Rezumate pe capitole "Baltagul" de Mihail Sadoveanu
Rezumat pe capitole la romanul "Baltagul" al scriitorului român Mihail Sadoveanu. Două Rezumate la cele 16 capitole ale celebrei cărți "Baltagul" in care este vorba despre Vitoriei Lipan, a cărei soț pleacă cu oile și nu se mai întoarce. Presimțind că s-a întamplat ceva cu soțul ei Nechifor Lipan, pleacă însoțită de fiul ei Gheorghiţă în cătarea lui. După ce află că a fost omorât de alți doi oieri, femeia se răzbună pe cei doi bărbați. Baltagul este un subiect inclus în programa de la BAC.
Vezi si
Rezumate scurte "Baltagul"
Baltagul - caracterizare Vitoria Lipan
Baltagul - demonstraţie că este roman
Rezumat pe capitole 1 la romanul BALTAGUL
CAP. I
Dumnezeu, dupa dupa ce a alcatuit lumea a dat fiecarui neam cate un semn speific care sa ii deosebeasca de ceilalti.
Dupa ce a procedat astfel cu aproape toate popoarele, au venit la sfarsit si muntenii carora Dumnezeu nu avea ce sa le mai ofere si astfel le-a dat o inima usoara sa se bucure de ceea ce este al lor si femei frumoase si iubete.
Aceasta era povestea pe care o spunea Nechifor Lipan cel mai des. Acesta era plecat de mult timp si sotia sa, Vitoria Lipan, era foarte ingrijorata. Langa ea acum nu mai era decat cei doi copii cu care a ramas din cei sapte pe care i-a avut si din acestia doi unul era plecat.
Cel plecat era Gheorghita care s-a dus cu oile la iernat pe valea Jijiei. Acesta nu stia ca tatal lui inca nu s-a intors si de aceea a trimis o scrisoare acasa in spunea ca il asteapta pe Nechifor cu paralele.
CAP. II
Vitoria afla de la Mitrea ca vremea incepe sa se strice, inca un motiv pentru care sa se ingrijoreze deoarece Nechifor inca nu s-a intors si iarna batea la usa.
CAP. III
Vitoria pleaca la biserica, la parintele Daniil Milies, unde incearca sa gaseasca alinare.
Aceasta ii povesteste preotului de ce este nelinistita, ii povesteste visul pe care l-a avut, insa preotul o asigura ca totul e bine si nu are de ce sa-si faca griji.
In final Vitoria il roaga pe parinte sa-i scrie o scrisoare fiului ei Gheorghita. In scrisoare ii spune sa se intoarca acasa si il anunta ca inca nu a primit nici o veste de la Nechifor.
CAP. IV
Vitoria se duce si la baba Maranda, vrajitoarea satului, incercand sa afle niste raspunsuri.
Maranda ii spune Vitorie ca poate Nechifor a plecat cu alta femeie, ii ghiceste in carti, dar afla numai lucruri rele despre el si Vitoria nu vrea sa creada nimic din ceea ce ii spune vrajitoarea.
CAP. V
Gheorghita se intoarce de la apa Jijiei acasa unde este primit de mama lui cu mancare proaspata, cu rachiu si cu pupaturi.
Vitoria il anunta pe Gheorghita ca trebuie sa mearga dupa tatal sau deoarece inca nu s-a intors.
Gheorghita se pregateste de plecare si scoate din grajd doi cai puternici si frumosi pe care ii ingrijeste si ii pregateste de drum.
A doua zi dimineata, Vitoria si fiul ei pleaca spre spre apa Bistritei, pentru al intalni pe staretul manastirii. Povestindu-i si acestuia intmplarea, o sfatuieste sa se duca la Piatra-Neamt si sa anunte autoritatile de disparitia lui Nechifor.
CAP. VI
In ziua urmatoare cei doi au plecat la Piatra-Neamt, la prefect. Acesta a pus-o pe Vitoria sa depuna plangere, dar pentru aceasta ar fi trebui sa plateasca. Ea s-a razgandit si nu a vrut sa ii mai scrie jalbarul plangerea, dupa care s-a dus la parintele Daniil Milies in sat pentru ca el stia de toate.
Acesta i-a scris plangerea desi Vitoria nu avea incredere in autoritati si s-a hotarat sa plece singura la Dorna in cautarea sotului ei Nechifor Lipan. Ea nu vroia sa plece singura pentru ca avea nevoie de un barbat langa ea si asa s-a hotarat sa-l i-a si pe Gheorghita. Casa nu putea sa o lase pe mana lui Minodora si astfel s-a gandit ca ar fi bine daca ar duce-o pe ea la o matusa la manastirea Varaticului.
Asa a si facut. In zorii zilei urmatoare au plecat cu fata la sora mamei lui Vitoria, unde avea sa stea pana cand se vor intoarce cei doi acasa.
CAP. VII
Parintele Danila tine o slujba in numele lui Vitoria si a lui Gheorghita pentru a le fi calatoria usoara.
Vitoria vorbeste cu Mitrea pentru a lasa casa si animalele in grija lui pentru ca are mare incredere in el.
La ea vin doi negustori pentru a le vinde pieile de miel, burdufurile de branza si branza afumata pe care o mai avea pentru a pleca la drum cu banii de care aveau nevoie.
In dimineata zilei de 10 martie, munteanca si feciorul ei erau gata de plecare. Acestia au luat cu ei si baltagul pe care l-a facut fierarul si pusca pe care a cumparat-o Nechifor. Mai intai au trecut pe la parintele Danila apoi pe la domnul Iordan pentru ai cere rachiu.
CAP. VIII
Vitoria si Gheorghita au plecat la drum impreuna cu cei doi negustori David si Iordan, impreuna cu care vor calatori pana la Calugareni.
Acestia fac primul popas la Bicaz, la hanul domnului Donea de la care afla ca Nechifor Lipan a trecut pe acolo.
A doua zi dimineata cei patru au plecat la drum, urmatoarea oprire facand-o la Calugareni, la casa domnului David. Calatori au fost primiti de sotia acestuia unde au stat peste noapte.
In dimineata zilei urmatoare Vitoria si Gheorghita au plecat spre Farcasa. Acolo cand au ajuns in dreptul bisericii au hotarat sa se opreasca pentru a se odihni.
CAP. IX
In Farcasa Vitoria si Gheorghita au asistat la judecarea a doi oameni care au luat banii celor care jucau jocul lor de noroc.
