Rezumat scurt si comentariu "Planeta celor doi sori" de Horia Aramă
Rezumat scurt si comentariu literar al povestirii stiintifico-fantastice "Planeta celor doi sori" scrisa de prozatorul Horia Aramă si publicata in anul 1986 intr-un almanah. Rezumat de aproape o pagina Word si comentariu pentru povestea fantastica "Planeta celor doi sori".
“Planeta celor doi sori” apartine literaturii SF, deoarece spatiul si timpul sunt ireale, locurile si intamplarile sunt imaginare, actiunea se petrece intr-un viitor imaginar, uneori posibil, iar prin fantasticul lor, intamplarile se apropie de cele specifice basmului.
In aceasta opera este descris un ratacitor, care cutreiera o planeta indepartata numita Ahra. Povestitorul afirma cum acest ratacitor, ajunge pe Ahra, planeta celor doi sori, la bordul unei nave. El isi incepe ziua, sculandu-se din patul sau si incepe sa umble prin oras. Asa trece prima sa zi pe aceasta planeta, plimbandu-se prin uriasa metropola descrisa ca un savant conglomerat.
Apoi, deodata apare in fata sa o copila care s-a oprit si a inceput sa-l priveasca drept in ochi. Povestitorul o numeste Riluri si dupa o scurta conversatie pleaca impreuna sa ia pranzul iar mai tarziu au vazut un spectacol intr-o sala intima si primitoare. Dupa ce au plecat din sala, s-au despartit uitand unul de celalalt.
Ajuns inapoi la hotel, obosit dupa acea lunga zi, se puse in pat si incepu sa doarma. Dar somnul nu a durat mult deoarece dupa scurta vreme s-a trezit intr-o neliniste inexplicabila. De afara venea un zgomot asurzitor pe care acest personaj nu-l putea suporta. Observand ca acesti Ahrieni, care au devenit in cateva ore din oameni calmi si linistiti, niste oameni de nerecunoscut. Cu totii rataceau pe strazi, chiar si vestimentatia lor devenise din vesminte croite, niste haine asimetrice, stralucitoare si cu culori fosforescente. El mai descrie cum brusc, in cateva ore, orasul devenise ca un carnaval. Pleca din camera sa de hotel sa rataceasca prin oras pana cand la un monent dat o zareste pe Riluri care nu putea fi descrisa mai bine decat ca dansa. Uimit ca reusise sa gaseasca hotelul fiind surd, orb si anesteziat ce se potrivea mai bine era somnul.
Dimineata cand ratacitorul se trezise, se repezi la geam sa vada orasul, care era ca de obicei intr-un calm angelic. Iese din camera, vorbeste cu receptionerul care ii da o multime de pliante pe care le ia si pleaca spre dana de revizuire a navei. El descrie planeta ca fiind ciudata dar nu la fel de ciudata ca si locuitorii sai, acestia fiind sub influenta a doi sori.
Ajuns la bordul navei, in cabina sa, isi revine destul de curand, intins in patul sau comod, dicteaza raportul sau despre planeta respectiva ca orice ratacitor galactic exemplar care isi poarta caminul cu sine.
Scriitor contemporan, poet, prozator si eseist, Horia Arama a debutat cu versuri pentru copii, dar s-a remarcat ulerior ca autor de literatura stiintifico-fantastica.
“Planeta celor doi sori” a aparut in almanahul “Anticipatie” in anul 1986. Ea este o opera epica, deoarece autorul transmite cititorului in mod indirect, cu ajutorul personajelor, sentimente, idei, imagini.
Planeta celor doi sori este Ahra, o planeta imaginara, situata “la marginea unui capat de galaxie”. Naratorul se identifica cu personajul principal, care este un explorator solitar, ce a venit pe Ahra si merge sa constate verificarea navei sale. Acesta se autodescrie in felul urmator: “Sunt singuratic atat prin formatie si gusturi, cat si prin obisnuinta ca orice ratacitor.” Fiind un pamantean, el inregistreaza cu emotie tot ceea ce se petrece in jurul sau, implicandu-se afectiv si simtind la sfarsit nostalgia despartirii (“Am simtit atunci dulcea durere a nostalgiei dupa viata lor imposibila, incomoda, fara sens, dar si fara pereche.”) El este caracterizat in mod indirect de catre Riluri, care spune ca este “un ratacitor perpetuu, izolat, serios si putin suficient, un bezmetic in cautare de fantome”.
