Rezumat Prometeu înlănțuit de Eschil
Rezumat la piesa de teatru "Prometeu Înlănțuit" de Eschil, în care este vorba despre nemiloasa pedeapsă impusă lui Prometeu de către Zeus. Prometeu, pentru că a oferit foc și cunoaștere oamenilor, este legat de o stâncă în Caucaz și chinuit constant. În ciuda suferinței, el dezvăluie profeții despre viitorul lui Zeus și al descendenților lui Io, femeia chinuită de zeu. Hermes îl amenință să dezvăluie secretul sau să sufere, dar Prometeu rezistă, aducând critici și batjocorindu-l pe mesager. Conflictul escaladează, iar Okeanidele rămân alături de eroul înlănțuit, fiind martore la spectacolul tulburător al dreptății divine.
Citește și
Rezumat la Legenda sau mitul lui Prometeu
Cratos și Bia, doi slujitori ai lui Zeus, îl aduc pe Prometeu și îl țin legat de o stâncă în Caucaz. Hephaistos, ale cărui responsabilități includ legarea lui Prometeu de stâncă, îi urmează. Cratos declară că aceasta este pedeapsa pentru că Prometeu a oferit foc oamenilor, iar acesta trebuie să învețe să accepte domnia lui Zeus. Hephaistos își exprimă compasiunea pentru Prometeu, plângând faptul că trebuie să-și lege prietenul de stâncă. Cratos îl îndeamnă să continue, insistând că mila pentru dușmanii lui Zeus este atât inutilă, cât și periculoasă. Hephaistos își îndeplinește sarcina și pleacă împreună cu Cratos și Bia.
Prometeu cheamă natura să fie martoră la suferința unui zeu în mâinile altor zei, în special noul conducător Zeus. El menționează că are darul profeției și știe tot ce se va întâmpla. Trebuie să trăiască cu suferința sa pentru că nimeni nu poate lupta împotriva destinului. Prometeu aude zgomotul aripilor și descoperă că este Corul Okeanidelor, fiicele lui Okeanos, pe care le-au cărat carele zburătoare. Okeanidele își exprimă compasiunea față de suferința lui Prometeu, explicând că noul stăpân al Olimpului urmează doar propriile legi. Prometeu prezice că într-o zi Zeus va fi în pericol și va fi nevoit să se împrietenească cu el pentru a-l evita.
Întrebat ce crimă a comis pentru a merita această pedeapsă, Prometeu relatează războiul dintre Zeus și Titani. El încercase să ajute Titanii, dar aceștia au refuzat viclenia lui și au decis să folosească forța. Prometeu ți-a oferit apoi viclenia sa lui Zeus, ajutându-l să câștige. Acum Zeus îl pedepsește pentru că, ca orice tiran, nu are încredere în prieteni. Zeus planificase să distrugă omenirea, dar Prometeu i s-a opus. Chestionat mai departe, Prometeu povestește că a oferit omenirii speranța oarbă și, de asemenea, darul focului. Corul răspunde la această ultimă mărturisire, spunând că a păcătuit, dar Prometeu răspunde că a făcut-o cu bună știință și că nu-și va renega acțiunile. El îi roagă pe membrii Corului să coboare pe pământ pentru a le povesti întreaga poveste.
Okeanos sosește pe o creatură înaripată și afirmă că Prometeu ar trebui să înceteze să-l provoace pe Zeus și că ce el însuși va merge la Zeus pentru a-l convinge să-l elibereze pe Prometeu. Prometeu răspunde că vorbitul cu Zeus ar fi inutil și că Okeanos nu ar trebui să-și pună viața în pericol implicându-se. Okeanos argumentează că cuvintele sunt necesare pentru vindecare, dar Prometeu contraargumentează că medicamentul trebuie aplicat la momentul potrivit. Convins de refuzul categoric al lui Prometeu de a-i accepta ajutorul, Okeanos pleacă.
Corul cântă că toată lumea veche îl plânge pentru Prometeu și pe frații săi care suferă, în special Atlas, care trebuie să țină pământul pe umerii săi. Prometeu rezumă și spune că tot ce a făcut a fost pentru omenire. El le-a învățat pe ființele umane agricultura, limbajul, matematica, domesticirea animalelor și navigația. De asemenea, le-a învățat medicina, divinația și mineritul. El insistă că toate artefactele umane provin de la el. Prometeu aproape dezvăluie profeția Corului, dar se oprește, spunând doar că aceasta îl va elibera, deoarece Zeus este un sclav al necesității, asemenea tuturor celorlalți. Okeanidele își exprimă supunerea față de Zeus, îl mustră pe Prometeu pentru că ajută muritorii care nu îl pot răsplăti, și își amintesc de nunta fericită a acestuia cu sora lor.