Acolo in multime Vitoria a intrat in vorba cu un mos cam
baut care i-a poftit sa poposeasca la el si sa le potcoveasca cai. Sotia lui mos Pricop, baba Dochia, le-a oferit de mancare lor si cailor. Vitoria a aflat de la mos Pricop ca Nechifor a trecut pe acolo astatoamna ca sa-si potcoveasca calul.
CAP. X
Vitoria pleca mai departe spre Vatra Dornei, insa mai intai s-a oprit la Borca la un botez, apoi la o nunta la Cruci.
In cele din urma a ajuns la Vatra Dornei. Acolo s-au dus la o cancelarie unde a aflat ca Nechifor a cumparat trei sute de oi de la Gheorghe Andamachi si Vasile Ursachi. Vitoria a incercat sa stoarca mai multe informatii de la batranel, dar tot ce a putut afla a fost unde s-au dus cu oile.
CAP. XI
Afland acestea Vitoria a plecat pe urmele celor trei calareti. Ea a dat de urma lor prin crasmele pe la care a trecut. A aflat ca acestia au trecut prin Brosteni si au luat-o spre gura Negrei spre Bistrita. Vitoria le-a dat de urma si in crasma mare din Borca.
In satul Sabasa a facut un popas. Mai departe a plecat impreuna cu calauza pe care si-a luat-o, feciorul crasmarului din sat. Acesta i-a dus pana la crasma domnului Iorgu Vasiliu. De la domnul Vasiliu a aflat ca turma de oi care a ajuns acolo era insotita de numai doi calareti si dupa descrierea dansului nici unul dintre ei nu era Nechifor Lipan. Domnul Vasiliu si-a amintit numele unuia dintre ei care era Calistrat Bogza. Acum Vitoria trebuia sa-si caute sotul intre Sabasa si Suha caci aici i-a pierdut urma.
CAP. XII
Vitoria a aflat si numele celui de-al doilea calaret de la sotia domnului Iorgu Vasiliu. Acesta era Ilie Cutui, prietenul lui Calistrat Bogza care amandoi locuiau aproape in Doi Meri.
Sotia domnului Vasiliu a sfatuit-o ca este mai bine daca i-ar chema la primarie petru a le pune intrebari. Vitoria l-a trimis pe Gheorghita sa-I cheme pe acestia la primarie unde s-au intalnit cu Vitoria. A incercat sa afle mai multe de la ei despre Nechifor Lipan, dar in ciuda eforturilor nu a aflat nimic nou.
Vitoria si cu fiul ei au cobarat din nou la Sabasa unde au poposit la alti prieteni, la domnul Toma. Cu ajutorul acestuia Vitoria a gasit cainele de nadejde a lui Lipan in curtea unui localnic.
CAP. XIII
Vitoria si Gheorghita au luat cainele si au urcat inapoi la Suha la Iorgu Vasiliu. Sotia acestuia i-a spus ca sotiile lui Ilie Cutui si Calistrat Bogza au venit la ea sa o intrebe de ce tot vorbeste lumea in sat de barbatii lor si Vitoria s-a hotarat sa se duca sa le ceara scuze acestora.
In timp ce mergeau cainele a inceput sa se agite si sa latre la cai. A coborat intr-o rapa urmat de Gheorghita. Imediat a venit si Vitoria pentru a vedea ce a gasit cainele. Dintro data Vitoria a inceput sa planga. A gasit osemintele lui Nechifor pe care le-a recunoscut dupa haine si dupa lucrurile pe care le avea langa el. Nu departe era si calul mort.
CAP. XIV
Vitoria a plecat in Sabasa si l-a lasat pe Gheprghita sa pazeasca mortul si lumanarea de langa el.
Spre seara Vitoria s-a intors cuToma, subprefectul satului si un strajer. Prefectul i-a pus multe intrebari Vitoriei pentru aflarea faptasului, iar principalii suspecti sunt dupa parerea subprefectului Bogza si Cutui
CAP. XV
Subprefectul s-a dus acasa la Bogza si Cutui impreuna cu Vitoria. Subprefectul i-a bombardat cu intrebari despre crima insa nu a scos nimic de la ei. Vitoria i-a invitat la inmormantare pe cei doi pentru a continua intrebarile.
Vitoria a luat osemintele sotului sau si le-a lus cu grija I sicriu dupa care a plecat spre locul de veci intr-o trasura rumos impodobita trasa de doi boi.
CAP. XVI
La pomenire au venit titi invitatii inclusuv cei doi din Doi Meri. Vitoria a inceput sa povesteasca ce s-a intamplat in acea seara.
Bogza si-a iesit din fire si a sarit asupra lui Gheorghita. Acesta l-a lovit cu baltagul si inainte de moarte a recunoscut motivul crimei: luarea oilor. Dupa aceasta si-a recunoscut fapta si Ilie Cutui care a fost arestat de jandarmi.
Rezumat pe capitole 2 la romanul BALTAGUL
I. Romanul începe cu o legendă care spune că Dumnezeu, după ce a făcut lumea, a dorit să pună ordine în neamurile de pe pământ. A ales mai apoi pentru fiecare neam câte un lucru care-l caracterizează, astfel că a ajuns şi la munteni, cărora le-a lăsat muncile cu animalele (oile în special). Această legendă era spusă de către Nechifor Lipan. O spunea de cele mai multe ori la nunţi şi apoi nevestei sale, Vitoria, care se ocupa cu torsul lânii.
Cei doi trăiau în Măgura Tarcăului, împreună cu cei doi copii ai lor: Gheorghiţă şi Minodora. În total au avut şapte copii, dar ceilalţi cinci muriseră de diferite boli. Acum, atât Gheorghiţă cât şi Nechifor erau plecaţi de acasă… Nechifor era plecat la Dorna ca să cumpere o turmă de oi, iar Gheorghiţă era plecat la Jijia, de unde aştepta veşti de la tatăl său căci trebuia să plătească ceva datorii. Vitoria a primit o scrisoare de la Gheorghiţă în care acesta îi spunea că îi este dor de casă, iar Minodora a primit o scrisoare de dragoste de la feciorul dascălului Andrei.
