Rezumat Paradisul din cartea Divina Comedie de Dante Alighieri
Rezumat la capitolul Paradisul din cartea Divina Comedie de Dante Alighieri în care este vorba despre o călătorie spirituală de ascensiune către Dumnezeu. În capitolul Paradisul din Divina Comedie, Dante Alighieri își conduce cititorii într-o călătorie spirituală prin cele nouă sfere ale Raiului. Călătoria lui Dante este o ascensiune către Dumnezeu, o căutare a cunoașterii divine și a împlinirii spirituale. În fiecare sferă, Dante întâlnește suflete care au atins diferite grade de virtute și perfecțiune. Aceste suflete îl învață pe Dante despre credință, nădejde, iubire și alte virtuți creștine. Pe măsură ce Dante urcă prin Rai, el devine din ce în ce mai înzestrat cu înțelepciune și iubire. La sfârșitul călătoriei sale, Dante ajunge în Empireu, tărâmul celest unde locuiește Dumnezeu. Aici, Dante vede o viziune a Trinității și înțelege iubirea eternă a lui Dumnezeu. Călătoria lui Dante prin Paradis este o călătorie de auto-descoperire. Prin întâlnirile sale cu sufletele virtuoase, Dante își înțelege mai bine propriile virtuți și defecte. El ajunge să se cunoască mai bine pe sine și să se apropie de Dumnezeu.
În concluzie, Paradisul este o capodoperă a literaturii universale care explorează tema ascensiunii spirituale. Călătoria lui Dante prin Rai este o călătorie de inspirație pentru cititorii din toate timpurile.
Citește și
Rezumat la cartea Divina Comedie de Dante Alighieri
Rezumat Infernul de Dante Alighieri
Rezumat Purgatoriul de Dante Alighieri
Întreaga carte Divina Comedie are loc în timpul Săptămânii Patimilor din 1300, Paradisul începând după Duminica Rusaliilor.
La începutul Paradisului, Dante și Beatrice se află în Eden, Paradisul pământesc. Dante observă că Beatrice privește în sus spre soare și Dante face la fel. Beatrice explică că toate lucrurile sunt în mod natural îndepărtate în sus spre Dumnezeu. În consecință, cuplul se află în curând într-o sferă nouă și mai înaltă - prima sferă a Raiului, reprezentată de lună.
Aici Dante se întâlnește cu Piccarda Donati, care explică că există trepte în Rai și de ce sufletele care locuiesc în prima sferă sunt atât de mulțumite de locul lor. Beatrice îi pune întrebări lui Dante despre motivul petelor de pe lună și explică cum creșterea și scăderea lunii sunt asociate cu inconsecvență. Prin urmare, luna găzduiește suflete ale căror cuvinte nu puteau fi de încredere și care în care lipsea curajul. Vizita lor în această sferă a Raiului se încheie cu declarația lui Beatrice despre sacrul păstrării jurămintelor și importanța voinței libere.
Al doilea nivel al Raiului, reprezentat ca sfera lui Mercur, este locul în care Dante și Beatrice se întâlnesc cu împăratul Iustinian, care explică istoria și destinul Romei. Deoarece Mercur este dificil de observat datorită apropierii sale de Soare, această sferă a Raiului reprezintă pe cei care au făcut fapte bune din dorința de recunoaștere și faimă. Prin urmare, explicația lui Iustinian despre această lume se concentrează pe setea de putere și glorie a lui Iulius Cezar și cum astfel de dorințe zadarnice nu au nicio relevanță în Rai.
Planeta Venus este a treia sferă a Raiului, unde Dante se întâlnește cu Carol Martel de Anjou. Martel îi reamintește lui Dante că cheia unei societăți funcționale și echilibrate este includerea de oameni din diverse medii. Cei doi se întâlnesc și cu o altă persoană, trubadurul și poetul Folco de Marseilles, care le vorbește despre tentațiile iubirii.
