Prâslea cel voinic şi merele de aur - demonstrație că este basm
Un comentariu care demonstrează că opera epică "Prâslea cel voinic şi merele de aur" este un basm. Acest basm este unul popular și este cules de scriitorul român Petre Ispirescu. Comentariu conține și un scurt rezumat pe momentele subiectului. Comentariu care demonstrează în trei puncte că Prâslea cel voinic şi merele de aur" este un basm popular, aducând în concluzie: este un basm deoarece îndeplineşte caracteristicile acestei specii literare alături de creaţii precum: „Tinereţe fără bătrânţe şi viaţă fără de moarte”, „Aleodor împărat” sau ,,Greuceanu”.
Prâslea cel voinic şi merele de aur - demonstrație că este basm
Basmul este o operă epică în proză sau în versuri în care realul se îmbină cu fantasticul. Personajele se împart în două categorii: pozitive şi negative. Din lupta lor triumfă binele. Eroul principal este ajutat în confruntările lui de fiinţe supranaturale sau obiecte magice. Textul orcărui basm începe cu formule iniţiale: ,,a fost odată …” şi se sfârşeşte cu formule finale: ,, şi am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea aşa.” Întâlnim cifre simbolice precum trei (trei feciori, trei fete, trei încercări etc.), nouă (nouă mări şi nouă ţări) doisprezece şi altele. Basmele pot fi populare şi culte. Basmele populare s-au transmis pe cale orală şi nu au un autor cunoscut, cum ar fi: ,,Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”. Basmele culte sunt creaţii originale ale unor autori cunoscuţi: Eminescu - ,,Făt-Frumos din lacrimă”, Creangă: „Harap-Alb”, Slavici: ,,Zâna Zorilor.”
În primul rând, „Prâslea cel voinic şi merele de aur” este un basm deoarece este o operă epică. Ca în toate operele epice, întâlnim şi aici un autor anonim care relatează la persoana a III-a. La acţiune participă o serie de personaje, cum ar fi : Prâslea, fraţii lui, fetele de împărat, împăratul, zmeii.
În relatarea acţiunii se pot observa momentele subiectului.
În expoziţie este prezetat timpul şi locul. Ele sunt vag conturate aşa cum se întâmplă în toate basmele. Personajele pincipale sunt împăratul, în a cărui grădină exista un pom care făcea mere de aur, şi fiii lui.
Intriga ne spune că în fiecare an merele de aur erau furate şi împăratul nu a putut niciodată să mânănce din acel pom.
Desfăşurarea acţiunii povesteşte că nimeni nu a reuşit să prindă hoţul şi să salveze merele. Chiar şi fiii cei mari ai împăratului eşuează în prinderea hoţului, dar Prâslea, fiul cel mic al împăratului, reuşeşte să prindă hoţul şi să salveze merele. Fraţii pornesc în căutarea hoţului dar numai Prâslea îndrăz- neşte să coboare pe celălalt tărâm. El îi învinge pe cei trei zmei şi le elibe- rează pe cele trei fete de împărat aflate în captivitate. Fraţii le scot din prăpastie pe cele trei fete dar pe Prâslea îl abandonează acolo. Cu ajutorul unei zgripsoroaice, căreia îi salvase puii, Prâslea revine pe tărâmul nostru. El devine ucenicul unui argintar şi reuşeşte să îndeplinească cerinţa prinţesei celei mici, scoţând din mărul său furca de aur şi cloşca cu puii de aur, motiv pentru care este invitat la palat.
În punctul culminant, fata cea mică îl recunoaşte pe Prâslea iar fraţii lui sunt pedepsiţi de Dumnezeu pentru fapta lor, iar deznodământul, ca în toate basmele, precizează că Prâslea se căsătoreşte cu fata şi moşteneşte tronul împărăţiei.
În al doilea rând, „Prâslea cel voinic şi merele de aur” este considerat basm deoarece îmbină elementele reale cu elementele fantastice. Din categoria fantasticului fac parte: merele de aur, existenţa zmeilor, călătoria lui Prâslea pe tărâmul celălalt, zgripsoroaica, balaurul care atacase puii zgripsoroaicei, transformarea palatelor în mere sau furca de aur care torcea singură.
