Simbolismul în poezia "Decor" de George Bacovia
Comentariu care tratează simbolismul în poezia "Decor" scrisă de poetul român George Bacovia. Un comentariu de aproape două pagini de fișier word la poezia simbolistă "Decor" care prin unviersul evocat și prin modul înnoitor al limbajului aparține simbolismului românesc. Ea a fost considerată un pastel simbolist marcând trăsături specifice universului bacovian.
Vezi si Două comentarii la poezia Decor
Se stie ca simbolismul european marcheaza inceputul poeziei moderne. El este un curent cultural care se manifesta prin innoire de ordine tematic in poezie, proza si dramaturgie. Poetii simbolisti au aderat la manifestul acestui curent literar (“Le symbolism” – revista Figaro).
Temele predilecte ale simbolismului sunt singuratatea,spleenul simbolistic, vagul, evadarea in tinuturi exotice, dezintegrarea materiei.
Procedeele specifice sunt sinesteziile, sugestia, cultivarea vagului, cromatica, fragmentarismul, paralelismele sintactice, simbolul intr-o noua viziune etc.
Poezia “Decor” este publicata in volumul de debut (“Plumb” – 1916). Prin unviersul evocat si prin modul innoitor al limbajului apartine simbolismului romanesc. Ea a fost considerata un pastel simbolist marcand trasaturi specifice universului bacovian.
Constructia discursului liric bacovian cuprinde doua planuri: planul exteriorizat al naturii si dimensiunea psihologica a starilor sufletesti.
Planul exterior al poeziei “Decor” este imaginea parcului citadin. Imaginea parcului apare intr-o multitudine de poezii cuprinse in volumul “Plumb”, iar opinia poetului Bacovia se refera la faptul ca spatiul parcului “se ofera cunoasterii si sensibilitatii prin ipostaze esentiale: cea a vremelniciei(spatiu redus, inchis), cea a realitatii eterne si a degradarii inexorabile(spatiul mortii - tanatos).
Prin modul in care abordeaza aceasta imagine Bacovia reflecta tema mortii fiind “singurul nostru poet care a coborat in infern” (Nicolae Manolescu).
Discursul liric cuprinde doua planuri (cel al realitatii exeterioare – imaginea parcului si planul uman – eul liric obiectivat ca prezenta contemplativa).
Planul naturii se configureaza din cateva elemente care au valoare de simbol. Unii comentatori ai poeziei au sustinut opinia conform careia poetul ar infatisa peisajul parcului intr-o maniera fotografica sau cinematografica. Poetul scrie ca si cum tablourile ar constitui nuumiri directe ale celor vazute. Poetul se proiecteaza cromatic in text si in mod ostentativ sugereaza o viziune simbolista si decadenta a parcului, imaginat ca un univers in decadere, in descompunere, in dezintegrare. Cromatica simbolista este un decor asternut peste lumea din jur cu o precisa intentionalitate estetica si psihologica. Albul si negrul (“Copacii albi, copacii negri”) sunt sulori evalescente, indeterminabile in descompunere, “semn al anularii de sine”. Ele devin in poezie un laic motiv, transformand intrgul spatiu intr-un “decor de doliu”. Poetul sugereaza ideea ca lumea trebuie complentata printr-o culoare unica in care negrul devine “funerar” deschizand prapastia neantului si prin decompunere releva “noianul de negru”.
Ca orice poet simbolist G. Bacovia stabileste un cod lingvistic propriu din care reiese radiografia unei lume crepusculare in care predomina tema mortii.
Unele versuri pot fi citite referential. Sub acest aspect criticul N. Manolescu (volumul – “Despre poezie”) precizeaza ca primul vers al pastelului simbolist poate fi citit referential “Copacii albi si copacii negri sunt copacii dezfrunziti ca si carbonizati, acoperiti de zapada”..
“Decorul de doliu” va deveni matrice sau ideea fundamentala a poemului. Aceasta ia nastere prin deposedarea obiectelor de atributele lor reale: “parcul este pustiu, nepopulat, solitar”. Pasarea indica plansul sau suferenta. Ea nu canta cu bucurie ci cu jale (“glas amar”. Aparitia fulgeranta a fantomelor creeaza din nou calificarea negativa a unei drame existentiale.
Ultimul vers (“in parc ninsoarea cade iar”) poate fi citit referential cu trimitere spre un pastel al iernii, dar in codul symbolist el adduce viziunea unui univers supus esecului si degradarii universului.
Se observa predilectia pentru codul chromatic despre care Bacovia marturisea: “In poezie m-a obsedat intotdeauna un subiect de culoare. Pictura cuvintelor sau auditie colorata. Fiecarui sentiment ii corespunde o culoare”. Referitor la finalul poemului Bacovia precizeaza ca este “un mod de a plange al materiei, coborat in vidul parculu”.
Poezia ilustreaza economia mijloacelor de exceptie. Este o constructive lirica gandita indelung dupa tehnica pastelului modern si hieratic, static, strain trasaturilor lirismului subiectiv. Aceasta este schitata prin prezenta umana.