In drumul lui admira cerul, soarele, arhitectura orasului si totul i se pare deosebit pentru ca tot ceea ce vede, ii transmite pace, liniste, caldura, armonie. La intoarcerea de pe dana intalneste o fata pe care o va numi Riluri, nume ce sugereaza armonia unui tril. In personajul secundar, singura prezenta feminina din text, naratorul descopera doua fiinte total diferite fizic si moral, in functie de ipostaze. In timpul zilei, Riluri este o persoana obisnuita delicata, blanda si care inspira armonie ca o lebada roscata cu gatul lung si subtire. Pe timpul noptii ea se schimba radical, devenind haotica, vulgara si salbatica, iar portretul sau fizic se schimba de asemenea devenind “un strigoi tanar si in putere”, “cu par salbatic si ochi rai”, aceasta dovedindu-ne ca starea sufleteasca se afla in concordanta cu infatisarea fetei.
Cu aceasta tanara petrece o zi de neuitat pe bulevarde, in parcuri si la un spectacol interesant, intr-o atmosfera romantica si plina de intimitate. Dupa o zi atat de plina se intoarce la hotel, unde incearca sa adoarma. Desi patul sau era atat de neconfortabil, atipeste, dar dupa scurt timp se trezeste intr-un vacarm de nedescris si intr-un joc strident de lumini.
Iesind pe strada constata ca ahrienii erau total schimbati, nemaiavand comportmentul din timpul zilei (“nimeni nu se grabea, nici o fata nu era ursuza, nimeni nu ti se baga in suflet; nici o expresie crispata, nici aspru, orgolios in privirile ahrienilor, sau extravagant in vestimentatia lor, facuta sa nu violenteze privirea si sa se incadreze in decor”). Ca ii descriere antitetica apare comportamentul si vestimentatia oamenilor de pe Ahra in timpul noptii: ”drogati, miscari bruste, nehotarate ii faceau sa se ciocneasca haotic, la fiecare pas izbucneau altercatii, violente verbale impuscate strident fiind nu o data urmate de veritabile incaierari”. Prin imbracamintea lor, ahrienii l-au socat pe explorator, fiind mai mult dezbracati decat imbracati, cu haine in culori fosforescente si cu tatuaje. La fel se poarta si Riluri, pe care aproape nu o mai recunoaste.
Uimit de ceea ce a vazut se intoarce la hotel. Adoarme, uitand de faptul ca salteaua ii era tare ca piatra. Dimineata afla ca timpul are o alta dimensiune si o alta durata, de la receptionerul ahrian, care este un personaj secundar, cu o importanta majora, deoarece ii face cunoscute terestrului “misterele Ahrei”.
Exploratorul pamantean ajunge la concluzia ca ahrienii si planeta lor sunt guvernati de doi sori, care ii influenteaza atat pozitiv, cat si negativ.
“Planeta celor doi sori” apartine literaturii SF, deoarece spatiul si timpul sunt ireale, locurile si intamplarile sunt imaginare, actiunea se petrece intr-un viitor imaginar, uneori posibil, iar prin fantasticul lor, intamplarile se apropie de cele specifice basmului.
Desi intamplarile sunt relatate intr-o ordine logica, pe masura ce evenimentele au avut loc, textul nu are toate momentele subiectului, deoarece lipsesc desfasurarea actiunii si punctul culminant. Locul si timpul sunt clar delimitate, spatiul este imaginar: planeta Ahra, iar timpul stiintifico-fantastic este unul al viitorului, fata de care prezentul trait de noi este deja antichitate.
Modul de expunere predominant in text este naratiunea, relatarea facandu-se la persoana I, pentru ca naratorul este si personaj principal. Evenimentele sunt prezentete din perspectiva unui pamantean. Totusi naratiunea in acest text epic se impleteste cu descrierea antitetica si dialogul prezent doar in mica masura.
Lumea acestei povestiri fascineaza prin ineditul ei. Se creaza o lume impresionanta prin postura unora dintre personaje: explorator, locuitori ai altei planete.
