“O scrisoare pierdută” Comentariu pe momentele subiectului
Un comentariu la piesa de teatru “O scrisoare pierdută” scrisă de Ion Luca Caragiale realizat pe momentele subiectului. Comentariul tratează expozitiunea, intriga acțiunii, desfășurarea acțiunii, punctul culminant și deznodământul comediei “O scrisoare pierdută”.
Vedeti si:
“O scrisoare pierdută” Rezumat pe momentele subiectului
“O scrisoare pierdută” Povestirea pe momentele subiectului
"O scrisoare pierdută" apartenenţa la gen
"O scrisoare pierdută" demonstrație că e comedie
Comentariu "O scrisoare pierdută" de I.L. Caragiale
Caracterizare Ștefan Tipătescu sau Zoe Trahanache
Caracterizarea personajelor din O scrisoare pierdută
Rezumat scurt "O scrisoare pierdută" de Ion Luca Caragiale
Două rezumate la piesa de teatru "O scrisoare pierdută"
Expoziţiunea
Acţiunea se desfăşoară „în capitala unui judeţ de munte”, în anul 1883, pe fondul agitat al unei campanii electorale.
Aici are loc conflictul dintre ambiţiosul avocat Nae Caţavencu, „din opoziţie” ( care aspiră la funcţia de deputat) şi grupul conducerii locale, format din prefectul Ştefan Tipătescu şi prezidentul Zaharia Trahanache, care conduc abuziv şi în interes personal viaţa politică a judeţului.
Intriga acţiunii constă în pierderea unei scrisori de „amor” de către Zoe, soţia „prezidentului”, primită de la Ştefan Tipătescu.
Desfăşurarea acţiunii
Scrisoarea este găsită de cetăţeanul turmentat şi sustrasă de la acesta de Nae Caţavencu.
Pentru a-i forţa să-l propună candidat în locul lui Farfuridi, preferatul conducerii judeţului, Caţavencu îi şantajează cu publicarea scrisorii în gazeta sa, „Răcnetul Carpaţilor”.
Şantajul o sperie mai ales pe Zoe, care – de teama de a nu fi compromisă public – exercită presiuni asupra celor doi bărbaţi (Zaharia şi Ştefan), făcând uz la început de lacrimi şi leşinuri. Nereuşind în acest fel, ea îşi dovedeşte autoritatea şi obţine promisiunea candidaturii lui Caţavencu.
Punctul culminant
Când totul părea rezolvat, urmează o adevărată „lovitură de teatru”: de la Bucureşti se cere, fără explicaţii, să fie trecut pe lista candidaţilor un anume Agamemnon Dandanache.
În timpul şedinţei de numire oficială a candidatului (actul III), are loc o încăierare iscată de poliţistul Pristanda, iar Caţavencu îşi pierde pălăria în căptuşeala căreia se alfa scrisoarea. Aceasta este găsită din nou de cetăţeanul turmentat care o înapoiază în sfârşit „andrisantului”, adică lui Zoe.
Tactica de parvenire a lui Dandanache fusese asemănătoare cu cea a lui Caţavencu. Acesta povestise încă de la sosirea sa că prezenţa în acel oraş se datora unei scrisori de dragoste găsite în buzunarul unei „pesoane însemnate”.
Deznodământul
Nae Caţavencu, fără scrisoare, se simte dezarmat şi schimbă tactica parvenirii, acceptând patronajul coanei Joiţica. El ţine un discurs în cinstea lui Dandanache într-o atmosferă de carnaval şi se îmbrăţişează cu vechii adversari politici.
In construirea incipitului, Caragiale a folosit tehnica acumularilor succesivesau „a bulgarelui de zapada”, oferind informatii incomplete publicului cu scopul de a capta atentia acestuia. Inca din prima scena, Ghita Pristanda il informeaza pe Stefan Tipatescu, prefectul judetului, in legatura cu un document despre care adversarul lor politic, Nae Catavencu, afirmase ca ii asigura postul de deputat. Abia in scena a III-a aparitia lui Zaharia Trahanache lamureste misterul asupra scrisorii. Finalul este specific unei comedii, surprinzand rezolvarea conflictului exterior in momentul in care Zoe Trahanache isi recupereaza scrisoarea. Ea il pedepseste pe Catavencu, obligandu-l sa organizeze petrecerea data in cinstea celui ales in locul sau, Agamemnon Trahanache.
Comicul de intenţie rezultă din atitudinea autorului faţă de evenimente şi oameni: umorisică, ironică, sarcastică, grotescă etc. În general, autorul este îngăduitor faţă de personajele sale, dar nu iartă acele trăsături care îi fac pe oameni ridicoli, tratându-i cu ironie, punându-i în situaţii absurde, reducându-i chiar la condiţia de marionetă.
