Rezumat Limir-Împărat de Ioan Slavici
Rezumat la basmul "Limir Împărat" scris de scriitorul român Ioan Slavici. Rezumat de aproape două pagini la povestirea "Limir-Împărat" în care este vorba despre o fată săracă pe nume Lia care pleacă de lângă mama ei văduvă pentru a-și găsi norocul. Pe drum, Lia trece prin multe întâmplări și îl cunoaște și pe Limir Împărat, pentru care se duce la Bunica Ielelor, pentru a face o alifie și a-l salva de sub vraja Ielelor.
Vezi si
Rezumatul basmului Zana Zorilor
Rezumat la Doi feti cu stea in frunte
Rezumat la Doi frati buni
Rezumat la povestirea Băiet sărac
Rezumat Stan Bolovan
Rezumat Ileana cea șireată
Rezumat Florita din codru
Rezumat Limir-Împărat de Ioan Slavici
Era odată o văduvă săracă care avea o fată foarte harnică și mereu veselă pe nume Lia. Într-o zi, fata se gândi să plece în lume ca să-și caute norocul și cu greutate, mama ei o lasă să plece.
Merse ea ce merse și dădu peste o turmă de oi păzită doar de câini care schiopătau de toate cele patru picioare. Liei i se făcu milă de ele și cum ciobanii dormeau, se apucă și curăță toate oile și apoi scoase toți spinii din picioarele câinilor. Oile și câinii îi urară fetei zile multe și ea plecă mai departe fericită.
Merse ce merse și văzu o râmă care stătea în căldura soarelui și o ajută să intre în pământ. Râma îi mulțumi și îi spuse să-și aducă aminte de ea dacă îi va fi vreodată greu. Plecă mai departe și dădu peste o cârtăță pe care o ajută și care la rândul ei îi promise că o va ajuta dacă va avea nevoie. Plecă din nou mai departe și ajunse la o pădure cu tufișuri dese și obosită după drum, Lia adormi, iar când se trezi de dimineață, văzu o potecă făcută de râmă cu ajutorul câtițelor, a oilor și a cîinilor pe care ea îi ajutase.
Merse mai departe și ajunse la o casă în mijlocul pădurii. Lia făcu curățenie în ea și când se întoarseră Ielele acasă, se ascunse în cuptor și privi mirată la ele. Ielele chemară prin cântecul lor pe Limir-Împărat, pe care puseseră stăpânire datorită mândriei acestuia. Limir-Împărat ieși din pământ cu castelul lui cu tot și se prinse în horă alături de Iele. Într-un târziu, Ielele dispărură și odată cu ele și Limir-Împărat.
Lia a ieșit din cuptor și cântând precum Ielele, reuși să-l aducă înapoi pe Limir-Împărat, care îi povesti că oile pe lângă care trecuse sunt fetele care au încercat să scape de aici, iar câinii sunt flăcăii care de asemenea au fost transformați de Iele pentru că încercaseră să scape. Limir-Împărat o trimise pe Lia la Mama Ielelor pentru a răspunde la întrebările acesteia și pentru a rupe blestemul.
Lia merse trei zile prin pădure și cu greu ajunse la coliba unde locuia Mama Ielelor. Aceasta îi spuse că nu cu ea are treabă, ci cu soacra ei care stă mult mai departe și că mai bine ar face cale întoarsă. Lia refuză, iar Mama Ielelor puse câinii pe ea. Câinii însă erau cei pe care ea îi ajutase și deși lătrau la ea, ei de fapt făceau potecă în calea ei. Spinii intraseră iar în labele câinilor, însă de această dată Lia nu mai stătu să-i ajute și plecă mai departe.
Merse ce merse și dădu în calea ei peste o mulțime de șerpi, printre care fata își croi drum, având grijă să nu calce pe niciunul. Când aproape să scape de ei, îi ieși în cale un sarpe imens care vru s-o atace, dar un spin îi intră între fălci și îl făcu să țipe de dureri. Liei i se făcu milă de el și îi scoase acestuia spinul din gură. În semn de recunoștință, șarpele o duse pe Lia la bunica Ielelor și îi promise că se va întoarce s-o ajute dacă va bate de trei ori din palme.
Lia răspunse la cele trei întrebări ale babei care își dădu apoi seama că era fermecată de șarpe pentru a avea puteri supra-omenești. Baba îi spuse Liei despre farmecul șarpelui și îi promise că îi va face o alifie care o va vindeca. Fata culese florile nesesare alifiei și apoi baba chemă la ea toți șerpii, printre care și pe cel pe care Lia îl ajutase. Acesta îi spuse să nu se dea cu alifia babei pentru că își va pierde puterile, ci să se prefacă pentru a o păcăli.