Într-o noapte, Vitoria l-a visat pe Nechifor trecând călare o revărsare de ape la asfinţit. De atunci, neavând nici o veste de la el, îşi făcea griji zi de zi…
II. Într-o după-masă, Mitrea, un cioban, a venit până la Vitoria acasă şi i-a cerut o pereche de opinci, o tohoarcă şi o căciulă, căci iarna se apropie şi are mare nevoie de ele. După ce i le-a dat Minodora, Mitrea s-a urcat pe casă pentru a desfunda hogeagul, căci Vitoria dorea să facă foc şi în soba din casă.
După ce au făcut focul, au pus mâncarea şi au început să mănânce. Minodora nu prea avea poftă de mâncare, aşa că a fost puţin certată de mama sa. Se tot gândea la fiul dascălului - Ghiţă Topor -… şi abia aştepta ca mama ei să plece pe o perioadă mai lungă de timp de acasă, ca să poată petrece mai mult timp alături de iubitul său.
III. Vitoria a mers la preotul din sat ca să-l întrebe şi pe el ce are de făcut în legătură cu visul pe care l-a avut în urmă cu o seară. I-a dat şi o foaie de hârtie ca să-i scrie o scrisoare lui Gheorghiţă. Toată lumea cu care se întâlnea o întreba de bărbatul său… iar ea, auzind acestea, se ruşina. Preotul i-a spus Vitoriei să nu mai creadă în vise, căci nu se pot da explicaţii în urma viselor… Încercau amândoi să-i găsească explicaţii lui Nechifor pentru întârzierea sa. Părintele Daniil Milieş i-a scris lui Gheorghiţă şi i-a spus Vitoriei să nu se îngrijoreze, căci se va întoarce în cele din urmă.
IV. Văzând că preotul nu i-a spus nimic clar, s-a hotărât să meargă la baba Maranda, o vrăjitoare din sat. Baba i-a spus că l-a oprit o fată cu ochi verzi pe Nechifor, dar să nu-şi facă griji, pentru că se va întoarce acasă cât de repede va putea. Acelaşi lucru a ieşit şi din cărţile de TAROT… După ce a ieşit de la Maranda din casă, a luat-o înspre casa ei… în curte s-a întâlnit cu Mitrea, care dormea pe jos, lângă gard.
V. În apropierea sărbătorilor de iarnă, s-a întors şi Gheorghiţă de la apa Jijiei; şi-a lăsat oile în grija baciului Alexa. Toţi l-au primit cu bucurie şi apoi au întins o masă mare, căci lui Gheorghiţă îi era foame. După ce au mai povestit puţin despre viaţa pe care a dus-o băiatul prin acele părţi, Vitoria i-a spus că nu a primit nici o veste de la Nechifor şi l-a rugat să meargă să-l caute… iar Gheorghiţă a fost de-acord. În ziua de Bobotează, Vitoria s-a hotărât să meargă până la mănăstirea Bistriţa şi până la / în Piatra ca să se roage Sfintei Ana. La mănăstire s-a întâlnit şi cu prea sfinţitul Visarion care a sfătuit-o să meargă la primar şi la jandarmi, să le povestească şi lor ce i s-a întâmplat.
VI. Vitoria a stat în acea seară la mănăstire, iar a doua zi a mers în / la Piatra la prefect ca să-i spună tot ce are pe inimă. Prefectul i-a spus că va face tot ce îi stă în putinţă… şi a îndemnat-o să facă şi o jalbă pe care să o trimită şefilor. După întâlnirea cu prefectul, Vitoria a mers la preotul Daniil, care i-a spus că îi va face cât mai curând jalba de care are nevoie şi o va trimite la cine trebuie. Vitoria a spus ca vrea să meargă cu Gheorghiţă până la / în Dorna ca să vadă dacă află şi ea ceva despre Nechifor… Deoarece vor pleca amândoi, Minodora trebuia să plece la o mănăstire la ceva rudă de-a ei, aşa că pe data de douăzeci şi şapte februarie a plecat la mănăstire, alături de praznicul cuviosului părinte Procopie.
VII. Pe data de nouă martie, Vitoria împreună cu Gheorghiţă au mers la slujba dată de părintele Daniil pentru cei patruzeci de sfinţi mucenici din Sevasta. Mai apoi, au mers acasă şi s-au înţeles cu Mitrea, deoarece casa rămânea în mâinile lui cât cei doi erau plecaţi. Pe când se pregăteau să mănânce, au venit preotul Milieş, domnul Iordan (cârciumarul) şi negustorul (domnul David) căruia urma să-i vândă Vitoria anumite lucruri pentru a-şi face bani de drum. După ce au plecat musafirii, Mitrea a împuşcat un lup, căci le-a pus în primejdie animalele. Atunci, Vitoria s-a gândit că ar fi mai bine dacă ar lua puşca cu ea… ar fi mai în siguranţă. Pe data de zece martie, vineri, de dimineaţă, cei doi au pornit în căutarea lui Nechifor.
VIII. Au mers împreună cu negustorul David până la Călugăreni, unde nevasta acestuia i-a spus că l-a văzut pe Nechifor în acea toamnă, i-a zis că nu are nici un tovarăş de călătorie şi că are ceva bani la el. Pe drum, când au oprit pe la hanul lui Donea, l-au întrebat pe acesta dacă l-a văzut pe Nechifor. Donea le-a spus că ultima dată l-a văzut în toamna aceasta. După ce s-au odihnit puţin la domnul David acasă, au pornit încet-încet (în)spre Fărcaşa.