A patra sferă a Raiului este reprezentată de soare. Aici Dante se întâlnește cu exemple de prudență, sufletele înțelepților care ajută la iluminarea pământului din punct de vedere intelectual. Cel mai proeminent dintre aceștia este Sfântul Toma de Aquino, faimosul teolog, care introduce sufletele altor clerici, inclusiv Sfântul Francisc, Sfântul Dominic și Sfântul Bonaventura, care deplânge corupția actuală a mănăstirilor.
Al cincilea nivel al Raiului este sfera lui Marte. Deoarece această planetă este în mod obișnuit asociată cu zeul războiului, Dante recunoaște această sferă ca fiind casa războinicilor credinței care și-au sacrificat viața pentru Dumnezeu. Aici, Dante se întâlnește cu strămoșul său Cacciaguida, care discută despre virtutea Florenței în timp ce regretă modul în care orașul a decăzut în ultimii ani. Cacciaguida comentează familiile nobile florentine și îi transmite lui Dante importanța exilului său: trebuie să-și îndeplinească misiunea poetică spunând lumii ceea ce a văzut în Infern, Purgatoriu și Paradis. Dante și Beatrice întâlnesc apoi alți campioni ai credinței, inclusiv Iosua, Carol cel Mare și Iuda Macabeu.
Având în vedere că sfera lui Jupiter, al șaselea nivel al Raiului, este în mod obișnuit asociată cu regele zeilor, Dante portretizează această sferă ca fiind casa sufletelor care au arătat justiție. Ei scriu o expresie latină în cinstea justiției, apoi formează un uliu uriaș care îi vorbește lui Dante despre justiție și insondabilitate. Conducătorii care compun uliul includ regi biblici, împărații romani Constantin și Traian și un păgân care a fost salvat de Dumnezeu datorită dreptății sale.
Dat fiind că sfera lui Saturn, al șaptelea nivel al Raiului, este planeta cea mai îndepărtată de Pământ (așa cum era concepută în timpul lui Dante), este identificată de Dante ca fiind casa celor care întruchipează temperanța și își dedică viața rugăciunii și contemplării. Dante își imaginează aceste persoane urcând și coborând o scară aurie. Aici îl întâlnește pe călugărul reformator Sfântul Petru Damian, care vorbește despre corupția bisericii. Îl întâlnește și pe Sfântul Benedict, care este, de asemenea, înfuriat de ceea ce vede și care spune că asta este un declin moral în biserică.
În continuare acompaniat de Beatrice, Dante intră în al optulea nivel al Raiului, cunoscut și sub numele de Stelele Fixe, tărâmul constelației Gemeni. Aici, Dante zăreşte pe Fecioara Maria în slavă, precum și pe alți sfinți biblici precum apostolii Ioan, Petru și Iacov, care îi pun lui Dante la încercare cunoștințele despre credință, nădejde și iubire. Dante se întâlnește și cu Adam, care îi explică cât a trăit în Eden și de ce a atras mânia lui Dumnezeu. Înainte de a pleca, Dante și Beatrice asistă la furia Sfântului Petru față de papi, în special față de cel în exercițiu, Papa Bonifaciu al VIII-lea.
Nivelul nouă și ultim al Raiului, cunoscut și sub numele de Primul Mobil, este ultima sferă a universului fizic. Este controlată direct de Dumnezeu, iar orice acțiune sau mișcare în această sferă afectează toate sferele de dedesubtul ei. Aici locuiesc îngerii, iar Dante primește primele priviri ale lui Dumnezeu ca un punct de lumină intens strălucitor, înconjurat de nouă inele (sau ierarhii) de îngeri. În timp ce urcă încet spre Empireu, Beatrice îi împărtășește lui Dante povestea creației și istoria îngerilor, dar care spune câte ceva și despre crearea universului.
