“O scrisoare pierdută” Povestirea pe momentele subiectului

Un comentariu povestire la celebra piesă de teatru “O scrisoare pierdută” scrisă de Ion Luca Caragiale realizat pe momentele subiectului. Povestirea este realizată pe momentele subiectului tratând expozitiunea, intriga acțiunii, desfășurarea acțiunii, punctul culminant și deznodământul comediei “O scrisoare pierdută”. Lucrarea de mai jos explică și titlul și tema operei lui Caragiale.

Vedeti si:
“O scrisoare pierdută” Rezumat pe momentele subiectului
“O scrisoare pierdută” Comentariu pe momentele subiectului
"O scrisoare pierdută" apartenenţa la gen
"O scrisoare pierdută" demonstrație că e comedie
Comentariu "O scrisoare pierdută" de I.L. Caragiale
Caracterizare Ștefan Tipătescu sau Zoe Trahanache
Caracterizarea personajelor din O scrisoare pierdută
Rezumat scurt "O scrisoare pierdută" de Ion Luca Caragiale
Două rezumate la piesa de teatru "O scrisoare pierdută"




O scrisoare pierduta
de Ion Luca Caragiale
Povestirea pe momentele subiectului

Comedia “O scrisoare pierduta” a fost citita mai intai la “Junimea”, apoi s-a jucat in premiera la 13 noiembri 1884 pe scena Teatrului National din Bucuresti.
Titlul piesei este motivul in jurul caruia se dezvolta intamplarile: pierderea de catre Zoe trahanache a unei scrisori de dragoste.
Tema comediei este prezentarea vietii social-politice intr-un oras de provincie in timpul alegerilor din 1883.Actiunea se petrece in orasul unui judet de munte, “in zilele noastre”.
Comedia are patru acte. Actul I cuprinde noua scene, actul al II-lea, paisprezece scene, actul al III-lea 7 scene, iar ultimul act, paisprezece scene.

Expozitia cuprinde primele doua scene din actul I si incepe cu discutia dintre Stefan Tipatescu si Ghita Pristanda. Acesta il informeaza Tipatescu ca Nae Catavencu se afla in posesia unei scrisori care ii poate asigura reusita in alegeri. Este vorba de scrisoarea pierduta in momentul intrigii de catre Zoe Trahanache, sotia lui Zaharia Trahanache si amanta lui Stefan Tipatescu. Scrisoarea era din partea amantului si continea atat vorbe dulci, cat si chemarea Zoei de catre acesta: “vino tu, la cocoselul tau, care te adora, ca totdeauna, si te saruta de o mie de ori, Fanica…”.


Desfasurarea actiunii incepe cu scena a treia din actul I si continua si in actul al II-lea. Tipatescu ii ordona lui Ghita Pristanda sa afle despre ce scrisoare vorbeste Nae Catavencu. In acelasi timp, sotii Trahanache sunt santajati de Nae Catavencu cu publicarea scrisorii: “Stimabila doamna, la redactia noastra se afla un document iscalit de amabilul nostru prefect si adresat dumneavostra. Acest document vi s-ar putea ceda in schimbul unui sprijin pe langa amabilul in cestiune”. Zoe il informeaza pe Stefan Tipatescu despre ce scrisoare e vorba, iar acesta devine nelinistit: “Cum?cum?cand ai pierdut biletul, Zoe?
Zaharia Trahanache nu credea niciun cuvant din acea scrisoare, ci dimpotriva, spunea: “Fireste ca nu se poate; dar ti-ai fi inchipuit asa miselie…”.
Scrisoarea fusese substrasa de Nae Catavencu de la “cetateanul turmentat”:”Cand am gasit-o, de curiozitate am deschis-o si m-am dus subt un felinar, s-o citesc. N-apucasem s-o ispravesc bine..si hat!pe la spate, d. Catavencu da sa mi-o ia.”, dupa ce acesta fusese “cinstit” de catre directorul ziarului “Racnetul Carpatilor”.


In a doua scena a actului al doilea Farfuridi si Branzovenescu isi acuza aliatii de tradare: Tradare!Prefectul si oamenii lui tradeaza partidul pentru nafilistul Catavencu, pe care vor sa-l aleaga la colegiul II…tradare!tradare!de trei ori tradare!”, din cauza ca, acestia, presati de santajul lui Nae Catavencu, erau nevoiti sa ii asigure reusita in alegeri. Tipatescu gasise la telegraf scrisoarea in care era acuzat si acest lucru l-a determinat sa ii interzica Zoei  sa il sprijine pe Catavencu, dar aceasta refuza categoric:”Da, il aleg eu! Eu sunt pentru Catavencu!”. In cele din urma, Tipatescu cedeaza presiunilor lui Zoe dar descopera ca Nae Catavencu falsificase e polita.
Intre timp de la Bucuresti este anuntata candidatura lui Agamemnon Dandanache: “Fiindca unii dintre domnii alegatori au inceput sa plece, ar fi bine, cred, maine fiind alegerea, ca chiar acum sa rugam pe onorabilul orator sa-si intrerupa discursul un moment, sa aiba putintica rabdare, pentru ca sa proclamam numele candidatului propus de comitetul nostru(…)Domnul…Agamita Dandanache!”

Punctul culminant cuprinde intreg actul al treilea si incepe cu discursurile lui Farfuridi si apoi, Catavencu, prin care fiecare incearca sa ii atraga pe alegatori de partea lui.
La anuntarea candidaturii lui Agamemnon Dandanache, cele doua tabere se incaiera, iar Catavencu isi pierde palaria in captuseala careia se afla scrisoarea, dar inainte de aceasta, directorul ziarului apuca sa mentioneze in discursul sau despre scrisoare, fapt ce determina ca Dandanache sa fie desemnat candidat la centru.


In urma pierderii palariei de catre Nae Catavencu, aceasta este gasita de “cetateanul turmentat” si inmanata Zoei, chiar de fata cu proprietarul palariei:”Domnule Catavencu!tot mai poti vorvi?si inca ironic. A! Esti tare, drept sa-ti spui…”.

Deznodamantul il prezinta pe Nae Catavencu, cerandu-si iertare de la Zoe Trahanache pentreu ca a incercat sa ii faca un rau. El se teme sa nu fie inchis pentru falsificarea politei si accepta sa conduca toate festivitatile in cinstea lui Dandanache: “Iarta-ma, iarta-ma…”; “Cu o conditie:dupa alegere o sa  fie o manifestatie publica…d-ta ai s-o conduci.”; “O conduc…”.
Totul se termina intr-o atmosfera de sarbatoare si de veselie: “In sanatatea coanei Joitichii!(…)In sanatatea iubitului nostru prefect!Sa traiasca pentru fericirea judetului nostru!(…)In sanatatea lui Fanica!Sa traiasca pentru fericirea prietinilor lui!”