IX. În Fărcaşa, tot căutându-şi un loc unde să poată sta în gazdă, au dat peste nişte jandarmi care îi duceau pe doi oameni la judecată, deoarece nu aveau acte la ei şi, se pare că îi furau pe oameni fără ca aceştia să îşi dea seama… erau de fapt nişte oameni care se ocupau cu jocurile de noroc. Erau aşa de haioşi, încât toată lumea râdea în plină stradă, chiar şi Vitoria s-a bine dispus. În final, cei doi călători s-au oprit la moş Pricop, care i-a găzduit peste noapte. Cei doi au aflat de la familia Pricop că Nechifor a fost şi pe la ei. După ce auzise aceasta, Vitoria se tot gândea că soţul ei s-ar putea să nu mai fie în viaţă…
X. În ziua următoare, au mers la Borca, unde sătenii i-au abătut din cale ca să participe la o cumetrie. Aici s-au ospătat , iar Vitoria a închinat împreună cu naşii. După ce au ajuns la / în Cruci, cei doi au dat peste o nuntă. Aici, Vitoria a primit plosca şi i-a făcut o urare frumoasă miresei. Vitoria şi-a făcut din nou griji, deoarece a dat prima dată de un botez şi apoi de o nuntă… in sinea ei, trebuia să se fi întâmplat invers pentru ca toate să fie bine. I-a întrebat pe săteni dacă l-au văzut cumva pe Nechifor, dar, din păcate, nimeni nu-l văzuse. Ajunşi în Vatra Dornei au mers la prefect, care le-a spus că în luna noiembrie, Nechifor a cumpărat trei sute de oi de la Gheorghe Adamachi şi Vasile Ursachi (fusese cea mai mare vânzare din târg), iar mai apoi, Nechifor le vânduse o sută de oi unor ciobani de la munte pe care nu-i cunoscuse până atunci…
XI. Vitoria s-a hotărât să o ia pe drumul pe care ar fi trebuit să o ia şi Nechifor la întoarcere… a oprit pe la ceva cârciumi. Unul dintre cârciumari i-a spus că l-a văzut pe Nerchifor şi îşi aduce aminte de turma sa de trei sute de oi. Vitoria a mers împreună cu Gheorghiţă prin Broşteni, prin Păltiniş, prin Dârmoxa şi prin Borca. Ajunşi în Borca, ei află pe unde a luat-o Nechifor cu oile, aşa că încearcă să o ia după urme. Au mers ei ce au mers, au trecut prin Sabasa şi Stânişoara.
XII. Au ajuns şi în satul Suha, unde avea o crâşmă domnul Iorgu Vasiliu. Aici la cârciumă, au aflat că nu mai ajunsese decât doi din cei trei ciobani… adică Nechifor nu a mai ajuns aici. Una dintre crâşmăriţe, Maria, le-a spus că e rudă cu Ileana, soţia lui Bogza, unul dintre cei trei ciobani, tovarăţi de-ai lui Nechifor. Tot Maria le-a mai spus că a auzit de la cei doi că au cumpărat toate oile unui cioban care locuia mai departe şi că i-au dat toţi banii. Lumea spune însă că cei doi oieri sunt capabili de jaf şi chiar de crimă. Maria i-a însoţit pe cei doi la primărie, unde i-a întrebat pe cei doi ciobani încotro a luat-o cel care le-a vândut oile. Aceştia au spus că au făcut tranzacţia la Crucea Talienilor şi că nu ştiu încotro a putut merge Nechifor. Auzind acestea, femeia împreună cu fiul său au mers din casă-n casă şi au întrebat dacă ştie cineva ceva despre “omul cu căciulă brumărie”. La o casă, Vitoria l-a recunoscut pe Lupu, câinele lor. La acea casă (din Sabasa) locuia domnul Toma, care a găsit câinele undeva pe munte… Lupu a fost foarte bucuros când a văzut-o, şi a venit repede la ea.
XIII. Domnului Toma nu i-a venit să creadă că o femeie din Tarcău poate face atâta drum doar ca să-şi găsească soţul… a rămas foarte surprins. Câinele i-a călăuzit pe cei doi călători într-o râpă, unde găsiră nişte oase, nişte zgârciuri, botforii, taşca, chimirul şi căciula brumărie a lui Nechifor, iar mai încolo era scheletul calului său, acoperit de nişte pături. Nechifor avea capul spart (de un baltag). Văzându-l, Vitoria l-a strigat pe Gheroghiţă… dar nu pe fiul său, ci pe bărbatul său. Ăsta era numele de botez al lui Nechifor. Pe parcurs însă, el şi-a schimbat numele, căci a fost deochiat de cineva.
XIV. Vitoria a strâns “rămăşiţele” lui Nechifor în timp ce Gheorghiţă plângea ca un copil. Spre seară, munteanca s-a întors în acel loc împreună cu domnul Toma. Cât timp ea a fost plecată, Gheorghiţă a stat de pază în acel loc împreună cu Lupu. În dimineaţa următoare, a ajuns acolo preotul iar a treia zi dimineaţă, autorităţile. Era nevoită să le spună totul autorităţilor, aşa că le-a povestit autorităţilor tot ceea ce a aflat pe parcurs. Cei doi ciobani trebuiau să spună tot ceea ce s-a întâmplat atâta timp cât au fost împreună. Deşi se presupunea că cei doi cărora le-a vândut oile sunt ucigaşii lui Nechifor, Vitoria i-a chemat şi pe ei la înmormântare.
XV. Prefectul Anastase Balmez şi-a început cercetările în Suha. Le făcea vizite celor doi coibani cărora le tot punea fel de fel de întrebări… cei doi nu păreau încă vinovaţi. Vitoria a asistat la dialogul dintre cei trei şi i-a invitat pe cei doi împreună cu nevestele lor la înmormântare. Celor doi oieri li s-a părut ciudat că a asistat şi munteanca la dialogul dintre ei şi prefect, dar încă nu-şi dădeau seama ce va urma…
Pomenirea lui Nechifor s-a făcut acasă la domnul Toma, iar pentru că era postul mare, era mai greu cu mâncarea; băutura însă era destulă. Începuseră bocetele…
XVI. A asistat la înmormântare şi cucoana Maria… toţi cei care ieşeau de la înmormântare primeau câte un sfert de pâine şi câte un păhărel de rachiu. Au fost prezenţi şi cei doi ciobani (Calistrat Bogza şi Ilie Cuţui).
Îndemnându-i să mănânce şi să bea, Vitoria observă că Bogza are un baltag. I l-a cerut, spunându-i că şi Gheorghiţă are un baltag la fel cu acesta. Munteanca a început să le povestească celor doi faptele, aşa cum ştia ea că s-au întâmplat. La un moment dat, Vitoria i-a dat baltagul lui Gheorghiţă şi l-a întrebat ce scrie pe el… acesta din urmă, după ce l-a privit o vreme a spus: “Pentru o faptă, este numai o plată. Chiar dacă aş fi eu, mi-oi primi osânda de la cine se cuvine”. După spusele acestea, Vitoria s-a uitat şi ea mai atent la baltag şi a spus că cu acest baltag a fost omorât Nechifor. A urmat apoi o altercaţie între Bogza şi Gheorghiţă. Cuţui s-a predat şi a spus că totul a fost întocmai după spusele Vitoriei. După ce i-au plătit pe toţi cei care i-au ajutat, au mai stat trei zile şi au mers să-şi vadă oile. Au făcut parastasele cuvenite şi s-au întors acasă. S-a întors şi Minodora de la mănăstire, iar Vitoria a spus că nu o lasă nicicum să se mărite cu fiul dascălului Andrei.