Bunica Ielelor o puse pe Lia să facă curat în casă și în ogradă, ca să fie mâncată de lighioanele care trăiau în îngrijirea ei, însă fata era fermecată de șarpe și acestea nu puteau să-i facă nimica. Într-un târziu, baba termină alifia de făcut și o puse pe Lia să se frece cu ea. Fata făcu însă cum o învățase șarpele și o păcăli pe Bunica Ielelor.
Baba își asmuți lighioanele pe fată, însă aceasta se scutură odată și toate căzură de pe ea. Fugi cu alifia și pe drum dădu peste șarpe, care o puse să-l ungă cu alifie pentru a se transforma într-un armăsar. Îi spuse că este armăsarul lui Limir-Împărat și merseră până când ajunseră la turma de oi păzită de câini. Fata, sfătuită de armăsar, îi unse cu alifia babei și aceștia se transformară în fete și flăcăi așa cum îi spusese Limir-Împărat.
Plecară la palatul lui Limir-Împărat și îl găsiră pe acesta pe tron așteptând-o pe Lia și pe fetele și flăcăii eliberați de sub vraja babei. Pe drum, Lia se gândea la sărăcia în care trăise și încerca să se țină măreață pentru a nu fi mai prejos decât fetele salvate de ea. Când se întâlni cu Limir-Împărat, acesta o recunoscu, însă când îi atinse mâna, simți că nu este aceeași fată pe care o cunoscuse mai demult și se întoarse pe tron dezamăgit.
Lia încercă să-i spună toate pățăniile prin care trecuse, însă Limir-Împărat nu o crezu și vru chiar s-o dea afară din palat. Fata se dădu cu alifia babei și reveni la înfățișarea pe care o avea înaite s-o ajute șarpele. Rămasă desculță și doar într-o cămășuță ruptă, Limir-Împărat o recunoscu și sări repede s-o îmbrățișeze. Lia însă îl unse cu alifia babei și îi spuse că de acum înainte va fugi și el după ea, așa cum făcuse ea până acum.
Fata fugi repede la căsuța săracă în care trăia mama ei, dar nu trecu mult și veni și Limir-Împărat. După ce Lia îl dădu din nou cu alifie, Limir-Împărat își reveni și cei doi făcură nuntă împărătească și trăiră fericiți până la adânci bătrâneți.
Vezi si
Rezumatul basmului Zana Zorilor
Rezumat la Doi feti cu stea in frunte
Rezumat la Doi frati buni
Rezumat la povestirea Băiet sărac
Rezumat Stan Bolovan
Rezumat Ileana cea șireată
Rezumat Florita din codru
Rezumat Limir-Împărat de Ioan Slavici
Era odată o văduvă săracă care avea o fată foarte harnică și mereu veselă pe nume Lia. Într-o zi, fata se gândi să plece în lume ca să-și caute norocul și cu greutate, mama ei o lasă să plece.
Merse ea ce merse și dădu peste o turmă de oi păzită doar de câini care schiopătau de toate cele patru picioare. Liei i se făcu milă de ele și cum ciobanii dormeau, se apucă și curăță toate oile și apoi scoase toți spinii din picioarele câinilor. Oile și câinii îi urară fetei zile multe și ea plecă mai departe fericită.
Merse ce merse și văzu o râmă care stătea în căldura soarelui și o ajută să intre în pământ. Râma îi mulțumi și îi spuse să-și aducă aminte de ea dacă îi va fi vreodată greu. Plecă mai departe și dădu peste o cârtăță pe care o ajută și care la rândul ei îi promise că o va ajuta dacă va avea nevoie. Plecă din nou mai departe și ajunse la o pădure cu tufișuri dese și obosită după drum, Lia adormi, iar când se trezi de dimineață, văzu o potecă făcută de râmă cu ajutorul câtițelor, a oilor și a cîinilor pe care ea îi ajutase.
Merse mai departe și ajunse la o casă în mijlocul pădurii. Lia făcu curățenie în ea și când se întoarseră Ielele acasă, se ascunse în cuptor și privi mirată la ele. Ielele chemară prin cântecul lor pe Limir-Împărat, pe care puseseră stăpânire datorită mândriei acestuia. Limir-Împărat ieși din pământ cu castelul lui cu tot și se prinse în horă alături de Iele. Într-un târziu, Ielele dispărură și odată cu ele și Limir-Împărat.