Odată ce ajung în Empireu, Dante și Beatrice au urcat pe un tărâm dincolo de existența fizică, care este locul unde locuiește Dumnezeu. De-a lungul Paradisului, Beatrice a servit drept metaforă pentru teologie; acum este transformată și făcută mai frumoasă ca niciodată. Dante este învăluit în lumină, ceea ce îi permite să-l vadă pe Dumnezeu.
Pe măsură ce Paradisul - și Divina Comedie - se încheie, Dante încearcă să înțeleagă cum cele trei cercuri pe care le vede, reprezentând Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, lucrează împreună pentru a forma o singură entitate divină. Într-o clipă, el înțelege și devine din ce în ce mai convins de iubirea eternă a lui Dumnezeu.
În concluzie, Paradisul este o capodoperă a literaturii universale care explorează tema ascensiunii spirituale. Călătoria lui Dante prin Rai este o călătorie de inspirație pentru cititorii din toate timpurile.
Citește și
Rezumat la cartea Divina Comedie de Dante Alighieri
Rezumat Infernul de Dante Alighieri
Rezumat Purgatoriul de Dante Alighieri
Rezumat la capitolul Paradisul din cartea Divina Comedie de Dante Alighieri
Întreaga carte Divina Comedie are loc în timpul Săptămânii Patimilor din 1300, Paradisul începând după Duminica Rusaliilor.
La începutul Paradisului, Dante și Beatrice se află în Eden, Paradisul pământesc. Dante observă că Beatrice privește în sus spre soare și Dante face la fel. Beatrice explică că toate lucrurile sunt în mod natural îndepărtate în sus spre Dumnezeu. În consecință, cuplul se află în curând într-o sferă nouă și mai înaltă - prima sferă a Raiului, reprezentată de lună.
Aici Dante se întâlnește cu Piccarda Donati, care explică că există trepte în Rai și de ce sufletele care locuiesc în prima sferă sunt atât de mulțumite de locul lor. Beatrice îi pune întrebări lui Dante despre motivul petelor de pe lună și explică cum creșterea și scăderea lunii sunt asociate cu inconsecvență. Prin urmare, luna găzduiește suflete ale căror cuvinte nu puteau fi de încredere și care în care lipsea curajul. Vizita lor în această sferă a Raiului se încheie cu declarația lui Beatrice despre sacrul păstrării jurămintelor și importanța voinței libere.
Al doilea nivel al Raiului, reprezentat ca sfera lui Mercur, este locul în care Dante și Beatrice se întâlnesc cu împăratul Iustinian, care explică istoria și destinul Romei. Deoarece Mercur este dificil de observat datorită apropierii sale de Soare, această sferă a Raiului reprezintă pe cei care au făcut fapte bune din dorința de recunoaștere și faimă. Prin urmare, explicația lui Iustinian despre această lume se concentrează pe setea de putere și glorie a lui Iulius Cezar și cum astfel de dorințe zadarnice nu au nicio relevanță în Rai.
Planeta Venus este a treia sferă a Raiului, unde Dante se întâlnește cu Carol Martel de Anjou. Martel îi reamintește lui Dante că cheia unei societăți funcționale și echilibrate este includerea de oameni din diverse medii. Cei doi se întâlnesc și cu o altă persoană, trubadurul și poetul Folco de Marseilles, care le vorbește despre tentațiile iubirii.
A patra sferă a Raiului este reprezentată de soare. Aici Dante se întâlnește cu exemple de prudență, sufletele înțelepților care ajută la iluminarea pământului din punct de vedere intelectual. Cel mai proeminent dintre aceștia este Sfântul Toma de Aquino, faimosul teolog, care introduce sufletele altor clerici, inclusiv Sfântul Francisc, Sfântul Dominic și Sfântul Bonaventura, care deplânge corupția actuală a mănăstirilor.