Vezi si
Rezumate scurte "Baltagul"
Baltagul - caracterizare Vitoria Lipan
Baltagul - demonstraţie că este roman
Rezumat pe capitole 1 la romanul BALTAGUL
CAP. I
Dumnezeu, dupa dupa ce a alcatuit lumea a dat fiecarui neam cate un semn speific care sa ii deosebeasca de ceilalti.
Dupa ce a procedat astfel cu aproape toate popoarele, au venit la sfarsit si muntenii carora Dumnezeu nu avea ce sa le mai ofere si astfel le-a dat o inima usoara sa se bucure de ceea ce este al lor si femei frumoase si iubete.
Aceasta era povestea pe care o spunea Nechifor Lipan cel mai des. Acesta era plecat de mult timp si sotia sa, Vitoria Lipan, era foarte ingrijorata. Langa ea acum nu mai era decat cei doi copii cu care a ramas din cei sapte pe care i-a avut si din acestia doi unul era plecat.
Cel plecat era Gheorghita care s-a dus cu oile la iernat pe valea Jijiei. Acesta nu stia ca tatal lui inca nu s-a intors si de aceea a trimis o scrisoare acasa in spunea ca il asteapta pe Nechifor cu paralele.
CAP. II
Vitoria afla de la Mitrea ca vremea incepe sa se strice, inca un motiv pentru care sa se ingrijoreze deoarece Nechifor inca nu s-a intors si iarna batea la usa.
CAP. III
Vitoria pleaca la biserica, la parintele Daniil Milies, unde incearca sa gaseasca alinare.
Aceasta ii povesteste preotului de ce este nelinistita, ii povesteste visul pe care l-a avut, insa preotul o asigura ca totul e bine si nu are de ce sa-si faca griji.
In final Vitoria il roaga pe parinte sa-i scrie o scrisoare fiului ei Gheorghita. In scrisoare ii spune sa se intoarca acasa si il anunta ca inca nu a primit nici o veste de la Nechifor.
CAP. IV
Vitoria se duce si la baba Maranda, vrajitoarea satului, incercand sa afle niste raspunsuri.
Maranda ii spune Vitorie ca poate Nechifor a plecat cu alta femeie, ii ghiceste in carti, dar afla numai lucruri rele despre el si Vitoria nu vrea sa creada nimic din ceea ce ii spune vrajitoarea.
CAP. V
Gheorghita se intoarce de la apa Jijiei acasa unde este primit de mama lui cu mancare proaspata, cu rachiu si cu pupaturi.
Vitoria il anunta pe Gheorghita ca trebuie sa mearga dupa tatal sau deoarece inca nu s-a intors.
Gheorghita se pregateste de plecare si scoate din grajd doi cai puternici si frumosi pe care ii ingrijeste si ii pregateste de drum.
A doua zi dimineata, Vitoria si fiul ei pleaca spre spre apa Bistritei, pentru al intalni pe staretul manastirii. Povestindu-i si acestuia intmplarea, o sfatuieste sa se duca la Piatra-Neamt si sa anunte autoritatile de disparitia lui Nechifor.
CAP. VI
In ziua urmatoare cei doi au plecat la Piatra-Neamt, la prefect. Acesta a pus-o pe Vitoria sa depuna plangere, dar pentru aceasta ar fi trebui sa plateasca. Ea s-a razgandit si nu a vrut sa ii mai scrie jalbarul plangerea, dupa care s-a dus la parintele Daniil Milies in sat pentru ca el stia de toate.
Acesta i-a scris plangerea desi Vitoria nu avea incredere in autoritati si s-a hotarat sa plece singura la Dorna in cautarea sotului ei Nechifor Lipan. Ea nu vroia sa plece singura pentru ca avea nevoie de un barbat langa ea si asa s-a hotarat sa-l i-a si pe Gheorghita. Casa nu putea sa o lase pe mana lui Minodora si astfel s-a gandit ca ar fi bine daca ar duce-o pe ea la o matusa la manastirea Varaticului.
Asa a si facut. In zorii zilei urmatoare au plecat cu fata la sora mamei lui Vitoria, unde avea sa stea pana cand se vor intoarce cei doi acasa.
CAP. VII
Parintele Danila tine o slujba in numele lui Vitoria si a lui Gheorghita pentru a le fi calatoria usoara.
Vitoria vorbeste cu Mitrea pentru a lasa casa si animalele in grija lui pentru ca are mare incredere in el.
La ea vin doi negustori pentru a le vinde pieile de miel, burdufurile de branza si branza afumata pe care o mai avea pentru a pleca la drum cu banii de care aveau nevoie.
In dimineata zilei de 10 martie, munteanca si feciorul ei erau gata de plecare. Acestia au luat cu ei si baltagul pe care l-a facut fierarul si pusca pe care a cumparat-o Nechifor. Mai intai au trecut pe la parintele Danila apoi pe la domnul Iordan pentru ai cere rachiu.
CAP. VIII
Vitoria si Gheorghita au plecat la drum impreuna cu cei doi negustori David si Iordan, impreuna cu care vor calatori pana la Calugareni.
Acestia fac primul popas la Bicaz, la hanul domnului Donea de la care afla ca Nechifor Lipan a trecut pe acolo.
A doua zi dimineata cei patru au plecat la drum, urmatoarea oprire facand-o la Calugareni, la casa domnului David. Calatori au fost primiti de sotia acestuia unde au stat peste noapte.
In dimineata zilei urmatoare Vitoria si Gheorghita au plecat spre Farcasa. Acolo cand au ajuns in dreptul bisericii au hotarat sa se opreasca pentru a se odihni.
CAP. IX
In Farcasa Vitoria si Gheorghita au asistat la judecarea a doi oameni care au luat banii celor care jucau jocul lor de noroc.
Acolo in multime Vitoria a intrat in vorba cu un mos cam
baut care i-a poftit sa poposeasca la el si sa le potcoveasca cai. Sotia lui mos Pricop, baba Dochia, le-a oferit de mancare lor si cailor. Vitoria a aflat de la mos Pricop ca Nechifor a trecut pe acolo astatoamna ca sa-si potcoveasca calul.
