Rezumat Heidi fetița munților capitolul 2 - La bunicul

Rezumat scurt la capitolul doi denumit " La bunicul" din povestea Heidi fetița munților în care aflăm că Heidi se bucură că a rămas la bunicul ei și curioasă cum era de felul ei, începe să cerceteze împrejurimile cabanei. Află că poate dormi în pod și cu un cearceaf primit de la bunic, își aranjează un pat dintr-o grămadă de fân găsită în podul cabanei.

Capitolul 1: Spre munții înalți | Capitolul 3: La Pășune

Rezumat la capitolul 2: Doi oaspeți neașteptați din cartea Heidi, fetița munților de Johanna Spyri

Mătușa lui Heidi se face nevăzută, iar bunicul se așeză din nou pe bancă trăgând adânc din pipă și uitându-se în pământ. Heidi începu să cerceteze împrejurimile cabanei, uitându-se cu plăcere în jurul ei. Descoperi staulul caprelor care era pustiu și ajunse în spatele cabanei la brazii cei falnici și bătrâni. Bunicul o întrebă ce vrea să facă acum, iar fetița îi spuse că vrea să vadă interiorul cabanei.


Intrară în cabană și Heidi își aruncă hainele în șifonier, apoi cercetă interiorul cabanei și observă că era doar o singură cameră. Îl întrebă pe bunic unde o să doarmă, iar acesta îi spuse că poate să doarmă unde dorește. Fata descoperi o scăriță lângă patul bunicului și o urcă ajungând în pod. Acolo văzu o grămadă de fân în dreptul unei lucarne care îi permitea să vadă întreaga vale.

Heidi îi spuse bunicului că ea va dormi acolo și-i ceru un cearceaf pentru a face pat din grămada de fân. Primi cearceaful și după ce îl aranjă peste grămada de fân, acesta arăta acum ca un adevărat pat. Bunicul o chemă pe Heidi la masă și puse pe foc un ceaun cu lapte și rumeni o bucată de brânză. Între timp, fetița aranjase masa scoțând pâinea și două cuțite, apoi văzu ce este în ceaun și scoase o ceașcă și un pahar. Bunicul se bucură că Heidi este descurcăreață și puse ceaunul și brânza pe masă.


Observând că în cabană este doar un singur scaun, Heidi luă scăunelul cu trei picioare de la vatră, iar bunicul îi puse în față propriul scaun pe care îi așeză mâncarea. După ce mâncară, bunicul ieși să rânduiască lucrurile prin staul, iar Heidi nu-l slăbea deloc din priviri. Bunicul luă câteva scânduri și făcu repede un scaun cu trei picioare ca cel de la vatră, însă mai înalt. Heidi pricepu că este pentru ea și îl lăudă pe bunic pentru pricepere și iuțeala cu care l-a făcut.

Între timp, apăru și Peter cu caprele, iar una albă și una tărcată veniră repede la bunic știind că în fiecare seară, acesta le așteaptă cu o bucată de sare. Peter plecă repede spre casă, iar Heidi se bucura și alerga printre capre. Bunicul o trimise pe Heidi să aducă o bucată de pâine și apoi mulse o capră. Îi dădu fetei să bea lapte și apoi îi spuse că este timpul pentru culcare. Heidi îl ascultă, iar în drum spre cabană îl întrebă pe bunic cum se numesc cele două capre. Bunicul îi spuse că pe cea albă o cheamă Fulg-de-nea, iar pe cea tărcată, Pestriţa.