Rezumat scurt Spaima zmeilor de Ioan Slavici
Rezumat la basmul "Spaima zmeilor" scris de scriitorul român Ioan Slavici. Rezumat scurt de o pagină la povestirea "Spaima zmeilor" în care este vorba despre un bărbat care primește de la Dumnezeu o groază de copii și cum nu mai făcea față cu mâncarea, plecă în lume ca să găsească norocul. junge la palatul zmeilor pe care îi păcălește prin minciună și plecă de la ei cu multe găleți de galbeni.
Spaima zmeilor este versiunea mai lungă a basmului Stan Bolovan scris de același Ioan Slavici.
Vezi si
Rezumatul basmului Zana Zorilor
Rezumat la Doi feti cu stea in frunte
Rezumat la Doi frati buni
Rezumat la povestirea Băiet sărac
Rezumat Stan Bolovan
Rezumat Ileana cea șireată
Rezumat Florita din codru
Rezumat Limir-Imparat
Rezumat Spaima zmeilor de Ioan Slavici
Era odată un bărbat și o femeie care aveau de ajuns, însă nu aveau copii. Femeia se tot ruga la biserică să aibe copii și până la urmă Dumnezeu îi ascultă ruga și îi dădu o mulțime de copii.
Cum oamenii nu mai făceau față cu mâncarea, femeia îi tot bătea la cap pe bărbat să facă ceva și până la urmă bărbatul plecă în lume ca să găsească norocul și să poată pune pe masa copiilor de mâncare. Ajunse la palatul Mamei Zmeilor și îi spuse acesteia că el este Tatăl lor. Cum zmeoaica nu mai auzise până acum de el, se înfricoșă și acceptă să-l lase să slujească un an la ea.
În prima zi din cele trei zile ale anului, zmeoaica îl timise pe om să aducă apă într-un burduf pe care acesta abia îl căra gol. Gândindu-se el că nu poate trece anul decât prin minciună, făcu un plan ca să iasă cu bine. El începu să sape de jur împrejurul puțului, iar când zmeul îl văzu, îi spuse acestuia că vrea să ducă puțul acasă pentru a nu sta în fiecare zi să care apă. Zmeul se sperie și îi promise o găleată cu galbeni și se oferi să care el apa.
A doua zi, omul fu trimis la pădure să smulgă copaci din rădăcină și să-i aducă la palat. După ce se gândi puțin, omul legă toți copacii cu frângia și așteptă să vină zmeul. Îi spuse acestuia că vrea să ducă toată pădurea acasă, iar zmeul când auzi, îi mai promise o găleată cu galbeni și din nou se oferi să ducă el copacii acasă.
A treia zi, omul fu pus să-și măsoare puterea cu zmeul prin aruncarea buzduganului. Zmeul aruncă buzduganul prin trei nori, iar când îl văzu pe om că stă și așteaptă, îl întrebă de ce nu aruncă buzduganul. Omul îi spuse că așteaptă să treacă luna ca să nu arunce buzduganul pe lună cum făcuse cu barda bunicului său. Zmeul îi mai promise câteva găleți cu galbeni și întrecerea se termină fără ca omul să mai arunce buzduganu.
Ca să nu-i dea galbenii și să scape de om, zmeoaica îl puse pe zmeu să intre noaptea în camera lui și să-l lovească cu buzduganul în cap. Omul auzise ce vorbiseră zmeii și luă troaca porcului și o puse în pat, iar el se ascunse și începu să sforăie. Zmeul veni în cameră și lovi în troacă până fu sigur că omul nu mai trăiește.
A doua zi bărbatul le-a spus că a simțit o pișcătură de purece pe frunte și zmeii s-au speriat și mai rău. Ei s-au oferit chiar să-i dea și galbeni în plus doar ca să scape de el, iar când omul le-a spus că nu se cade să-l vadă copii cărând sacii în spinare, zmeii s-au oferit să-i ducă ei.
