Rezumat la cartea Epopeea lui Ghilgameș
Rezumat la cartea "Epopeea lui Ghilgameș," care este o poveste ancestrală a Mesopotamiei, în care regele Ghilgameș, două treimi zeu și o treime om, pornește într-o călătorie epică pentru a obține nemurirea. Împreună cu prietenul său Enkidu, învinge demonul Humbaba și Taurul Ceresc, dovedindu-se demn de titlul de erou. Ghilgameș călătorește până la Utnapiștim, singurul supraviețuitor al Potopului, în căutarea secretului vieții veșnice. Cu toate acestea, nemurirea i se refuză, iar Ghilgameș învață să accepte mortalitatea, întorcându-se la Uruk cu înțelepciunea că oricât ar fi de efemera, viața umană este o realizare magnifică.
Citește și Rezumat la cartea Doctor Faustus de Thomas Mann
Preludiul epopeii oferă o introducere generală despre Ghilgameș, regele Urukului, care era două treimi zeu și o treime om. A construit zigurate magnifice, temple cu turnuri, a înconjurat orașul cu ziduri înalte și a amenajat livezile și câmpiile. Era frumos, extraordinar de puternic și foarte înțelept. Cu toate că Ghilgameș era zeitate în trup și minte, începe domnia sa ca un despot crud. Stăpânea asupra supușilor săi, violând orice femeie care-i atrăgea atenția, fie că era soția unuia dintre războinicii săi sau fiica unui nobil. Realiza proiectele sale de construcție cu ajutorul muncii forțate, iar supușii săi epuizați gemeau sub opresiunea lui. Zeii au auzit rugămintea supușilor săi și au decis să-l tempereze pe Ghilgameș, creând un om sălbatic numit Enkidu, la fel de magnific ca Ghilgameș. Enkidu devine marele prieten al lui Ghilgameș, iar inima lui Ghilgameș este frântă când Enkidu moare de o boală provocată de zei. Ghilgameș călătorește apoi la marginea lumii și află despre zilele de dinaintea potopului și alte secrete ale zeilor, pe care le înregistrează pe tăblițe de piatră.
Epopeea începe cu Enkidu. El trăiește cu animalele, suge de la sânii lor, merge cu ele să pască și să bea apă pe pajiști și la locurile lor de adăpare. Un vânător îl descoperă și trimite o prostituată din templu în sălbăticie ca să-l îmblânzească. La acea vreme, oamenii considerau femeile și sexul forțe liniștitoare care puteau domesticii bărbații sălbatici ca Enkidu și să-i aducă în lumea civilizată. Când Enkidu doarme cu femeia, animalele îl resping, deoarece nu mai este unul dintre ele. Acum, face parte din lumea umană. Apoi, prostituata îl învață tot ce trebuie să știe pentru a fi un om. Enkidu este indignat de ceea ce aude despre excesele lui Ghilgameș, așa că călătorește la Uruk pentru a-l provoca. Când ajunge, Ghilgameș este pe cale să intre cu forța în camera de nuntă a unei mirese. Enkidu se interpune în ușă și îi blochează calea. Cei doi bărbați se luptă cu furie mult timp, iar în cele din urmă, Ghilgameș iese învingător. După aceea, devin prieteni și pornesc în căutarea unei aventuri.
Ghilgameș și Enkidu decid să fure arbori dintr-o îndepărtată pădure de cedri interzisă muritorilor. Pădurea este păzită de un demon terifiant numit Humbaba, slujitor devotat al lui Enlil, zeul pământului, vântului și aerului. Cei doi eroi fac călătoria periculoasă către pădure și, stând alături, se luptă cu monstrul. Cu ajutorul lui Utu (Shamash), zeul soarelui, îl ucid. Apoi taie arborii interziși, îi modelează pe cei mai înalți într-o poartă enormă, fac din restul o plută și se întorc plutind la Uruk. La întoarcere, Iștar, zeița iubirii, este copleșită de pofta pentru Ghilgameș. Acesta o respinge. Furioasă, zeița îl roagă pe tatăl ei, Anu, zeul cerului, să trimită Taurul Ceresc să-l pedepsească. Taurul coboară din cer, aducând cu el șapte ani de foamete. Ghilgameș și Enkidu se luptă cu taurul și îl ucid. Zeii se întâlnesc în consiliu și convin că unul dintre cei doi prieteni trebuie pedepsit pentru greșeala lor, și hotărăsc că Enkidu va muri. Acesta se îmbolnăvește, suferă extrem de mult și îi împărtășește lui Ghilgameș viziunile sale despre lumea subpământeană. Când în cele din urmă moare, Ghilgameș este distrus de durere.
Ghilgameș nu încetează să plângă pentru Enkidu, și nu încetează să cugete la perspectiva propriei sale morți. Schimbându-și hainele regale cu piei de animale ca o modalitate de a-și plânge prietenul, pornește în sălbăticie, hotărât să-l găsească pe Utnapiștim, un Noe mesopotam. După potop, zeii i-au acordat lui Utnapiștim viață eternă, iar Ghilgameș speră că Utnapiștim îi poate spune cum ar putea evita și el moartea. Călătoria lui Ghilgameș îl duce la muntele cu două vârfuri numit Mashu, unde soarele apune într-o parte a muntelui noaptea și răsare din cealaltă parte dimineața. Utnapiștim trăiește dincolo de munte, dar cei doi monștri-scorpion care păzesc intrarea refuză să-l lase pe Ghilgameș să intre în tunelul care îl străbate. Ghilgameș îi imploră, iar ei cedează.
