Rezumat Muc cel Mic de Wilhelm Hauff

Rezumatul poveștii "Muc cel Mic" de Wilhelm Hauff despre un băiat care era scund ca un pitic și avea o înfățișare ciudată ce îi făcuse copilăria foarte tristă. Când tatăl său a murit, rudele l-au îndemnat pe Muc cel Mic să plece de acasă pentru a-și găsi norocul, iar acesta a făcut întocmai, plecând doar cu hainele mari ale tatălui său.

În orașul Nicheea trăia un om care se numea Muc cel Mic și avea o înfățișare cam ciudată. Era scund ca un pitic, cu corpul mic și plăpând și un cap mare pe care era așezat un turban. Mergea târându-și picioarele din cauza încălțărilor prea mari și stârnea râsul copiilor care se luau de el de câte ori ieșea pe stradă.

Muc cel Mic avusese o copilărie foarte tristă din cauza înfățișării lui și era mereu ignorat de tatăl său, căruia îi era rușine de felul cum arată. Din această cauză, Muc cel Mic nu a primit nici educația pe care ar fi trebuit, mai ales că era fiul unui om de vază din oraș. Când tatăl său a murit, el a fost obligat de rude să plece în lume să-și găsească norocul. A plecat doar cu hainele tatălui său pe el, pe care le-a scurtat dar a uitat să le strâmteze.

A mers timp de trei zile și a ajuns la o cetate, unde a început să colinde pe străzi obosit de pe drum și flămând. Muc cel Mic a auzit o femeie bătrână că își chema pisicile la masă, și cum era mort de foame, a intrat și a cerut și el o porție de mâncare. Bătrâna l-a îndrăgit pe Muc și i-a propus să muncească pentru ea. Cum nu avea altceva de făcut, Muc cel Mic a intrat în slujba ei și pentru o perioadă lucrurile au mers bine, dar apoi pisicile au început să facă numai stricăciuni și toate cădeau în vina lui.

Muc cel Mic a vrut să plece, dar cum nu-și primise plata, a găsit în casa bătrânei o cameră secretă unde credea că va da peste o comoară. Bani nu a găsit, dar a luat o pereche de conduri pentru a-și schimba încălțămintea și a mai luat un toiag cu măciulia ca un cap de leu. A plecat în fugă și abia pe drum și-a dat seama că condurii erau fermecați și că ei îl făceau să fugă așa de repede. A învățat cum să-i folosească și apoi a realizat că și toiagul este fermecat și că acesta poate găsi orice comoară ascunsă în pământ.

Își puse din nou condurii în picioare și se opri la poarta unei cetăți, unde găsi un străjer și îi spuse acestuia că vrea să intre în slujba împăratului ca cea mai rapidă ștafetă. Crezând că se va amuza pe seama lui, împăratul îl primi, dar rămase surprins când Muc cel Mic câștigă concursul și apoi îl luă în slujba lui. Lui Muc cel Mic îi mergea bine, doar că unii dintre curteni nu-l sufereau și el se gândi că dacă va găsi aur cu toiagul lui fermecat și îl va da curtenilor, aceștia îl vor îndrăgi și ei.

Într-o seară căută cu toiagul prin grădină și dădu peste o cutie cu bani de aur, pe care începu să-i împartă oamenilor de la curte. Printre aceștia era și vistiernicul Arhaz care imediat se duse la împărat și-i spuse că Muc cel Mic a furat galbenii din visteria împărăției. Împăratul îl aruncă pe Muc cel Mic în temniță și după doar o zi, îl osândi la moarte. Pentru a scăpa, i-a povestit împăratului despre conduri și toiagul fermecat, dar când împăratul a încercat condurii, aceștia au fugit cu el până când împăratul a căzut leșinat.

Muc cel Mic a fost izgonit din împărăție și după mult mers pe jos, a reușit să iasă din împărăție, îndreptându-se apoi spre o pădure supărat pe oamenii care i-au pricinuit numai probleme. S-a culcat sub niște copaci, iar când s-a trezit, era mort de foame. S-a uitat în sus și a văzut în copacul sub care dormise niște smochine de toată frumusețea. Muc cel Mic a mâncat până s-a săturat și apoi s-a dus la râu să bea apă. Când s-a uitat în oglinda apei, a văzut că-i crescuse niște urechi ca de măgar și nasul i se lungise și el.

Mai târziu, foamea îl răzbi iar și mâncă din nou smochine. Cum se gândea el să-și ascundă urechile mari sub turban, dădu cu mâna să le prindă, dar mare îi fu uimirea când nu le mai găsi. Se uită în oglinda apei și văzu că urechile și nasul nu mai erau, așa că imediat înțelese că dacă mănâncă smochine din primul copac îi cresc urechile și nasul, iar dacă mănâncă din al doilea, acestea dispar. Culese smochine din ambii copaci și se întoarse în împărăția pe care o părăsise.

Muc cel Mic se așeză într-o piață aproape de ușa palatului și nu trecu mult până când marele bucătar al împărăției veni să cumpere fructe pentru ospățul împăratului. El văzu smochinele lui Muc cel Mic și imediat cumpără o cantitate mare, pentru că împăratului îi plăceau foarte mult fructele. La ospăț, împăratul mâncă din smochine și împărți și mesenilor. Nu trecu mult timp și la toți le crescură urechi și nasuri mari.

Muc cel Mic schimbat de haine pentru a nu fi recunoscut, veni și îl vindecă pe unul din prinți cu smochinele care făceau urechile și nasul mare să dispară. Când văzu împăratul, îl duse pe Muc cel Mic în visteria palatului și-i spuse să-și aleagă ce dorește de acolo, numai să-l vindece de înfățișarea urâtă cu care se alesese. El luă condurii și toiagul fermecat, se dezbrăcă de haine pentru a fi recunoscut și îi spuse împăratului că nu-l va vindeca și că va rămâne pentru totdeauna așa.

Muc cel Mic fugi cu ajutorul condurilor și se întoarse în orașul natal, unde deveni un om demn de laudă și respectat.