Vedeti si:
“O scrisoare pierdută” Rezumat pe momentele subiectului
“O scrisoare pierdută” Povestirea pe momentele subiectului
"O scrisoare pierdută" apartenenţa la gen
"O scrisoare pierdută" demonstrație că e comedie
Comentariu "O scrisoare pierdută" de I.L. Caragiale
Caracterizare Ștefan Tipătescu sau Zoe Trahanache
Caracterizarea personajelor din O scrisoare pierdută
Rezumat scurt "O scrisoare pierdută" de Ion Luca Caragiale
Două rezumate la piesa de teatru "O scrisoare pierdută"
Comentariu pe Momentele subiectului – “O scrisoare pierduta”
de I. L. Caragiale
Expoziţiunea
Acţiunea se desfăşoară „în capitala unui judeţ de munte”, în anul 1883, pe fondul agitat al unei campanii electorale.
Aici are loc conflictul dintre ambiţiosul avocat Nae Caţavencu, „din opoziţie” ( care aspiră la funcţia de deputat) şi grupul conducerii locale, format din prefectul Ştefan Tipătescu şi prezidentul Zaharia Trahanache, care conduc abuziv şi în interes personal viaţa politică a judeţului.
Intriga acţiunii constă în pierderea unei scrisori de „amor” de către Zoe, soţia „prezidentului”, primită de la Ştefan Tipătescu.
Desfăşurarea acţiunii
Scrisoarea este găsită de cetăţeanul turmentat şi sustrasă de la acesta de Nae Caţavencu.
Pentru a-i forţa să-l propună candidat în locul lui Farfuridi, preferatul conducerii judeţului, Caţavencu îi şantajează cu publicarea scrisorii în gazeta sa, „Răcnetul Carpaţilor”.
Şantajul o sperie mai ales pe Zoe, care – de teama de a nu fi compromisă public – exercită presiuni asupra celor doi bărbaţi (Zaharia şi Ştefan), făcând uz la început de lacrimi şi leşinuri. Nereuşind în acest fel, ea îşi dovedeşte autoritatea şi obţine promisiunea candidaturii lui Caţavencu.
Punctul culminant
Când totul părea rezolvat, urmează o adevărată „lovitură de teatru”: de la Bucureşti se cere, fără explicaţii, să fie trecut pe lista candidaţilor un anume Agamemnon Dandanache.
În timpul şedinţei de numire oficială a candidatului (actul III), are loc o încăierare iscată de poliţistul Pristanda, iar Caţavencu îşi pierde pălăria în căptuşeala căreia se alfa scrisoarea. Aceasta este găsită din nou de cetăţeanul turmentat care o înapoiază în sfârşit „andrisantului”, adică lui Zoe.
Tactica de parvenire a lui Dandanache fusese asemănătoare cu cea a lui Caţavencu. Acesta povestise încă de la sosirea sa că prezenţa în acel oraş se datora unei scrisori de dragoste găsite în buzunarul unei „pesoane însemnate”.
Deznodământul
Nae Caţavencu, fără scrisoare, se simte dezarmat şi schimbă tactica parvenirii, acceptând patronajul coanei Joiţica. El ţine un discurs în cinstea lui Dandanache într-o atmosferă de carnaval şi se îmbrăţişează cu vechii adversari politici.
In construirea incipitului, Caragiale a folosit tehnica acumularilor succesivesau „a bulgarelui de zapada”, oferind informatii incomplete publicului cu scopul de a capta atentia acestuia. Inca din prima scena, Ghita Pristanda il informeaza pe Stefan Tipatescu, prefectul judetului, in legatura cu un document despre care adversarul lor politic, Nae Catavencu, afirmase ca ii asigura postul de deputat. Abia in scena a III-a aparitia lui Zaharia Trahanache lamureste misterul asupra scrisorii. Finalul este specific unei comedii, surprinzand rezolvarea conflictului exterior in momentul in care Zoe Trahanache isi recupereaza scrisoarea. Ea il pedepseste pe Catavencu, obligandu-l sa organizeze petrecerea data in cinstea celui ales in locul sau, Agamemnon Trahanache.
Comicul de intenţie rezultă din atitudinea autorului faţă de evenimente şi oameni: umorisică, ironică, sarcastică, grotescă etc. În general, autorul este îngăduitor faţă de personajele sale, dar nu iartă acele trăsături care îi fac pe oameni ridicoli, tratându-i cu ironie, punându-i în situaţii absurde, reducându-i chiar la condiţia de marionetă.
Post a Comment