Prin aceste argumente am demonstrat ca “Planeta celor doi sori” de Horia Arama apartine literaturii stiintifico-fantastice, cat si genului epic
“Planeta celor doi sori” apartine literaturii SF, deoarece spatiul si timpul sunt ireale, locurile si intamplarile sunt imaginare, actiunea se petrece intr-un viitor imaginar, uneori posibil, iar prin fantasticul lor, intamplarile se apropie de cele specifice basmului.
Planeta celor doi sori
De Horia Arama
<rezumat>
In aceasta opera este descris un ratacitor, care cutreiera o planeta indepartata numita Ahra. Povestitorul afirma cum acest ratacitor, ajunge pe Ahra, planeta celor doi sori, la bordul unei nave. El isi incepe ziua, sculandu-se din patul sau si incepe sa umble prin oras. Asa trece prima sa zi pe aceasta planeta, plimbandu-se prin uriasa metropola descrisa ca un savant conglomerat.
Apoi, deodata apare in fata sa o copila care s-a oprit si a inceput sa-l priveasca drept in ochi. Povestitorul o numeste Riluri si dupa o scurta conversatie pleaca impreuna sa ia pranzul iar mai tarziu au vazut un spectacol intr-o sala intima si primitoare. Dupa ce au plecat din sala, s-au despartit uitand unul de celalalt.
Ajuns inapoi la hotel, obosit dupa acea lunga zi, se puse in pat si incepu sa doarma. Dar somnul nu a durat mult deoarece dupa scurta vreme s-a trezit intr-o neliniste inexplicabila. De afara venea un zgomot asurzitor pe care acest personaj nu-l putea suporta. Observand ca acesti Ahrieni, care au devenit in cateva ore din oameni calmi si linistiti, niste oameni de nerecunoscut. Cu totii rataceau pe strazi, chiar si vestimentatia lor devenise din vesminte croite, niste haine asimetrice, stralucitoare si cu culori fosforescente. El mai descrie cum brusc, in cateva ore, orasul devenise ca un carnaval. Pleca din camera sa de hotel sa rataceasca prin oras pana cand la un monent dat o zareste pe Riluri care nu putea fi descrisa mai bine decat ca dansa. Uimit ca reusise sa gaseasca hotelul fiind surd, orb si anesteziat ce se potrivea mai bine era somnul.
Dimineata cand ratacitorul se trezise, se repezi la geam sa vada orasul, care era ca de obicei intr-un calm angelic. Iese din camera, vorbeste cu receptionerul care ii da o multime de pliante pe care le ia si pleaca spre dana de revizuire a navei. El descrie planeta ca fiind ciudata dar nu la fel de ciudata ca si locuitorii sai, acestia fiind sub influenta a doi sori.
Ajuns la bordul navei, in cabina sa, isi revine destul de curand, intins in patul sau comod, dicteaza raportul sau despre planeta respectiva ca orice ratacitor galactic exemplar care isi poarta caminul cu sine.
Comentariu Planeta celor doi sori
Horia Arama
Scriitor contemporan, poet, prozator si eseist, Horia Arama a debutat cu versuri pentru copii, dar s-a remarcat ulerior ca autor de literatura stiintifico-fantastica.
“Planeta celor doi sori” a aparut in almanahul “Anticipatie” in anul 1986. Ea este o opera epica, deoarece autorul transmite cititorului in mod indirect, cu ajutorul personajelor, sentimente, idei, imagini.
Planeta celor doi sori este Ahra, o planeta imaginara, situata “la marginea unui capat de galaxie”. Naratorul se identifica cu personajul principal, care este un explorator solitar, ce a venit pe Ahra si merge sa constate verificarea navei sale. Acesta se autodescrie in felul urmator: “Sunt singuratic atat prin formatie si gusturi, cat si prin obisnuinta ca orice ratacitor.” Fiind un pamantean, el inregistreaza cu emotie tot ceea ce se petrece in jurul sau, implicandu-se afectiv si simtind la sfarsit nostalgia despartirii (“Am simtit atunci dulcea durere a nostalgiei dupa viata lor imposibila, incomoda, fara sens, dar si fara pereche.”) El este caracterizat in mod indirect de catre Riluri, care spune ca este “un ratacitor perpetuu, izolat, serios si putin suficient, un bezmetic in cautare de fantome”.