Io intră purtând coarne de vacă. Țipând că un tăun o mușcă și că umbra lui Argos o urmărește, ea îl cheamă pe Zeus și îl întreabă de ce o torturează în felul acesta. În răspuns la întrebările ei, Prometeu îi dezvăluie cine este și de ce este pedepsit. Io îl roagă să-i spună despre peregrinările ei viitoare, dar mai întâi Corul își exprimă dorința de a afla despre suferințele ei trecute. Io îi povestește cum Zeus s-a îndrăgostit de ea și l-a forțat pe tatăl ei să o alunge din casă. Io a fost transformată într-o vacă și a fost păzită de Argos, dar acesta a fost ucis și a revenit sub formă de fantomă împreună cu un tăune care a condus-o în jurul lumii. Prometeu îi povestește despre peregrinările ei viitoare prin Europa, Asia și Africa, unde trebuie să evite constant popoarele periculoase și monștrii.
Prometeu dezvăluie că Zeus, care o face să sufere pe Io, își va alege într-o zi o parteneră a cărei fiu îl va detrona pe propriul său tată. Doar Prometeu îl poate ajuta pe Zeus să prevină acest lucru. El dezvăluie, de asemenea, că, într-o zi, un urmaș al lui Io îl va elibera. Apoi încheie povestea călătoriei lui Io, povestind cum, la sfârșitul suferinței ei, Zeus o va vindeca și impregna cu o atingere delicată a mâinii sale. Prometeu vorbește despre descendenții lui Io, care vor deveni regi ai orașului Argos. Io fuge din nou, chinuită de tăun, iar Okeanidele cântă despre pericolele căsătoriei cu cineva de rang superior, exprimând speranța că pe Zeus nu-l va interesa niciodată de ele.
Mânios din cauza suferinței lui Io, Prometeu strigă că propriul fiu al lui Zeus îl va răsturna. Mesagerul lui Zeus, Hermes, intră și îi poruncește lui Prometeu să dezvăluie identitatea mamei acestui fiu. Prometeu îl batjocorește pe Hermes și spune că nu va spune nimic. Hermes îl acuză pe Prometeu că este prea furios, neascultător și nebun. Prometeu respinge fiecare acuzație cu insulte directe sau sarcasm. Hermes avertizează că, dacă Prometeu nu cedează, o furtună îl va trimite în Tartar. Apoi va ieși doar pentru a lăsa un vultur să-i mănânce ficatul în fiecare zi, iar acest lucru nu se va sfârși până când un zeu va accepta să moară pentru el. Corul îl sfătuiește pe Prometeu să cedeze, dar acesta nu arată nicio teamă față de destinul său. Hermes le poruncește Okeanidelor să plece, dar ele răspund că a trăda un prieten este cel mai grav dintre toate păcate și jură să rămână cu Prometeu. Pe măsură ce pământul începe să se clatine și tunetele se adună în jurul său, Prometeu cheamă elementele naturii să fie martore la suferința sa.
Citește și
Rezumat la Legenda sau mitul lui Prometeu
Rezumat la cartea Prometeu înlănțuit de Eschil
Cratos și Bia, doi slujitori ai lui Zeus, îl aduc pe Prometeu și îl țin legat de o stâncă în Caucaz. Hephaistos, ale cărui responsabilități includ legarea lui Prometeu de stâncă, îi urmează. Cratos declară că aceasta este pedeapsa pentru că Prometeu a oferit foc oamenilor, iar acesta trebuie să învețe să accepte domnia lui Zeus. Hephaistos își exprimă compasiunea pentru Prometeu, plângând faptul că trebuie să-și lege prietenul de stâncă. Cratos îl îndeamnă să continue, insistând că mila pentru dușmanii lui Zeus este atât inutilă, cât și periculoasă. Hephaistos își îndeplinește sarcina și pleacă împreună cu Cratos și Bia.
Prometeu cheamă natura să fie martoră la suferința unui zeu în mâinile altor zei, în special noul conducător Zeus. El menționează că are darul profeției și știe tot ce se va întâmpla. Trebuie să trăiască cu suferința sa pentru că nimeni nu poate lupta împotriva destinului. Prometeu aude zgomotul aripilor și descoperă că este Corul Okeanidelor, fiicele lui Okeanos, pe care le-au cărat carele zburătoare. Okeanidele își exprimă compasiunea față de suferința lui Prometeu, explicând că noul stăpân al Olimpului urmează doar propriile legi. Prometeu prezice că într-o zi Zeus va fi în pericol și va fi nevoit să se împrietenească cu el pentru a-l evita.
Întrebat ce crimă a comis pentru a merita această pedeapsă, Prometeu relatează războiul dintre Zeus și Titani. El încercase să ajute Titanii, dar aceștia au refuzat viclenia lui și au decis să folosească forța. Prometeu ți-a oferit apoi viclenia sa lui Zeus, ajutându-l să câștige. Acum Zeus îl pedepsește pentru că, ca orice tiran, nu are încredere în prieteni. Zeus planificase să distrugă omenirea, dar Prometeu i s-a opus. Chestionat mai departe, Prometeu povestește că a oferit omenirii speranța oarbă și, de asemenea, darul focului. Corul răspunde la această ultimă mărturisire, spunând că a păcătuit, dar Prometeu răspunde că a făcut-o cu bună știință și că nu-și va renega acțiunile. El îi roagă pe membrii Corului să coboare pe pământ pentru a le povesti întreaga poveste.
