceva este ceva în neregulă, că zvonurile despre crâșmă nu sunt așa cum le vede el, dar nu avu încotr-o și plecă mai departe.
După ce plecă alaiul, crâșmărița chemă la ea pe vrăjitoarea Baba Boanța ca să se sfătuiască cu ea în privința Floriței. Se hotărâră s-o ducă pe Floțița în codru, să-i scoată ochii și s-o lase pradă animalelor sălbatice. Baba Boanța o legă la ochi și plecă în codru ca să ducă la îndeplinire planul făcut cu crâșmărița, dar când o dezlegă la ochi și o privi la față, îi văzu frumusețea și nu putu să-i facă rău. O căprioară trecu pe lângă ei și când se uită la Floțița, îi căzură ochii drept în poala fetei.
Baba Boanța luă ochii să-i dea crâșmăriței, iar Floțița plecă mai departe. După câteva zile și nopți de rătăcire prin codru, Florița ajunse la o casă unde văzu un om ghebos care făcea lucrurile invers. Omul îi spuse că este casa celor doisprezece hoți care beau sânge de fată și că el le pregătește de mâncare. Florița îl învăță să le pregătească mâncare și când hoții se întoarseră, ea se ascunse sub pat sfătuită de omul ghebos.
Hoții mâncară ce pregătise Florița și începură să se certe cu săbiile scoase. Fata ieși de sub pat și îi opri din a se omorâ între ei, apoi le propuse să rămână în casă și să le pregătească mâncare în fiecare zi. Ei se hotărâră să stea 6 acasă ca să aibă grijă de Florița și doar șase să fure.
După multă vreme, crâșmărița scoase iar oglinda și după ce o întrebă din nou despre frumusețea ei, răspunsul acesteia fu ca și înainte. Crâșmărița se supără rău și o trimise pe Baba Boanța după fată. Vrăjitoarea îi dădu Floriței un inel și cum îl puse pe deget, fata căzu ca și moartă. Când o găsiră hoții, își dădură seama de inel și după ce îl scoaseră de pe deget, Florița învie imediat.
După șapte luni, crâșmărița întrebă din nou oglinda despre frumusețe și primi același răspuns. Baba Boanța plecă din nou după fată și de această dată îi dădu o rochie pe care Florița o îmbrăcă imediat. Căzu din nou ca moartă, dar când veniră hoții scoaseră rochia de pe ea și fata învie din nou.
După nouă luni crâșmărița află iar că Florița trăiește și o trimise din nou pe vrăjitoare. Baba Boanța îi împleti părul și fata muri din nou. De această dată hoții nu mai știură ce să facă și se pregătiră s-o îngroape, însă omul ghebos nu îi lăsă să arunce pământ pe ea. Ei se așezară lângă ea și o priviră pe Florița până când muriră toți și alături de ei și omul ghebos.
După câtva timp, prin codru trecu fiul de împărat, care o văzu pe Florița moartă și dădu poruncă să fie dusă la castel, unde doisprezece fete să o îngrijească mereu. Într-o zi, una din fetele care o păzeau, se apucă să-i despletească părul și cum termină de despletit, Florița învie imediat devenind și mai frumoasă. Feciorul primi bine-cuvântarea împăratului și o luă pe Florița de nevastă.
Crâșmărița întrebă a șaptea oara oglinda despre frumusețea ei, dar aceasta îi răspunse că mai frumoasă este Florița, mireasă de împărat. Când auzi crâșmărița, fugi repede să-și vadă fata, dar împăratul o închise pentru totdeauna într-o cameră cu pereți de sticlă, iar Florița și fiul de împărat trăiră fericiți până la adânci bătrâneți.
Vezi si
Rezumatul basmului Zana Zorilor
Rezumat la Doi feti cu stea in frunte
Rezumat la Doi frati buni
Rezumat la povestirea Băiet sărac
Rezumat Stan Bolovan
Rezumat Ileana cea șireată
Rezumat Florița din codru de Ioan Slavici
Era odată undeva lângă codri, o crâșmă unde locuiau un crâșmar și o crâșmăriță. Ei aveau o fată pe nume Florița, pe care crâșmarul o găsise în codri când se dusese după lemne. Fata crescuse mare și era harnică și deșteaptă, dar mai mult decât atât, era foarte frumoasă. Crâșmărița era și ea foarte frumoasă, însă Florița o întrecea.
Într-o zi când s-a anunțat că împăratul trece prin sat, crâșmărița a făcut curățenie, s-a aranjat, s-a pieptănat și a întrebat oglinda dacă este frumoasă. Oglinda i-a răspuns că este, dar că mai frumoasă ca ea este Floțița. Când a auzit crâșmărița așa, s-a supărat foarte tare și i-a spus Floriței că este leneșă și că de acum înainte trebuie să facă toate treburile necesare la crâșmă.