In drumul lui admira cerul, soarele, arhitectura orasului si totul i se pare deosebit pentru ca tot ceea ce vede, ii transmite pace, liniste, caldura, armonie. La intoarcerea de pe dana intalneste o fata pe care o va numi Riluri, nume ce sugereaza armonia unui tril. In personajul secundar, singura prezenta feminina din text, naratorul descopera doua fiinte total diferite fizic si moral, in functie de ipostaze. In timpul zilei, Riluri este o persoana obisnuita delicata, blanda si care inspira armonie ca o lebada roscata cu gatul lung si subtire. Pe timpul noptii ea se schimba radical, devenind haotica, vulgara si salbatica, iar portretul sau fizic se schimba de asemenea devenind “un strigoi tanar si in putere”, “cu par salbatic si ochi rai”, aceasta dovedindu-ne ca starea sufleteasca se afla in concordanta cu infatisarea fetei.
Cu aceasta tanara petrece o zi de neuitat pe bulevarde, in parcuri si la un spectacol interesant, intr-o atmosfera romantica si plina de intimitate. Dupa o zi atat de plina se intoarce la hotel, unde incearca sa adoarma. Desi patul sau era atat de neconfortabil, atipeste, dar dupa scurt timp se trezeste intr-un vacarm de nedescris si intr-un joc strident de lumini.
Iesind pe strada constata ca ahrienii erau total schimbati, nemaiavand comportmentul din timpul zilei (“nimeni nu se grabea, nici o fata nu era ursuza, nimeni nu ti se baga in suflet; nici o expresie crispata, nici aspru, orgolios in privirile ahrienilor, sau extravagant in vestimentatia lor, facuta sa nu violenteze privirea si sa se incadreze in decor”). Ca ii descriere antitetica apare comportamentul si vestimentatia oamenilor de pe Ahra in timpul noptii: ”drogati, miscari bruste, nehotarate ii faceau sa se ciocneasca haotic, la fiecare pas izbucneau altercatii, violente verbale impuscate strident fiind nu o data urmate de veritabile incaierari”. Prin imbracamintea lor, ahrienii l-au socat pe explorator, fiind mai mult dezbracati decat imbracati, cu haine in culori fosforescente si cu tatuaje. La fel se poarta si Riluri, pe care aproape nu o mai recunoaste.
Uimit de ceea ce a vazut se intoarce la hotel. Adoarme, uitand de faptul ca salteaua ii era tare ca piatra. Dimineata afla ca timpul are o alta dimensiune si o alta durata, de la receptionerul ahrian, care este un personaj secundar, cu o importanta majora, deoarece ii face cunoscute terestrului “misterele Ahrei”.
Exploratorul pamantean ajunge la concluzia ca ahrienii si planeta lor sunt guvernati de doi sori, care ii influenteaza atat pozitiv, cat si negativ.
“Planeta celor doi sori” apartine literaturii SF, deoarece spatiul si timpul sunt ireale, locurile si intamplarile sunt imaginare, actiunea se petrece intr-un viitor imaginar, uneori posibil, iar prin fantasticul lor, intamplarile se apropie de cele specifice basmului.
Desi intamplarile sunt relatate intr-o ordine logica, pe masura ce evenimentele au avut loc, textul nu are toate momentele subiectului, deoarece lipsesc desfasurarea actiunii si punctul culminant. Locul si timpul sunt clar delimitate, spatiul este imaginar: planeta Ahra, iar timpul stiintifico-fantastic este unul al viitorului, fata de care prezentul trait de noi este deja antichitate.
Modul de expunere predominant in text este naratiunea, relatarea facandu-se la persoana I, pentru ca naratorul este si personaj principal. Evenimentele sunt prezentete din perspectiva unui pamantean. Totusi naratiunea in acest text epic se impleteste cu descrierea antitetica si dialogul prezent doar in mica masura.
Lumea acestei povestiri fascineaza prin ineditul ei. Se creaza o lume impresionanta prin postura unora dintre personaje: explorator, locuitori ai altei planete.
Prin aceste argumente am demonstrat ca “Planeta celor doi sori” de Horia Arama apartine literaturii stiintifico-fantastice, cat si genului epic
Post a Comment