CAP. X
Vitoria pleca mai departe spre Vatra Dornei, insa mai intai s-a oprit la Borca la un botez, apoi la o nunta la Cruci.
In cele din urma a ajuns la Vatra Dornei. Acolo s-au dus la o cancelarie unde a aflat ca Nechifor a cumparat trei sute de oi de la Gheorghe Andamachi si Vasile Ursachi. Vitoria a incercat sa stoarca mai multe informatii de la batranel, dar tot ce a putut afla a fost unde s-au dus cu oile.
CAP. XI
Afland acestea Vitoria a plecat pe urmele celor trei calareti. Ea a dat de urma lor prin crasmele pe la care a trecut. A aflat ca acestia au trecut prin Brosteni si au luat-o spre gura Negrei spre Bistrita. Vitoria le-a dat de urma si in crasma mare din Borca.
In satul Sabasa a facut un popas. Mai departe a plecat impreuna cu calauza pe care si-a luat-o, feciorul crasmarului din sat. Acesta i-a dus pana la crasma domnului Iorgu Vasiliu. De la domnul Vasiliu a aflat ca turma de oi care a ajuns acolo era insotita de numai doi calareti si dupa descrierea dansului nici unul dintre ei nu era Nechifor Lipan. Domnul Vasiliu si-a amintit numele unuia dintre ei care era Calistrat Bogza. Acum Vitoria trebuia sa-si caute sotul intre Sabasa si Suha caci aici i-a pierdut urma.
CAP. XII
Vitoria a aflat si numele celui de-al doilea calaret de la sotia domnului Iorgu Vasiliu. Acesta era Ilie Cutui, prietenul lui Calistrat Bogza care amandoi locuiau aproape in Doi Meri.
Sotia domnului Vasiliu a sfatuit-o ca este mai bine daca i-ar chema la primarie petru a le pune intrebari. Vitoria l-a trimis pe Gheorghita sa-I cheme pe acestia la primarie unde s-au intalnit cu Vitoria. A incercat sa afle mai multe de la ei despre Nechifor Lipan, dar in ciuda eforturilor nu a aflat nimic nou.
Vitoria si cu fiul ei au cobarat din nou la Sabasa unde au poposit la alti prieteni, la domnul Toma. Cu ajutorul acestuia Vitoria a gasit cainele de nadejde a lui Lipan in curtea unui localnic.
CAP. XIII
Vitoria si Gheorghita au luat cainele si au urcat inapoi la Suha la Iorgu Vasiliu. Sotia acestuia i-a spus ca sotiile lui Ilie Cutui si Calistrat Bogza au venit la ea sa o intrebe de ce tot vorbeste lumea in sat de barbatii lor si Vitoria s-a hotarat sa se duca sa le ceara scuze acestora.
In timp ce mergeau cainele a inceput sa se agite si sa latre la cai. A coborat intr-o rapa urmat de Gheorghita. Imediat a venit si Vitoria pentru a vedea ce a gasit cainele. Dintro data Vitoria a inceput sa planga. A gasit osemintele lui Nechifor pe care le-a recunoscut dupa haine si dupa lucrurile pe care le avea langa el. Nu departe era si calul mort.
CAP. XIV
Vitoria a plecat in Sabasa si l-a lasat pe Gheprghita sa pazeasca mortul si lumanarea de langa el.
Spre seara Vitoria s-a intors cuToma, subprefectul satului si un strajer. Prefectul i-a pus multe intrebari Vitoriei pentru aflarea faptasului, iar principalii suspecti sunt dupa parerea subprefectului Bogza si Cutui
CAP. XV
Subprefectul s-a dus acasa la Bogza si Cutui impreuna cu Vitoria. Subprefectul i-a bombardat cu intrebari despre crima insa nu a scos nimic de la ei. Vitoria i-a invitat la inmormantare pe cei doi pentru a continua intrebarile.
Vitoria a luat osemintele sotului sau si le-a lus cu grija I sicriu dupa care a plecat spre locul de veci intr-o trasura rumos impodobita trasa de doi boi.
CAP. XVI
La pomenire au venit titi invitatii inclusuv cei doi din Doi Meri. Vitoria a inceput sa povesteasca ce s-a intamplat in acea seara.
Bogza si-a iesit din fire si a sarit asupra lui Gheorghita. Acesta l-a lovit cu baltagul si inainte de moarte a recunoscut motivul crimei: luarea oilor. Dupa aceasta si-a recunoscut fapta si Ilie Cutui care a fost arestat de jandarmi.
Rezumat pe capitole 2 la romanul BALTAGUL
I. Romanul începe cu o legendă care spune că Dumnezeu, după ce a făcut lumea, a dorit să pună ordine în neamurile de pe pământ. A ales mai apoi pentru fiecare neam câte un lucru care-l caracterizează, astfel că a ajuns şi la munteni, cărora le-a lăsat muncile cu animalele (oile în special). Această legendă era spusă de către Nechifor Lipan. O spunea de cele mai multe ori la nunţi şi apoi nevestei sale, Vitoria, care se ocupa cu torsul lânii.
Cei doi trăiau în Măgura Tarcăului, împreună cu cei doi copii ai lor: Gheorghiţă şi Minodora. În total au avut şapte copii, dar ceilalţi cinci muriseră de diferite boli. Acum, atât Gheorghiţă cât şi Nechifor erau plecaţi de acasă… Nechifor era plecat la Dorna ca să cumpere o turmă de oi, iar Gheorghiţă era plecat la Jijia, de unde aştepta veşti de la tatăl său căci trebuia să plătească ceva datorii. Vitoria a primit o scrisoare de la Gheorghiţă în care acesta îi spunea că îi este dor de casă, iar Minodora a primit o scrisoare de dragoste de la feciorul dascălului Andrei.
Într-o noapte, Vitoria l-a visat pe Nechifor trecând călare o revărsare de ape la asfinţit. De atunci, neavând nici o veste de la el, îşi făcea griji zi de zi…
II. Într-o după-masă, Mitrea, un cioban, a venit până la Vitoria acasă şi i-a cerut o pereche de opinci, o tohoarcă şi o căciulă, căci iarna se apropie şi are mare nevoie de ele. După ce i le-a dat Minodora, Mitrea s-a urcat pe casă pentru a desfunda hogeagul, căci Vitoria dorea să facă foc şi în soba din casă.