După trei luni de zile în care Florița a muncit din greu, s-a auzit iară vorbă că împăratul va trece prin sat. Crâșmărița se aranjă și întrebă din nou oglinda dacă este frumoasă. Oglinda îi spuse că este, dar mult mai frumoasă este Floțița. Auzind din nou aceste cuvinete, crâșmărița dădu poruncă ca Florița să nu mai iasă din pivniță și să țese toată ziua la război.
Peste nouă luni de zile, se auzi din nou vorbă despre vizita împăratului și din nou crâșmărița întrebă oglinda despre frumusețea ei. Răspunsul fu același și crâșmărița se supără și mai tare. Auzi totuși că fiul de împărat va vizita crâșma și îl servi pe acesta cu vin. Băiatul de împărat simți că ceva este ceva în neregulă, că zvonurile despre crâșmă nu sunt așa cum le vede el, dar nu avu încotr-o și plecă mai departe.
După ce plecă alaiul, crâșmărița chemă la ea pe vrăjitoarea Baba Boanța ca să se sfătuiască cu ea în privința Floriței. Se hotărâră s-o ducă pe Floțița în codru, să-i scoată ochii și s-o lase pradă animalelor sălbatice. Baba Boanța o legă la ochi și plecă în codru ca să ducă la îndeplinire planul făcut cu crâșmărița, dar când o dezlegă la ochi și o privi la față, îi văzu frumusețea și nu putu să-i facă rău. O căprioară trecu pe lângă ei și când se uită la Floțița, îi căzură ochii drept în poala fetei.
Baba Boanța luă ochii să-i dea crâșmăriței, iar Floțița plecă mai departe. După câteva zile și nopți de rătăcire prin codru, Florița ajunse la o casă unde văzu un om ghebos care făcea lucrurile invers. Omul îi spuse că este casa celor doisprezece hoți care beau sânge de fată și că el le pregătește de mâncare. Florița îl învăță să le pregătească mâncare și când hoții se întoarseră, ea se ascunse sub pat sfătuită de omul ghebos.
Hoții mâncară ce pregătise Florița și începură să se certe cu săbiile scoase. Fata ieși de sub pat și îi opri din a se omorâ între ei, apoi le propuse să rămână în casă și să le pregătească mâncare în fiecare zi. Ei se hotărâră să stea 6 acasă ca să aibă grijă de Florița și doar șase să fure.
După multă vreme, crâșmărița scoase iar oglinda și după ce o întrebă din nou despre frumusețea ei, răspunsul acesteia fu ca și înainte. Crâșmărița se supără rău și o trimise pe Baba Boanța după fată. Vrăjitoarea îi dădu Floriței un inel și cum îl puse pe deget, fata căzu ca și moartă. Când o găsiră hoții, își dădură seama de inel și după ce îl scoaseră de pe deget, Florița învie imediat.
După șapte luni, crâșmărița întrebă din nou oglinda despre frumusețe și primi același răspuns. Baba Boanța plecă din nou după fată și de această dată îi dădu o rochie pe care Florița o îmbrăcă imediat. Căzu din nou ca moartă, dar când veniră hoții scoaseră rochia de pe ea și fata învie din nou.
După nouă luni crâșmărița află iar că Florița trăiește și o trimise din nou pe vrăjitoare. Baba Boanța îi împleti părul și fata muri din nou. De această dată hoții nu mai știură ce să facă și se pregătiră s-o îngroape, însă omul ghebos nu îi lăsă să arunce pământ pe ea. Ei se așezară lângă ea și o priviră pe Florița până când muriră toți și alături de ei și omul ghebos.
După câtva timp, prin codru trecu fiul de împărat, care o văzu pe Florița moartă și dădu poruncă să fie dusă la castel, unde doisprezece fete să o îngrijească mereu. Într-o zi, una din fetele care o păzeau, se apucă să-i despletească părul și cum termină de despletit, Florița învie imediat devenind și mai frumoasă. Feciorul primi bine-cuvântarea împăratului și o luă pe Florița de nevastă.
Crâșmărița întrebă a șaptea oara oglinda despre frumusețea ei, dar aceasta îi răspunse că mai frumoasă este Florița, mireasă de împărat. Când auzi crâșmărița, fugi repede să-și vadă fata, dar împăratul o închise pentru totdeauna într-o cameră cu pereți de sticlă, iar Florița și fiul de împărat trăiră fericiți până la adânci bătrâneți.
Post a Comment