După o trecere înspăimântătoare prin întuneric total, Ghilgameș ajunge într-o grădină frumoasă lângă mare. Acolo o întâlnește pe hangița Siduri și îi povestește despre căutarea sa. Ea îl avertizează că această căutare a nemuririi este zadarnică și că ar trebui să se mulțumească cu plăcerile acestei lumi. Cu toate acestea, când nu-l poate descuraja de la scopul său, îl îndreaptă către Urșanabi, corăbierul lui Utnapiștim. Urșanabi îl ia pe Ghilgameș într-o călătorie cu corabia peste mare și prin Apele Morții către Utnapiștim. Acesta îi spune lui Ghilgameș povestea potopului - cum zeii s-au întâlnit în consiliu și au decis să distrugă omenirea. Enki (Ea), zeul înțelepciunii, l-a avertizat pe Utnapiștim despre planurile zeilor și i-a spus cum să construiască o barcă gigantică în care familia sa și sămânța fiecărei viețuitoare să scape. Când apele s-au retras în cele din urmă, zeii au regretat ceea ce au făcut și au convenit că nu vor mai încerca să distrugă omenirea. Utnapiștim a fost recompensat cu viață eternă. Oamenii vor muri, dar omenirea va continua.
Când Ghilgameș insistă să i se permită să trăiască pentru totdeauna, Utnapiștim îi propune un test. Dacă crezi că poți rămâne în viață pentru eternitate, spune el, cu siguranță poți rămâne treaz timp de o săptămână. Ghilgameș încearcă și eșuează imediat. Așa că Utnapiștim îi poruncește să se curețe, să-și pună hainele regale din nou și să se întoarcă la Uruk, unde îi este locul. Exact în momentul plecării lui Ghilgameș, soția lui Utnapiștim îl convinge să-i spună lui Ghilgameș despre o plantă miraculoasă care redă tinerețea. Ghilgameș găsește planta și o ia cu el, planificând să o împartă cu bătrânii din Uruk. Dar într-o noapte, un șarpe fură planta și pe măsură ce șarpele se face nevăzut, își schimbă pielea și devine din nou tânăr.
Când Gilgamesh se întoarce la Uruk, el este în cele din urmă împăcat cu mortalitatea sa. Știe că nu poate trăi pentru totdeauna, dar că omenirea va continua. Acum vede că orașul pe care îl respinsese în durerea și teroarea sa este o realizare magnifică și durabilă - cel mai apropiat lucru de nemurire la care un muritor poate aspira.
Citește și Rezumat la cartea Doctor Faustus de Thomas Mann
Rezumat la cartea Epopeea lui Ghilgameș
Preludiul epopeii oferă o introducere generală despre Ghilgameș, regele Urukului, care era două treimi zeu și o treime om. A construit zigurate magnifice, temple cu turnuri, a înconjurat orașul cu ziduri înalte și a amenajat livezile și câmpiile. Era frumos, extraordinar de puternic și foarte înțelept. Cu toate că Ghilgameș era zeitate în trup și minte, începe domnia sa ca un despot crud. Stăpânea asupra supușilor săi, violând orice femeie care-i atrăgea atenția, fie că era soția unuia dintre războinicii săi sau fiica unui nobil. Realiza proiectele sale de construcție cu ajutorul muncii forțate, iar supușii săi epuizați gemeau sub opresiunea lui. Zeii au auzit rugămintea supușilor săi și au decis să-l tempereze pe Ghilgameș, creând un om sălbatic numit Enkidu, la fel de magnific ca Ghilgameș. Enkidu devine marele prieten al lui Ghilgameș, iar inima lui Ghilgameș este frântă când Enkidu moare de o boală provocată de zei. Ghilgameș călătorește apoi la marginea lumii și află despre zilele de dinaintea potopului și alte secrete ale zeilor, pe care le înregistrează pe tăblițe de piatră.
Epopeea începe cu Enkidu. El trăiește cu animalele, suge de la sânii lor, merge cu ele să pască și să bea apă pe pajiști și la locurile lor de adăpare. Un vânător îl descoperă și trimite o prostituată din templu în sălbăticie ca să-l îmblânzească. La acea vreme, oamenii considerau femeile și sexul forțe liniștitoare care puteau domesticii bărbații sălbatici ca Enkidu și să-i aducă în lumea civilizată. Când Enkidu doarme cu femeia, animalele îl resping, deoarece nu mai este unul dintre ele. Acum, face parte din lumea umană. Apoi, prostituata îl învață tot ce trebuie să știe pentru a fi un om. Enkidu este indignat de ceea ce aude despre excesele lui Ghilgameș, așa că călătorește la Uruk pentru a-l provoca. Când ajunge, Ghilgameș este pe cale să intre cu forța în camera de nuntă a unei mirese. Enkidu se interpune în ușă și îi blochează calea. Cei doi bărbați se luptă cu furie mult timp, iar în cele din urmă, Ghilgameș iese învingător. După aceea, devin prieteni și pornesc în căutarea unei aventuri.
