Rezumat scurt La școală, dar nu rămânem acolo de Marin Sorescu
Rezumat scurt la capitolul La școală, dar nu rămânem acolo, inclus în romanul Unde fugim de acasă scris de Marin Sorescu.
În acest capitol, autorul pune în discuție valoarea educației formale și importanța acesteia în viața copiilor. Deși există posibilitatea de a primi un certificat care să ateste nivelul de inteligență și cultură generală al unei persoane, acest lucru nu ar înlocui educația primită la școală. Autorul își exprimă această idee prin intermediul unei metafore, în care arată că, în ciuda faptului că școala este doar o construcție fizică, aceasta poate fi văzută în orice obiect din jurul nostru și este necesar să o parcurgem pentru a ajunge la cunoaștere.
Deși există copii care ascultă cu atenție la clasă și devin premianți, iar alții care sunt mai puțin atenți și devin repetenți, toți elevii trebuie să învețe și să asimileze cunoștințe pentru a ajunge la un nivel ridicat de educație. Ora este momentul pentru învățare, iar recreația pentru relaxare, dar autorul consideră că recreația poate fi de o zi dacă elevii nu uită cunoștințele dobândite.
Autorul descrie modul în care elevii pot învăța la școală și cum aceștia pot ajunge să aibă o educație bună. El explică că, prin parcurgerea etapelor de învățare și uitare, copiii vor ajunge să cunoască școala și cărțile tot mai bine, iar pozele vor deveni din ce în ce mai mici, indicând astfel progresul învățării.
În final, autorul sugerează că, atunci când copiii vor ajunge să nu mai vadă poze în cărți, aceștia vor fi ajuns foarte departe în ceea ce privește învățarea și uitarea. Capitolul își propune să arate importanța educației și cum aceasta poate fi valoroasă pentru viitorul copiilor, indiferent de abilitățile și talentele lor.
La școală, dar nu rămânem acolo - Rezumat scurt
În acest capitol, autorul pune în discuție valoarea educației formale și importanța acesteia în viața copiilor. Deși există posibilitatea de a primi un certificat care să ateste nivelul de inteligență și cultură generală al unei persoane, acest lucru nu ar înlocui educația primită la școală. Autorul își exprimă această idee prin intermediul unei metafore, în care arată că, în ciuda faptului că școala este doar o construcție fizică, aceasta poate fi văzută în orice obiect din jurul nostru și este necesar să o parcurgem pentru a ajunge la cunoaștere.
Deși există copii care ascultă cu atenție la clasă și devin premianți, iar alții care sunt mai puțin atenți și devin repetenți, toți elevii trebuie să învețe și să asimileze cunoștințe pentru a ajunge la un nivel ridicat de educație. Ora este momentul pentru învățare, iar recreația pentru relaxare, dar autorul consideră că recreația poate fi de o zi dacă elevii nu uită cunoștințele dobândite.
Autorul descrie modul în care elevii pot învăța la școală și cum aceștia pot ajunge să aibă o educație bună. El explică că, prin parcurgerea etapelor de învățare și uitare, copiii vor ajunge să cunoască școala și cărțile tot mai bine, iar pozele vor deveni din ce în ce mai mici, indicând astfel progresul învățării.
În final, autorul sugerează că, atunci când copiii vor ajunge să nu mai vadă poze în cărți, aceștia vor fi ajuns foarte departe în ceea ce privește învățarea și uitarea. Capitolul își propune să arate importanța educației și cum aceasta poate fi valoroasă pentru viitorul copiilor, indiferent de abilitățile și talentele lor.
Post a Comment