Al cincilea nivel al Raiului este sfera lui Marte. Deoarece această planetă este în mod obișnuit asociată cu zeul războiului, Dante recunoaște această sferă ca fiind casa războinicilor credinței care și-au sacrificat viața pentru Dumnezeu. Aici, Dante se întâlnește cu strămoșul său Cacciaguida, care discută despre virtutea Florenței în timp ce regretă modul în care orașul a decăzut în ultimii ani. Cacciaguida comentează familiile nobile florentine și îi transmite lui Dante importanța exilului său: trebuie să-și îndeplinească misiunea poetică spunând lumii ceea ce a văzut în Infern, Purgatoriu și Paradis. Dante și Beatrice întâlnesc apoi alți campioni ai credinței, inclusiv Iosua, Carol cel Mare și Iuda Macabeu.
Având în vedere că sfera lui Jupiter, al șaselea nivel al Raiului, este în mod obișnuit asociată cu regele zeilor, Dante portretizează această sferă ca fiind casa sufletelor care au arătat justiție. Ei scriu o expresie latină în cinstea justiției, apoi formează un uliu uriaș care îi vorbește lui Dante despre justiție și insondabilitate. Conducătorii care compun uliul includ regi biblici, împărații romani Constantin și Traian și un păgân care a fost salvat de Dumnezeu datorită dreptății sale.
Dat fiind că sfera lui Saturn, al șaptelea nivel al Raiului, este planeta cea mai îndepărtată de Pământ (așa cum era concepută în timpul lui Dante), este identificată de Dante ca fiind casa celor care întruchipează temperanța și își dedică viața rugăciunii și contemplării. Dante își imaginează aceste persoane urcând și coborând o scară aurie. Aici îl întâlnește pe călugărul reformator Sfântul Petru Damian, care vorbește despre corupția bisericii. Îl întâlnește și pe Sfântul Benedict, care este, de asemenea, înfuriat de ceea ce vede și care spune că asta este un declin moral în biserică.
În continuare acompaniat de Beatrice, Dante intră în al optulea nivel al Raiului, cunoscut și sub numele de Stelele Fixe, tărâmul constelației Gemeni. Aici, Dante zăreşte pe Fecioara Maria în slavă, precum și pe alți sfinți biblici precum apostolii Ioan, Petru și Iacov, care îi pun lui Dante la încercare cunoștințele despre credință, nădejde și iubire. Dante se întâlnește și cu Adam, care îi explică cât a trăit în Eden și de ce a atras mânia lui Dumnezeu. Înainte de a pleca, Dante și Beatrice asistă la furia Sfântului Petru față de papi, în special față de cel în exercițiu, Papa Bonifaciu al VIII-lea.
Nivelul nouă și ultim al Raiului, cunoscut și sub numele de Primul Mobil, este ultima sferă a universului fizic. Este controlată direct de Dumnezeu, iar orice acțiune sau mișcare în această sferă afectează toate sferele de dedesubtul ei. Aici locuiesc îngerii, iar Dante primește primele priviri ale lui Dumnezeu ca un punct de lumină intens strălucitor, înconjurat de nouă inele (sau ierarhii) de îngeri. În timp ce urcă încet spre Empireu, Beatrice îi împărtășește lui Dante povestea creației și istoria îngerilor, dar care spune câte ceva și despre crearea universului.
Odată ce ajung în Empireu, Dante și Beatrice au urcat pe un tărâm dincolo de existența fizică, care este locul unde locuiește Dumnezeu. De-a lungul Paradisului, Beatrice a servit drept metaforă pentru teologie; acum este transformată și făcută mai frumoasă ca niciodată. Dante este învăluit în lumină, ceea ce îi permite să-l vadă pe Dumnezeu.
Pe măsură ce Paradisul - și Divina Comedie - se încheie, Dante încearcă să înțeleagă cum cele trei cercuri pe care le vede, reprezentând Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, lucrează împreună pentru a forma o singură entitate divină. Într-o clipă, el înțelege și devine din ce în ce mai convins de iubirea eternă a lui Dumnezeu.
Post a Comment