Ghilgameș și Enkidu decid să fure arbori dintr-o îndepărtată pădure de cedri interzisă muritorilor. Pădurea este păzită de un demon terifiant numit Humbaba, slujitor devotat al lui Enlil, zeul pământului, vântului și aerului. Cei doi eroi fac călătoria periculoasă către pădure și, stând alături, se luptă cu monstrul. Cu ajutorul lui Utu (Shamash), zeul soarelui, îl ucid. Apoi taie arborii interziși, îi modelează pe cei mai înalți într-o poartă enormă, fac din restul o plută și se întorc plutind la Uruk. La întoarcere, Iștar, zeița iubirii, este copleșită de pofta pentru Ghilgameș. Acesta o respinge. Furioasă, zeița îl roagă pe tatăl ei, Anu, zeul cerului, să trimită Taurul Ceresc să-l pedepsească. Taurul coboară din cer, aducând cu el șapte ani de foamete. Ghilgameș și Enkidu se luptă cu taurul și îl ucid. Zeii se întâlnesc în consiliu și convin că unul dintre cei doi prieteni trebuie pedepsit pentru greșeala lor, și hotărăsc că Enkidu va muri. Acesta se îmbolnăvește, suferă extrem de mult și îi împărtășește lui Ghilgameș viziunile sale despre lumea subpământeană. Când în cele din urmă moare, Ghilgameș este distrus de durere.
Ghilgameș nu încetează să plângă pentru Enkidu, și nu încetează să cugete la perspectiva propriei sale morți. Schimbându-și hainele regale cu piei de animale ca o modalitate de a-și plânge prietenul, pornește în sălbăticie, hotărât să-l găsească pe Utnapiștim, un Noe mesopotam. După potop, zeii i-au acordat lui Utnapiștim viață eternă, iar Ghilgameș speră că Utnapiștim îi poate spune cum ar putea evita și el moartea. Călătoria lui Ghilgameș îl duce la muntele cu două vârfuri numit Mashu, unde soarele apune într-o parte a muntelui noaptea și răsare din cealaltă parte dimineața. Utnapiștim trăiește dincolo de munte, dar cei doi monștri-scorpion care păzesc intrarea refuză să-l lase pe Ghilgameș să intre în tunelul care îl străbate. Ghilgameș îi imploră, iar ei cedează.
După o trecere înspăimântătoare prin întuneric total, Ghilgameș ajunge într-o grădină frumoasă lângă mare. Acolo o întâlnește pe hangița Siduri și îi povestește despre căutarea sa. Ea îl avertizează că această căutare a nemuririi este zadarnică și că ar trebui să se mulțumească cu plăcerile acestei lumi. Cu toate acestea, când nu-l poate descuraja de la scopul său, îl îndreaptă către Urșanabi, corăbierul lui Utnapiștim. Urșanabi îl ia pe Ghilgameș într-o călătorie cu corabia peste mare și prin Apele Morții către Utnapiștim. Acesta îi spune lui Ghilgameș povestea potopului - cum zeii s-au întâlnit în consiliu și au decis să distrugă omenirea. Enki (Ea), zeul înțelepciunii, l-a avertizat pe Utnapiștim despre planurile zeilor și i-a spus cum să construiască o barcă gigantică în care familia sa și sămânța fiecărei viețuitoare să scape. Când apele s-au retras în cele din urmă, zeii au regretat ceea ce au făcut și au convenit că nu vor mai încerca să distrugă omenirea. Utnapiștim a fost recompensat cu viață eternă. Oamenii vor muri, dar omenirea va continua.
Când Ghilgameș insistă să i se permită să trăiască pentru totdeauna, Utnapiștim îi propune un test. Dacă crezi că poți rămâne în viață pentru eternitate, spune el, cu siguranță poți rămâne treaz timp de o săptămână. Ghilgameș încearcă și eșuează imediat. Așa că Utnapiștim îi poruncește să se curețe, să-și pună hainele regale din nou și să se întoarcă la Uruk, unde îi este locul. Exact în momentul plecării lui Ghilgameș, soția lui Utnapiștim îl convinge să-i spună lui Ghilgameș despre o plantă miraculoasă care redă tinerețea. Ghilgameș găsește planta și o ia cu el, planificând să o împartă cu bătrânii din Uruk. Dar într-o noapte, un șarpe fură planta și pe măsură ce șarpele se face nevăzut, își schimbă pielea și devine din nou tânăr.
Când Gilgamesh se întoarce la Uruk, el este în cele din urmă împăcat cu mortalitatea sa. Știe că nu poate trăi pentru totdeauna, dar că omenirea va continua. Acum vede că orașul pe care îl respinsese în durerea și teroarea sa este o realizare magnifică și durabilă - cel mai apropiat lucru de nemurire la care un muritor poate aspira.
Post a Comment