Lia a ieșit din cuptor și cântând precum Ielele, reuși să-l aducă înapoi pe Limir-Împărat, care îi povesti că oile pe lângă care trecuse sunt fetele care au încercat să scape de aici, iar câinii sunt flăcăii care de asemenea au fost transformați de Iele pentru că încercaseră să scape. Limir-Împărat o trimise pe Lia la Mama Ielelor pentru a răspunde la întrebările acesteia și pentru a rupe blestemul.
Lia merse trei zile prin pădure și cu greu ajunse la coliba unde locuia Mama Ielelor. Aceasta îi spuse că nu cu ea are treabă, ci cu soacra ei care stă mult mai departe și că mai bine ar face cale întoarsă. Lia refuză, iar Mama Ielelor puse câinii pe ea. Câinii însă erau cei pe care ea îi ajutase și deși lătrau la ea, ei de fapt făceau potecă în calea ei. Spinii intraseră iar în labele câinilor, însă de această dată Lia nu mai stătu să-i ajute și plecă mai departe.
Merse ce merse și dădu în calea ei peste o mulțime de șerpi, printre care fata își croi drum, având grijă să nu calce pe niciunul. Când aproape să scape de ei, îi ieși în cale un sarpe imens care vru s-o atace, dar un spin îi intră între fălci și îl făcu să țipe de dureri. Liei i se făcu milă de el și îi scoase acestuia spinul din gură. În semn de recunoștință, șarpele o duse pe Lia la bunica Ielelor și îi promise că se va întoarce s-o ajute dacă va bate de trei ori din palme.
Lia răspunse la cele trei întrebări ale babei care își dădu apoi seama că era fermecată de șarpe pentru a avea puteri supra-omenești. Baba îi spuse Liei despre farmecul șarpelui și îi promise că îi va face o alifie care o va vindeca. Fata culese florile nesesare alifiei și apoi baba chemă la ea toți șerpii, printre care și pe cel pe care Lia îl ajutase. Acesta îi spuse să nu se dea cu alifia babei pentru că își va pierde puterile, ci să se prefacă pentru a o păcăli.
Bunica Ielelor o puse pe Lia să facă curat în casă și în ogradă, ca să fie mâncată de lighioanele care trăiau în îngrijirea ei, însă fata era fermecată de șarpe și acestea nu puteau să-i facă nimica. Într-un târziu, baba termină alifia de făcut și o puse pe Lia să se frece cu ea. Fata făcu însă cum o învățase șarpele și o păcăli pe Bunica Ielelor.
Baba își asmuți lighioanele pe fată, însă aceasta se scutură odată și toate căzură de pe ea. Fugi cu alifia și pe drum dădu peste șarpe, care o puse să-l ungă cu alifie pentru a se transforma într-un armăsar. Îi spuse că este armăsarul lui Limir-Împărat și merseră până când ajunseră la turma de oi păzită de câini. Fata, sfătuită de armăsar, îi unse cu alifia babei și aceștia se transformară în fete și flăcăi așa cum îi spusese Limir-Împărat.
Plecară la palatul lui Limir-Împărat și îl găsiră pe acesta pe tron așteptând-o pe Lia și pe fetele și flăcăii eliberați de sub vraja babei. Pe drum, Lia se gândea la sărăcia în care trăise și încerca să se țină măreață pentru a nu fi mai prejos decât fetele salvate de ea. Când se întâlni cu Limir-Împărat, acesta o recunoscu, însă când îi atinse mâna, simți că nu este aceeași fată pe care o cunoscuse mai demult și se întoarse pe tron dezamăgit.
Lia încercă să-i spună toate pățăniile prin care trecuse, însă Limir-Împărat nu o crezu și vru chiar s-o dea afară din palat. Fata se dădu cu alifia babei și reveni la înfățișarea pe care o avea înaite s-o ajute șarpele. Rămasă desculță și doar într-o cămășuță ruptă, Limir-Împărat o recunoscu și sări repede s-o îmbrățișeze. Lia însă îl unse cu alifia babei și îi spuse că de acum înainte va fugi și el după ea, așa cum făcuse ea până acum.
Fata fugi repede la căsuța săracă în care trăia mama ei, dar nu trecu mult și veni și Limir-Împărat. După ce Lia îl dădu din nou cu alifie, Limir-Împărat își reveni și cei doi făcură nuntă împărătească și trăiră fericiți până la adânci bătrâneți.
Post a Comment