După ce au făcut focul, au pus mâncarea şi au început să mănânce. Minodora nu prea avea poftă de mâncare, aşa că a fost puţin certată de mama sa. Se tot gândea la fiul dascălului - Ghiţă Topor -… şi abia aştepta ca mama ei să plece pe o perioadă mai lungă de timp de acasă, ca să poată petrece mai mult timp alături de iubitul său.
III. Vitoria a mers la preotul din sat ca să-l întrebe şi pe el ce are de făcut în legătură cu visul pe care l-a avut în urmă cu o seară. I-a dat şi o foaie de hârtie ca să-i scrie o scrisoare lui Gheorghiţă. Toată lumea cu care se întâlnea o întreba de bărbatul său… iar ea, auzind acestea, se ruşina. Preotul i-a spus Vitoriei să nu mai creadă în vise, căci nu se pot da explicaţii în urma viselor… Încercau amândoi să-i găsească explicaţii lui Nechifor pentru întârzierea sa. Părintele Daniil Milieş i-a scris lui Gheorghiţă şi i-a spus Vitoriei să nu se îngrijoreze, căci se va întoarce în cele din urmă.
IV. Văzând că preotul nu i-a spus nimic clar, s-a hotărât să meargă la baba Maranda, o vrăjitoare din sat. Baba i-a spus că l-a oprit o fată cu ochi verzi pe Nechifor, dar să nu-şi facă griji, pentru că se va întoarce acasă cât de repede va putea. Acelaşi lucru a ieşit şi din cărţile de TAROT… După ce a ieşit de la Maranda din casă, a luat-o înspre casa ei… în curte s-a întâlnit cu Mitrea, care dormea pe jos, lângă gard.
V. În apropierea sărbătorilor de iarnă, s-a întors şi Gheorghiţă de la apa Jijiei; şi-a lăsat oile în grija baciului Alexa. Toţi l-au primit cu bucurie şi apoi au întins o masă mare, căci lui Gheorghiţă îi era foame. După ce au mai povestit puţin despre viaţa pe care a dus-o băiatul prin acele părţi, Vitoria i-a spus că nu a primit nici o veste de la Nechifor şi l-a rugat să meargă să-l caute… iar Gheorghiţă a fost de-acord. În ziua de Bobotează, Vitoria s-a hotărât să meargă până la mănăstirea Bistriţa şi până la / în Piatra ca să se roage Sfintei Ana. La mănăstire s-a întâlnit şi cu prea sfinţitul Visarion care a sfătuit-o să meargă la primar şi la jandarmi, să le povestească şi lor ce i s-a întâmplat.
VI. Vitoria a stat în acea seară la mănăstire, iar a doua zi a mers în / la Piatra la prefect ca să-i spună tot ce are pe inimă. Prefectul i-a spus că va face tot ce îi stă în putinţă… şi a îndemnat-o să facă şi o jalbă pe care să o trimită şefilor. După întâlnirea cu prefectul, Vitoria a mers la preotul Daniil, care i-a spus că îi va face cât mai curând jalba de care are nevoie şi o va trimite la cine trebuie. Vitoria a spus ca vrea să meargă cu Gheorghiţă până la / în Dorna ca să vadă dacă află şi ea ceva despre Nechifor… Deoarece vor pleca amândoi, Minodora trebuia să plece la o mănăstire la ceva rudă de-a ei, aşa că pe data de douăzeci şi şapte februarie a plecat la mănăstire, alături de praznicul cuviosului părinte Procopie.
VII. Pe data de nouă martie, Vitoria împreună cu Gheorghiţă au mers la slujba dată de părintele Daniil pentru cei patruzeci de sfinţi mucenici din Sevasta. Mai apoi, au mers acasă şi s-au înţeles cu Mitrea, deoarece casa rămânea în mâinile lui cât cei doi erau plecaţi. Pe când se pregăteau să mănânce, au venit preotul Milieş, domnul Iordan (cârciumarul) şi negustorul (domnul David) căruia urma să-i vândă Vitoria anumite lucruri pentru a-şi face bani de drum. După ce au plecat musafirii, Mitrea a împuşcat un lup, căci le-a pus în primejdie animalele. Atunci, Vitoria s-a gândit că ar fi mai bine dacă ar lua puşca cu ea… ar fi mai în siguranţă. Pe data de zece martie, vineri, de dimineaţă, cei doi au pornit în căutarea lui Nechifor.
VIII. Au mers împreună cu negustorul David până la Călugăreni, unde nevasta acestuia i-a spus că l-a văzut pe Nechifor în acea toamnă, i-a zis că nu are nici un tovarăş de călătorie şi că are ceva bani la el. Pe drum, când au oprit pe la hanul lui Donea, l-au întrebat pe acesta dacă l-a văzut pe Nechifor. Donea le-a spus că ultima dată l-a văzut în toamna aceasta. După ce s-au odihnit puţin la domnul David acasă, au pornit încet-încet (în)spre Fărcaşa.
IX. În Fărcaşa, tot căutându-şi un loc unde să poată sta în gazdă, au dat peste nişte jandarmi care îi duceau pe doi oameni la judecată, deoarece nu aveau acte la ei şi, se pare că îi furau pe oameni fără ca aceştia să îşi dea seama… erau de fapt nişte oameni care se ocupau cu jocurile de noroc. Erau aşa de haioşi, încât toată lumea râdea în plină stradă, chiar şi Vitoria s-a bine dispus. În final, cei doi călători s-au oprit la moş Pricop, care i-a găzduit peste noapte. Cei doi au aflat de la familia Pricop că Nechifor a fost şi pe la ei. După ce auzise aceasta, Vitoria se tot gândea că soţul ei s-ar putea să nu mai fie în viaţă…
X. În ziua următoare, au mers la Borca, unde sătenii i-au abătut din cale ca să participe la o cumetrie. Aici s-au ospătat , iar Vitoria a închinat împreună cu naşii. După ce au ajuns la / în Cruci, cei doi au dat peste o nuntă. Aici, Vitoria a primit plosca şi i-a făcut o urare frumoasă miresei. Vitoria şi-a făcut din nou griji, deoarece a dat prima dată de un botez şi apoi de o nuntă… in sinea ei, trebuia să se fi întâmplat invers pentru ca toate să fie bine. I-a întrebat pe săteni dacă l-au văzut cumva pe Nechifor, dar, din păcate, nimeni nu-l văzuse. Ajunşi în Vatra Dornei au mers la prefect, care le-a spus că în luna noiembrie, Nechifor a cumpărat trei sute de oi de la Gheorghe Adamachi şi Vasile Ursachi (fusese cea mai mare vânzare din târg), iar mai apoi, Nechifor le vânduse o sută de oi unor ciobani de la munte pe care nu-i cunoscuse până atunci…
XI. Vitoria s-a hotărât să o ia pe drumul pe care ar fi trebuit să o ia şi Nechifor la întoarcere… a oprit pe la ceva cârciumi. Unul dintre cârciumari i-a spus că l-a văzut pe Nerchifor şi îşi aduce aminte de turma sa de trei sute de oi. Vitoria a mers împreună cu Gheorghiţă prin Broşteni, prin Păltiniş, prin Dârmoxa şi prin Borca. Ajunşi în Borca, ei află pe unde a luat-o Nechifor cu oile, aşa că încearcă să o ia după urme. Au mers ei ce au mers, au trecut prin Sabasa şi Stânişoara.
