📚 Transformă Ora de Culcare într-o Călătorie de Suflet Descoperă colecția noastră de eBook-uri concepute să aline, să educe și să inspire.

Povești Terapeutice Scurte

4-11 ANI

50 de povești terapeutice pentru curaj și liniște.

  • Gestionarea emoțiilor mari
  • Adaptarea la școală

O „trusă de prim ajutor” emoțional pentru micile și marile provocări ale copilăriei.

Descarcă eBook-ul pe Kobo

Poveștile Anotimpurilor

NOAPTE BUNĂ

40 de povești magice despre natură și zâne.

  • Legende pentru fiecare anotimp
  • Ideal pentru ritualul de seară

Explorează minunile naturii prin 40 de aventuri de neuitat.

Descarcă eBook-ul pe Kobo

Argumentare epică Abu-Hasan de I.L. Caragiale

Argumentare epică la "Abu-Hasan" de Ion Luca Caragiale din care aflăm că personajele, ca un al doilea argument, sunt actanții evenimentelor, fiind purtătoare de mesaj moral al autorului, elemente de ficțiune imaginate de scriitor, pentru a-și transpune în operă gândurile, ideile și sentimentele. Acțiunea este plasată în timp prin repere destul de precise “un an de zile” și în spațiu “oriunde”, “pe marginea divanului”. Protagonistul – Abu Hasan, fiindcă a cheltuit o parte din avere, a încetat să mai țină mese festive și să invite prieteni, asa că ei “s-au făcut nevăzuți”.

ABU-HASSAN
-Argumentare epică-


  Opera epică este o creație literară, populară sau cultă, în versuri sau în proza, în care autorul își transmite în mod indirect gânduri, idei și sentimente prin intermediul personajelor care participă la acțiune.

O astfel de creație este și fragmentul “Abu Hasan” de I. L. Caragiale, deoarece surprinde particularitățile acestui gen literar: atitudinea diferită a personajelor, pe seama cărora este pusă acțiunea plasată în timp și spațiu. Întâmplarea este relatată într-o manieră obiectivă de către un narator obiectiv, dialogul predominând, iar tema fiind prietenia adevărată.

Naratorul obiectiv, omnipresent și omniscient, ca un prim argument, își face simțită prezența prin intermediul verbelor și pronumelor de persoana a III- a: “-l zăreau”, “n-are”, “l-a mâhnit”, “a intrat”, “a zis”, “-i”, “s-“, “el”, “își”, fapt ce trădează prezența retrasă a naratorului, fiind un admirator al evenimentelor relatate. Narațiunea este specifică textului narativ, în aces fragment fiind obiectivă.

Personajele, ca un al doilea argument, sunt actanții evenimentelor, fiind purtătoare de mesaj moral al autorului, elemente de ficțiune imaginate de scriitor, pentru a-și transpune în operă gândurile, ideile și sentimentele. Personajele din acest fragment: Abu Hasan- personaj principal, individual, pozitiv, mobil- deoarece dorește să descopere care îi este prieten, eponim- deoarece se regăsește în titlu, mama- personaj adjuvant-deoarece discută cu protagonistul, încercând să îl înțeleagă prin ce trece, secundar, individual, pozitiv și prietenii-personaj colectiv, negative sunt antrenate în firul acțiunii. Acțiunea este plasată în timp prin repere destul de precise “un an de zile” și în spațiu “oriunde”, “pe marginea divanului”. Protagonistul – Abu Hasan, fiindcă a cheltuit o parte din avere, a încetat să mai țină mese festive și să invite prieteni, asa că ei “s-au făcut nevăzuți”. Mâhnit, discută cu mama sa și se hotărăște să ceară la prieteni câte un ban pentru a afla cine i-a fost cu adevărat prieten.

Așadar, fragmentul-suport valorifică particularitățile operei epice.