Header Ads

Rezumat si caracterizare Moș Goriot de Balzac

Rezumat si caracterizarea personajului Goriot din romanul "Moș Goriot" scris de romancierul, criticul literar, eseistul, jurnalistul și scriitorul francez Honore de Balzac. Caracterizare Mos Goriot si rezumat lung la celebra carte "Moș Goriot" a lui Balzac. Romanul face parte din Comedia Umana, ciclul Scene din viata pariziana  si reprezinta cheia de bolta a intregului ciclu, intrucat in acest roman Balzac introduce procedeul personajelor „reparaissant”- al caror destin este urmarit de-a lungul mai multor romane din cadrul ciclului - (Rastignac, Vautrin, Doamna de Restad etc.).

Rezumat la romanul Moș Goriot ("Le Père Goriot") publicat in anul 1835.






Caracterizare Moș Goriot

Dupa obicei, Balzac a insistat, grijuliu, asupra portretului bătrânului negustor de paste făinoase, retras din lumea afacerilor si trăindu-şi ultima parte a vieţii în slinoasa pensiune de familie condusă de văduva Vauquer, microcosm al vieţii pariziene de mahala, din care îşi iau zborul nenumărate iluzii şi speranţe, pe care-l prezintă în mai multe etape. Aflăm întâi că el locuieşte într-una din cele mai proaste camere, la catul al trelea, plătind o chirie de mizerie şi privit fără prea mult respect de cei din jur… Câteva pagini mai târziu mai aflăm că locuia acolo de şase ani, dar că în timpul acelor ani situaţia lui materială se degradase simţitor.

La început, adică în 1813, ne precizează Balzac (acţiunea romanului se petrece în iarna anului 1819), era un om înstărit şi locuia la etajul întâi, într-un apartament de trei camere. Era bine îmbracat, ba chiar elegant ; un lanţ gros de aur se lăfăia pe o burtă „piriformă şi proieminentă’’ şi făcea perechea cu tabacheta masivă tot de aur; purta părul pudrat; toată persoana lui respira bună stare si mulţumirea de sine. Stia să se apere şi un cădea lesne în cursa măgulelilor. O aventurieră care încearcă să-l seducă fu respinsă cu hotărâre si discernământ şi i se plânse doamnei Vauquer: acest om, îi spuse, este ridicol şi neîncrezător; un zgârcit, un năuc, un prost, de la care un vă puteţi aştepta decât la neplăceri. Oricum, în acea vreme, şi în ciuda clevetirilor din spatele lui, ‘’domnul’’ Goriot era respectat. Situaţia lui înrăutăţindu-se, se mută întâi la catul al doilea, apoi la al trelea. Renunţă la coafor şi nu-şi mai pudrează părul; purta straie de proastă calitate; părea cufundat într-o stranie şi tristă visare; clevetirilor le urmară batjocurile: “domnul” Goriot a devenit “moş” Goriot, şi toţi râdeau de el.

Anastasie şi Delphine sunt fiicele lui Goriot, pe care acesta le înzestrase regeşte şi reuşise să le “plaseze” într-o lume mirifică cu mult deasupra celei în care trăise. Inţelegând avantajele material pe care le procură revoluţiile spiritelor îndrăzneţe, acceptase să fie preşedinte de secţiune în timpul marii revoluţi francize. Pe drumul acestei ascensiuni spre avere, putere şi fericire, cunoaşte însă durerea de a-şi pierde soţia. Echilibrul lui moral este zdruncinat. De aici inainte alunecă cu repeziciune pep anta pe care o pornise mai de mult şi pe care o vom numi a pervertirii. Ascultase doar de poftele lui, de lăcomia lui, şi alergase din success în success. Rămas singur, tată a două fetiţe firave şi stăpân al unei averi uriaşe, nu mai are decât un singur ideal: fiicele sale, fericirea lor. Cele două fete se dovedesc a fi două finite lipsite de suflet, egoiste, lacome, depravate, care nu ştiu nici le să discearnă între ce e rău şi ce e bine şi care-şi folosesc tatăl ca pe o unealtă.