XII. Au ajuns şi în satul Suha, unde avea o crâşmă domnul Iorgu Vasiliu. Aici la cârciumă, au aflat că nu mai ajunsese decât doi din cei trei ciobani… adică Nechifor nu a mai ajuns aici. Una dintre crâşmăriţe, Maria, le-a spus că e rudă cu Ileana, soţia lui Bogza, unul dintre cei trei ciobani, tovarăţi de-ai lui Nechifor. Tot Maria le-a mai spus că a auzit de la cei doi că au cumpărat toate oile unui cioban care locuia mai departe şi că i-au dat toţi banii. Lumea spune însă că cei doi oieri sunt capabili de jaf şi chiar de crimă. Maria i-a însoţit pe cei doi la primărie, unde i-a întrebat pe cei doi ciobani încotro a luat-o cel care le-a vândut oile. Aceştia au spus că au făcut tranzacţia la Crucea Talienilor şi că nu ştiu încotro a putut merge Nechifor. Auzind acestea, femeia împreună cu fiul său au mers din casă-n casă şi au întrebat dacă ştie cineva ceva despre “omul cu căciulă brumărie”. La o casă, Vitoria l-a recunoscut pe Lupu, câinele lor. La acea casă (din Sabasa) locuia domnul Toma, care a găsit câinele undeva pe munte… Lupu a fost foarte bucuros când a văzut-o, şi a venit repede la ea.
XIII. Domnului Toma nu i-a venit să creadă că o femeie din Tarcău poate face atâta drum doar ca să-şi găsească soţul… a rămas foarte surprins. Câinele i-a călăuzit pe cei doi călători într-o râpă, unde găsiră nişte oase, nişte zgârciuri, botforii, taşca, chimirul şi căciula brumărie a lui Nechifor, iar mai încolo era scheletul calului său, acoperit de nişte pături. Nechifor avea capul spart (de un baltag). Văzându-l, Vitoria l-a strigat pe Gheroghiţă… dar nu pe fiul său, ci pe bărbatul său. Ăsta era numele de botez al lui Nechifor. Pe parcurs însă, el şi-a schimbat numele, căci a fost deochiat de cineva.
XIV. Vitoria a strâns “rămăşiţele” lui Nechifor în timp ce Gheorghiţă plângea ca un copil. Spre seară, munteanca s-a întors în acel loc împreună cu domnul Toma. Cât timp ea a fost plecată, Gheorghiţă a stat de pază în acel loc împreună cu Lupu. În dimineaţa următoare, a ajuns acolo preotul iar a treia zi dimineaţă, autorităţile. Era nevoită să le spună totul autorităţilor, aşa că le-a povestit autorităţilor tot ceea ce a aflat pe parcurs. Cei doi ciobani trebuiau să spună tot ceea ce s-a întâmplat atâta timp cât au fost împreună. Deşi se presupunea că cei doi cărora le-a vândut oile sunt ucigaşii lui Nechifor, Vitoria i-a chemat şi pe ei la înmormântare.
XV. Prefectul Anastase Balmez şi-a început cercetările în Suha. Le făcea vizite celor doi coibani cărora le tot punea fel de fel de întrebări… cei doi nu păreau încă vinovaţi. Vitoria a asistat la dialogul dintre cei trei şi i-a invitat pe cei doi împreună cu nevestele lor la înmormântare. Celor doi oieri li s-a părut ciudat că a asistat şi munteanca la dialogul dintre ei şi prefect, dar încă nu-şi dădeau seama ce va urma…
Pomenirea lui Nechifor s-a făcut acasă la domnul Toma, iar pentru că era postul mare, era mai greu cu mâncarea; băutura însă era destulă. Începuseră bocetele…
XVI. A asistat la înmormântare şi cucoana Maria… toţi cei care ieşeau de la înmormântare primeau câte un sfert de pâine şi câte un păhărel de rachiu. Au fost prezenţi şi cei doi ciobani (Calistrat Bogza şi Ilie Cuţui).
Îndemnându-i să mănânce şi să bea, Vitoria observă că Bogza are un baltag. I l-a cerut, spunându-i că şi Gheorghiţă are un baltag la fel cu acesta. Munteanca a început să le povestească celor doi faptele, aşa cum ştia ea că s-au întâmplat. La un moment dat, Vitoria i-a dat baltagul lui Gheorghiţă şi l-a întrebat ce scrie pe el… acesta din urmă, după ce l-a privit o vreme a spus: “Pentru o faptă, este numai o plată. Chiar dacă aş fi eu, mi-oi primi osânda de la cine se cuvine”. După spusele acestea, Vitoria s-a uitat şi ea mai atent la baltag şi a spus că cu acest baltag a fost omorât Nechifor. A urmat apoi o altercaţie între Bogza şi Gheorghiţă. Cuţui s-a predat şi a spus că totul a fost întocmai după spusele Vitoriei. După ce i-au plătit pe toţi cei care i-au ajutat, au mai stat trei zile şi au mers să-şi vadă oile. Au făcut parastasele cuvenite şi s-au întors acasă. S-a întors şi Minodora de la mănăstire, iar Vitoria a spus că nu o lasă nicicum să se mărite cu fiul dascălului Andrei.
Post a Comment