Când au ajuns aproape de casa omului, copii acestuia au ieșit cu cuțite și furculițe în mâini, țipând că ei vor să mănânce carne de zmeu. Zmeii s-au speriat așa de tare încât nu s-au mai arătat niciodată în fața oamenilor.
Spaima zmeilor este versiunea mai lungă a basmului Stan Bolovan scris de același Ioan Slavici.
Vezi si
Rezumatul basmului Zana Zorilor
Rezumat la Doi feti cu stea in frunte
Rezumat la Doi frati buni
Rezumat la povestirea Băiet sărac
Rezumat Stan Bolovan
Rezumat Ileana cea șireată
Rezumat Florita din codru
Rezumat Limir-Imparat
Rezumat Spaima zmeilor de Ioan Slavici
Era odată un bărbat și o femeie care aveau de ajuns, însă nu aveau copii. Femeia se tot ruga la biserică să aibe copii și până la urmă Dumnezeu îi ascultă ruga și îi dădu o mulțime de copii.
Cum oamenii nu mai făceau față cu mâncarea, femeia îi tot bătea la cap pe bărbat să facă ceva și până la urmă bărbatul plecă în lume ca să găsească norocul și să poată pune pe masa copiilor de mâncare. Ajunse la palatul Mamei Zmeilor și îi spuse acesteia că el este Tatăl lor. Cum zmeoaica nu mai auzise până acum de el, se înfricoșă și acceptă să-l lase să slujească un an la ea.
În prima zi din cele trei zile ale anului, zmeoaica îl timise pe om să aducă apă într-un burduf pe care acesta abia îl căra gol. Gândindu-se el că nu poate trece anul decât prin minciună, făcu un plan ca să iasă cu bine. El începu să sape de jur împrejurul puțului, iar când zmeul îl văzu, îi spuse acestuia că vrea să ducă puțul acasă pentru a nu sta în fiecare zi să care apă. Zmeul se sperie și îi promise o găleată cu galbeni și se oferi să care el apa.
A doua zi, omul fu trimis la pădure să smulgă copaci din rădăcină și să-i aducă la palat. După ce se gândi puțin, omul legă toți copacii cu frângia și așteptă să vină zmeul. Îi spuse acestuia că vrea să ducă toată pădurea acasă, iar zmeul când auzi, îi mai promise o găleată cu galbeni și din nou se oferi să ducă el copacii acasă.
A treia zi, omul fu pus să-și măsoare puterea cu zmeul prin aruncarea buzduganului. Zmeul aruncă buzduganul prin trei nori, iar când îl văzu pe om că stă și așteaptă, îl întrebă de ce nu aruncă buzduganul. Omul îi spuse că așteaptă să treacă luna ca să nu arunce buzduganul pe lună cum făcuse cu barda bunicului său. Zmeul îi mai promise câteva găleți cu galbeni și întrecerea se termină fără ca omul să mai arunce buzduganu.
Ca să nu-i dea galbenii și să scape de om, zmeoaica îl puse pe zmeu să intre noaptea în camera lui și să-l lovească cu buzduganul în cap. Omul auzise ce vorbiseră zmeii și luă troaca porcului și o puse în pat, iar el se ascunse și începu să sforăie. Zmeul veni în cameră și lovi în troacă până fu sigur că omul nu mai trăiește.
A doua zi bărbatul le-a spus că a simțit o pișcătură de purece pe frunte și zmeii s-au speriat și mai rău. Ei s-au oferit chiar să-i dea și galbeni în plus doar ca să scape de el, iar când omul le-a spus că nu se cade să-l vadă copii cărând sacii în spinare, zmeii s-au oferit să-i ducă ei.
Când au ajuns aproape de casa omului, copii acestuia au ieșit cu cuțite și furculițe în mâini, țipând că ei vor să mănânce carne de zmeu. Zmeii s-au speriat așa de tare încât nu s-au mai arătat niciodată în fața oamenilor.
Post a Comment