Caracterizare Ștefan Tipătescu sau Zoe Trahanache

Caracterizarea personajului principal Stefan Tipatescu sau a personajului Zoe Trahanache din comedia "O scrisoare pierdută" de Ion Luca Caragiale. Este "sau" în loc de "și" deoarece începutul acestui comentariu merge și la caracterizarea lui Tipătescu, și la fel de bine poate fi folosit și la caracterizarea personajului principal Zoe Trahanache. O caracterizare a celor două personaje în aproximativ două pagini de fișier Word.

Vedeti si:
“O scrisoare pierdută” Rezumat pe momentele subiectului
“O scrisoare pierdută” Povestirea pe momentele subiectului
“O scrisoare pierdută” Comentariu pe momentele subiectului
"O scrisoare pierdută" apartenenţa la gen
"O scrisoare pierdută" demonstrație că e comedie
Comentariu "O scrisoare pierdută" de I.L. Caragiale
Caracterizarea personajelor din O scrisoare pierdută
Rezumat scurt "O scrisoare pierdută" de Ion Luca Caragiale
Două rezumate la piesa de teatru "O scrisoare pierdută"







Altă caracterizare pentru  Tipatescu și Zoe Trahanache mai găsiți și aici, unde pe lângă cele două personaje, găsiți și caracterizările celorlalte personaje din piesa de teatru "O scrisoare pierdută" de Ion Luca Caragiale.

Caracterizare Ștefan Tipătescu sau Zoe Trahanache
ÎNCEPUTUL
Mare clasic al literaturii romane, Ion Luca Caragiale este cel mai de seama reprezentant al dramaturgiei noastre, fiind considerat  “un Molière al romanilor”.
Trasatura estetica fundamentala a operei sale este realismul, fapt constatat de Titu Maiorescu in articolul “Comediile dlui IL Caragiale”.
“O scrisoare pierduta” este capodopera lui Caragiale, o comedie de moravuri si de caractere.
Tema consta in prezentarea degradarii vietii politice si private din societatea romaneasca. Autorul demasca si satirizeaza moravurile sociale, astfel incat comedia sa indeplineste o functie moral-terapeutica.





Caragiale este cel mai mare creator de tipuri umane din literatura romana. Personajele sale memorabile fac concurenta starii civile si sunt realizate in viziune clasica. Asadar, sunt caractere deja formate, tipuri umane comice, cu o singura trasatura de caracter dominanta (personaje plate) ,fapt care conduce la disparitia dimensiunii psihologice, a conflictului interior.
In comedia “O scrisoare pierduta” se pot identifica urmatoarele tipuri comice, definite prin monomanie sau prin rolul lor in compozitie:
Incornoratul ticait (Trahanache);
Junele-prim (Tipatescu);
Cocheta adultera (Zoe);
Demagogul politic (Catavencu);
Functionarul slugarnic (politaiul Ghita Pristanda);
Cetateanul onest,dar naiv (Cetateanul turmentat).
Modalitatile de constructie  a personajelor sunt variate: prin actiune, limbaj, prin mediul social, prin intermediul celorlalte  personaje sau prin indicatiile scenice (modalitate de caracterizare directa din perspective auctoriala).
In structura comediei “O scrisoare pierduta”, un loc aparte il ocupa triunghiul amoros care ii include pe Zaharia Trahanache, Zoe Trahanache si Stefan Tipatescu.