Okeanos sosește pe o creatură înaripată și afirmă că Prometeu ar trebui să înceteze să-l provoace pe Zeus și că ce el însuși va merge la Zeus pentru a-l convinge să-l elibereze pe Prometeu. Prometeu răspunde că vorbitul cu Zeus ar fi inutil și că Okeanos nu ar trebui să-și pună viața în pericol implicându-se. Okeanos argumentează că cuvintele sunt necesare pentru vindecare, dar Prometeu contraargumentează că medicamentul trebuie aplicat la momentul potrivit. Convins de refuzul categoric al lui Prometeu de a-i accepta ajutorul, Okeanos pleacă.
Corul cântă că toată lumea veche îl plânge pentru Prometeu și pe frații săi care suferă, în special Atlas, care trebuie să țină pământul pe umerii săi. Prometeu rezumă și spune că tot ce a făcut a fost pentru omenire. El le-a învățat pe ființele umane agricultura, limbajul, matematica, domesticirea animalelor și navigația. De asemenea, le-a învățat medicina, divinația și mineritul. El insistă că toate artefactele umane provin de la el. Prometeu aproape dezvăluie profeția Corului, dar se oprește, spunând doar că aceasta îl va elibera, deoarece Zeus este un sclav al necesității, asemenea tuturor celorlalți. Okeanidele își exprimă supunerea față de Zeus, îl mustră pe Prometeu pentru că ajută muritorii care nu îl pot răsplăti, și își amintesc de nunta fericită a acestuia cu sora lor.
Io intră purtând coarne de vacă. Țipând că un tăun o mușcă și că umbra lui Argos o urmărește, ea îl cheamă pe Zeus și îl întreabă de ce o torturează în felul acesta. În răspuns la întrebările ei, Prometeu îi dezvăluie cine este și de ce este pedepsit. Io îl roagă să-i spună despre peregrinările ei viitoare, dar mai întâi Corul își exprimă dorința de a afla despre suferințele ei trecute. Io îi povestește cum Zeus s-a îndrăgostit de ea și l-a forțat pe tatăl ei să o alunge din casă. Io a fost transformată într-o vacă și a fost păzită de Argos, dar acesta a fost ucis și a revenit sub formă de fantomă împreună cu un tăune care a condus-o în jurul lumii. Prometeu îi povestește despre peregrinările ei viitoare prin Europa, Asia și Africa, unde trebuie să evite constant popoarele periculoase și monștrii.
Prometeu dezvăluie că Zeus, care o face să sufere pe Io, își va alege într-o zi o parteneră a cărei fiu îl va detrona pe propriul său tată. Doar Prometeu îl poate ajuta pe Zeus să prevină acest lucru. El dezvăluie, de asemenea, că, într-o zi, un urmaș al lui Io îl va elibera. Apoi încheie povestea călătoriei lui Io, povestind cum, la sfârșitul suferinței ei, Zeus o va vindeca și impregna cu o atingere delicată a mâinii sale. Prometeu vorbește despre descendenții lui Io, care vor deveni regi ai orașului Argos. Io fuge din nou, chinuită de tăun, iar Okeanidele cântă despre pericolele căsătoriei cu cineva de rang superior, exprimând speranța că pe Zeus nu-l va interesa niciodată de ele.
Mânios din cauza suferinței lui Io, Prometeu strigă că propriul fiu al lui Zeus îl va răsturna. Mesagerul lui Zeus, Hermes, intră și îi poruncește lui Prometeu să dezvăluie identitatea mamei acestui fiu. Prometeu îl batjocorește pe Hermes și spune că nu va spune nimic. Hermes îl acuză pe Prometeu că este prea furios, neascultător și nebun. Prometeu respinge fiecare acuzație cu insulte directe sau sarcasm. Hermes avertizează că, dacă Prometeu nu cedează, o furtună îl va trimite în Tartar. Apoi va ieși doar pentru a lăsa un vultur să-i mănânce ficatul în fiecare zi, iar acest lucru nu se va sfârși până când un zeu va accepta să moară pentru el. Corul îl sfătuiește pe Prometeu să cedeze, dar acesta nu arată nicio teamă față de destinul său. Hermes le poruncește Okeanidelor să plece, dar ele răspund că a trăda un prieten este cel mai grav dintre toate păcate și jură să rămână cu Prometeu. Pe măsură ce pământul începe să se clatine și tunetele se adună în jurul său, Prometeu cheamă elementele naturii să fie martore la suferința sa.
Post a Comment