Rezumat Moș Goriot

Honore de Balzac este considerat unul dintre cei mai mari scriitori francezi în domeniul romanului realist, psihologic si fantastic. A creat un adevărat monument, Comedia umană, ciclu în a cărui componentă intră si romanul Mos Goriot.
În acest impresionant roman, Balzac ne înfătitează trei povesti de viată distincte. În primul rând, drama pe care o trăieste un domn, pe nume Goriot, din cauza iubirii paterne imense pentru fetele lui. În al doilea rând, evolutia unui tânăr ambitios, student la Drept, ce face parte dintr-o familie de aristocrati sărăciti, Eugen de Rastignac. Iar în al treilea rând, Balzac ne prezintă povestea unui personaj cinic si misterios, Vautrin, ce se dovedeste a fi un ocnas evadat, si care în final este arestat. Cea mai tristă poveste e a domnului Goriot, care si-a concentrat întreaga viată afectivă în jurul unui singur sentiment, si anume iubirea paternă.
Actiunea romanului se desfăsoară într-un cartier mărginas al Parisului, în pensiunea doamnei Vauquer, unde întâlnim oameni ce apartin unor diferite medii sociale: studenti, ocnasi, negustori etc.
Eugen de Rastignac a venit la Paris pentru a urma Dreptul. Acesta doreste să reusească în viată prin muncă cinstită, dar sub influenta lui Vautrin, se abate de la idealurile initiale, vroind doar să se integreze în înalta societate pariziană. La început a încercat cu Anastasie de Restaud, una dintre cele două fiice ale lui Goriot, sotia unui aristocrat, dar după mai multe esuări, hotărăste să încerce cu Delphine de Nucingen, cealaltă fiică a domnului Goriot, sotia unui bancher.
Domnul Goriot a dobândit o uriasă avere în urma unei specule cu făinoase. El s-a lipsit de toată averea tocmai pentru a-si face fiicele fericite. Totodată ele au ajuns să facă parte din înalta societate a Parisului gratie tatălui lor. Pentru Anastasie si Delphine, Goriot este o sursă permanentă de bani. După ce s-au văzut bogate, respectate de toată lumea, pe cele două nu l-au mai interesat destinul tatălui lor. Îl considerau o persoană mult prea modestă, nevrednică de această lume cu bani din care ajunseseră să facă parte. Pe lângă acest lucru, Goriot nu se întelegea nici cu ginerii lui. Tocmai din această cauză dorea ca Eugen să fie ginerele lui, pentru a-l apropia de fetele sale. Nici când Goriot a fost pe patul mortii, acestea nu îl vizitează, ceea ce dovedeste o imoralitate si o nepăsare absolută fată de tatăl lor. În cele din urmă Goriot moare, dar nici atunci nu se ostenesc să vină, să-si conducă tatăl pe ultimul drum, ci trimit doar blazonul familiei. Pe de altă parte, Goriot îl priveste ca pe un fiu pe Eugen, cei doi devenind foarte buni prieteni.
În ceea ce priveste situatia materială a domnului Goriot la început, acesta era respectat de toată lumea din pensiune. Ocupa cel mai luxos apartament de la etajul întâi al pensiunii. Avea propriul frizer care venea regulat pentru a-l aranja. Umbla numai cu cămăsi albe. Tot timpul era aranjat. Chiar doamna Vauquer s-a gândit la un moment dat să filtreze cu el, să i se bage pe sub piele, tocmai pentru banii lui. Cu timpul, nemaiavând bani, a ajuns să stea în cea mai deplorabilă cameră, la etajul al treilea. Tocmai din această cauză la început i se spunea domnul Goriot, iar mai târziu când nu mai avea bani, i se spunea mos Goriot. Nu a mai fost respectat, era bătaia de joc a tuturor.
Oricui i se poate întâmpla ce i s-a întâmplat domnului Goriot. Mos Goriot este un roman emotionant, trist, melancolic ce degajă multă tristete si amărăciune în sufletul lectorului.
Mos Goriot face parte din Comedia Umana, ciclul Scene din viata pariziana  si reprezinta cheia de bolta a intregului ciclu, intrucat in acest roman Balzac introduce procedeul personajelor „reparaissant”- al caror destin este urmarit de-a lungul mai multor romane din cadrul ciclului - (Rastignac, Vautrin, Doamna de Restad etc.).
Actiunea romanului se desfasoara in pensiunea doamnei Vauquer,unde intalnim oameni provenind din diferite medii sociale:studeinsi,negustori,ocnasi,femei din burghezia scapatata etc.
La pensiunea Vauquer, Eugene de Rastignac,un tanar ambitios dintr-o familie de aristocrati saraciti,face cunostiinta cu Mos Goriot.
Mos Goriot s-a lipsit de toata averea stransa de-a lungul vietii pentru a-si face fericite fiicele: pe Anastasie de Restand (casatorita cu un aristocrat) si pe Delphine de Nucingen (casatorita cu un bancher).Pe acestea insa nici un sentiment nu le leaga de tatal lor, considerat  o persoana mult prea modesta pentru „inalta” societate din care ele ajunsesera sa faca parte.Pentru cele doua fiice Goriot ramane o sursa permanenta de bani.
Cele doua fiice ingrate isi vor lasa tatal sa moara, vegheat doar de Rastignac, fara sa il viziteze nici macar atunci cand acesta se afla pe patul mortii.Chiar si pe ultimul drum spre cimitir Mos Goriot il va avea alaturi doar pe  Rastignac.Inainte de a muri Mos Goriot ajunge la trista concluzie ca adevaratele sentimente,sincere si profunde, nu pot exista decat la oamenii saraci,lipsiti de orice fel de avere.
 Mos Goriot traieste drama iubirii paterne.El si-a concentrat intreaga viata afectiva in jurul unui singur sentiment,obsedant,si anume iubirea paterna.
 Paralel cu destinul lui Mos Goriot,Balzac ne infatiseaza si evolutia tanarului provincial Eugene de Rastignac.
Rastignac doreste  sa reuseasca in viata prin munca cinstita, dar cu timpul sub influenta lui Vautrin,un  personaj cinic si misterios,el ajunge concluzia ca pentru a-si atinge scopurile trebuie sa faca uz de orice mijloace.
„Educatia” pe care Vautrin i-o insufla lui Eugene presupune o adaptare perfecta la situatia  existenta, la principiile „moralei” burgheze.
  In final, Vautrin este arestat ca ocnas evadat, iar Rastignac, patruns in inalta societate prin intermediul lui Delphine de Nucingen ,al carei amant devenise, lanseaza Parisului sfidarea:”Si acum intre noi doi”.





Niciun comentariu