ȘTEFAN TIPĂTESCU
Tipatescu, prefectul judetului, corespunde tipologic junelui-prim din comedia clasica. Sclav al unei pasiuni inflacarate fata de Zoe Trahanache (sotia amicului sau), el este unul dintre elementele triunghiului conjugal prin care Ion Luca Caragiale satirizeaza imoralitatea vietii de familie. Aparandu-se de atacurile murdare ale avocatului Nae Catavencu (rivalul sau in plan politic), Tipatescu isi dezvaluie temperamentul si mentalitatea. Temperamental este impulsiv, coleric, prefectul neputandu-si controla reactiile, ca dovada amenintarea directa la adresa lui Catavencu : “Il impusc, eu, cu mana mea”.
Este un barbat orgolios si lipsit de masura, cu o gandire de tip medieval, deoarece conduce judetul ca pe propria sa mosie. Firea sa autoritara este perceputa pana si de un functionar mediocru si servil ca Ghita Pristanda.
Stefan Tipatescu are impresia ca functia politica detinuta ii confera o aura de misionar si chiar este convins ca si-a sacrificat o carierea stralucita pe altarul politicii.
Este unul din personajele principale ale comediei, deoarece este prezent in toate momentele subiectului si este puternic implicat in conflictul principal.





Barbat sarmant (dupa cum o demonstreaza si numele sau), rafinat, instruit, Tipatescu este insa tinut din scurt de o femeie voluntara, chiar daca are unele accese de independenta. De dragul Zoei si-a ratat ascensiunea politica, ramanand in modesta capitala de judet. El adopta atitudinea unui cavaler, dispus sa se  sacrifice pentru iubita lui, careia ii propune, intr-un elan romantic, sa fuga in lume.
Este la fel de imoral ca Trahanache in plan politic (complice la frauda electorala)  si in plan privat, ca amant al Zoei.
Incadrarea directa a personajului o face subalternul sau: “mosia-mosie” , “fonctia-fonctie” , “coana Joitica-coana Joi tica: trai neneaco pe banii lui Trahanache”.
Spre desebire de celelalte personaje ale comediei, Tipatescu dovedeste o atitudine superioara, de filosof sceptic, cand afirma dezamagit si scarbit, intr-un aparté : “Ce lume! Ce lume! Ce lume!”.





ZOE TRAHANACHE
Zoe este cea mai distinsa femeie din teatrul lui Caragiale, nefacand parte din lumea mahalalei, ci din cea burgheza, aristocrata.
Singurul personaj feminin al comediei, Zoe este sotia “venerabilului” om politic Zaharia Trahanache si amanta prefectului Stefan Tipatescu. Asadar, reprezinta tipul cochetei adulterine, dar nu i se poate aplica eticheta de femeie vulgara si ignoranta, ca in cazul Vetei sau Zitei, eroinele comediei “O noapte furtunoasa”.
Zoe este femeia-barbat, puternica, voluntara, chiar daca mimeaza in permanenta slabiciunea feminina, pentru a-si indeplini scopurile propuse.
Ea devine subiectul unui scandal de provincie, in urma pierderii scrisorii de amor, primita de la Stefan Tipatescu. Femeie de lume, constienta de rolul ei in societate, Zoe este speriata de santajul avocatului Nae Catavencu, pentru ca o preocupa imaginea ei publica. De aceea, incearca prin toate mijloacele sa-l convinga pe Tipatescu sa accepte conditiile impuse de avocat.





Este maestra in arta manipularii. In acest scop ea recurge la tot arsenalul feminin, trecand cu usurinta de la imploratii si lacrimi, la lesinuri.
Temperamentul ei voluntar este sustiunut de afirmatia “Eu il aleg, eu cu barbatul meu!”, atunci cand simte ca pierde batalia.
“Femeie in tara barbatilor, Zoe este diplomata, generoasa si concilianta”, pentru ca are puterea sa-l ierte pe Catavencu si sa-i castige devotamentul, atunci cand acesta este infrant in batalia politica de Agamemnon Dandanache.
Are o surprinzatoare putere de seductie asupra tuturor barbatilor, de la Tipatescu si Trahanache, pana la Catavencu si Cetateanul Turmentat, care exclama admirativ: “in sanatatea coanii Joitichi, ca e dama buna”. Numele sau scurt, dar cu rezonanta sonora, sugereaza temperamentul voluntar, dar si frivolitatea.

SFÂRȘITUL
In ciuda relatiei adulterine, cuplul Tipatescu-Zoe pastreaza o anumita distinctie pe care nu o regasim la celelalte cupluri din comediile lui Caragiale.