Ritmul este iambic si ne ofera posibilitatea de a observa ca ritmul este sincopat, rima imbratisata in primele doua catrene si vers alb in ultimul vers.
Prozodia sustine muzicalitatea simbolista cu tonuri elegiac.
Vezi si Două comentarii la poezia Decor
Simbolismul in poezia “Decor” de George Bacovia
Se stie ca simbolismul european marcheaza inceputul poeziei moderne. El este un curent cultural care se manifesta prin innoire de ordine tematic in poezie, proza si dramaturgie. Poetii simbolisti au aderat la manifestul acestui curent literar (“Le symbolism” – revista Figaro).
Temele predilecte ale simbolismului sunt singuratatea,spleenul simbolistic, vagul, evadarea in tinuturi exotice, dezintegrarea materiei.
Procedeele specifice sunt sinesteziile, sugestia, cultivarea vagului, cromatica, fragmentarismul, paralelismele sintactice, simbolul intr-o noua viziune etc.
Poezia “Decor” este publicata in volumul de debut (“Plumb” – 1916). Prin unviersul evocat si prin modul innoitor al limbajului apartine simbolismului romanesc. Ea a fost considerata un pastel simbolist marcand trasaturi specifice universului bacovian.
Constructia discursului liric bacovian cuprinde doua planuri: planul exteriorizat al naturii si dimensiunea psihologica a starilor sufletesti.
Planul exterior al poeziei “Decor” este imaginea parcului citadin. Imaginea parcului apare intr-o multitudine de poezii cuprinse in volumul “Plumb”, iar opinia poetului Bacovia se refera la faptul ca spatiul parcului “se ofera cunoasterii si sensibilitatii prin ipostaze esentiale: cea a vremelniciei(spatiu redus, inchis), cea a realitatii eterne si a degradarii inexorabile(spatiul mortii - tanatos).
Prin modul in care abordeaza aceasta imagine Bacovia reflecta tema mortii fiind “singurul nostru poet care a coborat in infern” (Nicolae Manolescu).
Discursul liric cuprinde doua planuri (cel al realitatii exeterioare – imaginea parcului si planul uman – eul liric obiectivat ca prezenta contemplativa).
Planul naturii se configureaza din cateva elemente care au valoare de simbol. Unii comentatori ai poeziei au sustinut opinia conform careia poetul ar infatisa peisajul parcului intr-o maniera fotografica sau cinematografica. Poetul scrie ca si cum tablourile ar constitui nuumiri directe ale celor vazute. Poetul se proiecteaza cromatic in text si in mod ostentativ sugereaza o viziune simbolista si decadenta a parcului, imaginat ca un univers in decadere, in descompunere, in dezintegrare. Cromatica simbolista este un decor asternut peste lumea din jur cu o precisa intentionalitate estetica si psihologica. Albul si negrul (“Copacii albi, copacii negri”) sunt sulori evalescente, indeterminabile in descompunere, “semn al anularii de sine”. Ele devin in poezie un laic motiv, transformand intrgul spatiu intr-un “decor de doliu”. Poetul sugereaza ideea ca lumea trebuie complentata printr-o culoare unica in care negrul devine “funerar” deschizand prapastia neantului si prin decompunere releva “noianul de negru”.
Ca orice poet simbolist G. Bacovia stabileste un cod lingvistic propriu din care reiese radiografia unei lume crepusculare in care predomina tema mortii.
Unele versuri pot fi citite referential. Sub acest aspect criticul N. Manolescu (volumul – “Despre poezie”) precizeaza ca primul vers al pastelului simbolist poate fi citit referential “Copacii albi si copacii negri sunt copacii dezfrunziti ca si carbonizati, acoperiti de zapada”..
“Decorul de doliu” va deveni matrice sau ideea fundamentala a poemului. Aceasta ia nastere prin deposedarea obiectelor de atributele lor reale: “parcul este pustiu, nepopulat, solitar”. Pasarea indica plansul sau suferenta. Ea nu canta cu bucurie ci cu jale (“glas amar”. Aparitia fulgeranta a fantomelor creeaza din nou calificarea negativa a unei drame existentiale.
Ultimul vers (“in parc ninsoarea cade iar”) poate fi citit referential cu trimitere spre un pastel al iernii, dar in codul symbolist el adduce viziunea unui univers supus esecului si degradarii universului.
Se observa predilectia pentru codul chromatic despre care Bacovia marturisea: “In poezie m-a obsedat intotdeauna un subiect de culoare. Pictura cuvintelor sau auditie colorata. Fiecarui sentiment ii corespunde o culoare”. Referitor la finalul poemului Bacovia precizeaza ca este “un mod de a plange al materiei, coborat in vidul parculu”.
Poezia ilustreaza economia mijloacelor de exceptie. Este o constructive lirica gandita indelung dupa tehnica pastelului modern si hieratic, static, strain trasaturilor lirismului subiectiv. Aceasta este schitata prin prezenta umana.
Ritmul este iambic si ne ofera posibilitatea de a observa ca ritmul este sincopat, rima imbratisata in primele doua catrene si vers alb in ultimul vers.
Prozodia sustine muzicalitatea simbolista cu tonuri elegiac.
Post a Comment