De asemenea „Prâslea cel voinic şi merele de aur” este un basm pentru că personajele se împart în două categorii distincte: personaje pozitive care reprezintă binele şi personaje negative care reprezintă răul. Dintre personajele pozitive fac parte: Prâslea cel voinic, fetele de împărat care-l ajută pe Prâslea în lupta cu zmeii, împăratul care îi face dreptate lui Prâslea şi zgipsoroaica cu ajutorul căreia Prâslea revine pe tărâmul nostru. Personajele negative în acest basm sunt: zmeii şi fraţii lui Prâslea care, din invidie, l-au abandonat pe Prâslea în prăpastie. Personajul cel mai bine conturat este Prâslea. Este un tânăr deosebit de viteaz deoarece îndrăzneşte să coboare singur pe tărâmul celălalt unde îi învinge pe cei trei zmei înfricoşători. De asemenea, Prâslea se dovedeşte a fi un tânăr înţelept pregătindu-şi cu grijă noaptea în care urmeazî sî păzească merele şi punându-i la încercare pe fraţii lui deoarece bănuia intenţiile lor.
În al treilea rând, „Prâslea cel voinic şi merele de aur” se dovedeşte a fi un basm deoarece textul utilizează formule specifice: „A fost odată ca niciodată” ca formulă iniţială şi în final expresia binecunoscută „Şi încălicai pe-o şa şi v-o spusei dumneavoastră aşa”.
În concluzie putem afirma că „Prâslea cel voinic şi merele de aur” este un basm deoarece îndeplineşte caracteristicile acestei specii literare alături de creaţii precum: „Tinereţe fără bătrânţe şi viaţă fără de moarte”, „Aleodor împărat” sau ,,Greuceanu”, şi face parte din categoria celor mai îndrăgite basme populare româneşti.
Prâslea cel voinic şi merele de aur - demonstrație că este basm
Basmul este o operă epică în proză sau în versuri în care realul se îmbină cu fantasticul. Personajele se împart în două categorii: pozitive şi negative. Din lupta lor triumfă binele. Eroul principal este ajutat în confruntările lui de fiinţe supranaturale sau obiecte magice. Textul orcărui basm începe cu formule iniţiale: ,,a fost odată …” şi se sfârşeşte cu formule finale: ,, şi am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea aşa.” Întâlnim cifre simbolice precum trei (trei feciori, trei fete, trei încercări etc.), nouă (nouă mări şi nouă ţări) doisprezece şi altele. Basmele pot fi populare şi culte. Basmele populare s-au transmis pe cale orală şi nu au un autor cunoscut, cum ar fi: ,,Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”. Basmele culte sunt creaţii originale ale unor autori cunoscuţi: Eminescu - ,,Făt-Frumos din lacrimă”, Creangă: „Harap-Alb”, Slavici: ,,Zâna Zorilor.”
În primul rând, „Prâslea cel voinic şi merele de aur” este un basm deoarece este o operă epică. Ca în toate operele epice, întâlnim şi aici un autor anonim care relatează la persoana a III-a. La acţiune participă o serie de personaje, cum ar fi : Prâslea, fraţii lui, fetele de împărat, împăratul, zmeii.
În relatarea acţiunii se pot observa momentele subiectului.
În expoziţie este prezetat timpul şi locul. Ele sunt vag conturate aşa cum se întâmplă în toate basmele. Personajele pincipale sunt împăratul, în a cărui grădină exista un pom care făcea mere de aur, şi fiii lui.
Intriga ne spune că în fiecare an merele de aur erau furate şi împăratul nu a putut niciodată să mânănce din acel pom.
Desfăşurarea acţiunii povesteşte că nimeni nu a reuşit să prindă hoţul şi să salveze merele. Chiar şi fiii cei mari ai împăratului eşuează în prinderea hoţului, dar Prâslea, fiul cel mic al împăratului, reuşeşte să prindă hoţul şi să salveze merele. Fraţii pornesc în căutarea hoţului dar numai Prâslea îndrăz- neşte să coboare pe celălalt tărâm. El îi învinge pe cei trei zmei şi le elibe- rează pe cele trei fete de împărat aflate în captivitate. Fraţii le scot din prăpastie pe cele trei fete dar pe Prâslea îl abandonează acolo. Cu ajutorul unei zgripsoroaice, căreia îi salvase puii, Prâslea revine pe tărâmul nostru. El devine ucenicul unui argintar şi reuşeşte să îndeplinească cerinţa prinţesei celei mici, scoţând din mărul său furca de aur şi cloşca cu puii de aur, motiv pentru care este invitat la palat.
În punctul culminant, fata cea mică îl recunoaşte pe Prâslea iar fraţii lui sunt pedepsiţi de Dumnezeu pentru fapta lor, iar deznodământul, ca în toate basmele, precizează că Prâslea se căsătoreşte cu fata şi moşteneşte tronul împărăţiei.
În al doilea rând, „Prâslea cel voinic şi merele de aur” este considerat basm deoarece îmbină elementele reale cu elementele fantastice. Din categoria fantasticului fac parte: merele de aur, existenţa zmeilor, călătoria lui Prâslea pe tărâmul celălalt, zgripsoroaica, balaurul care atacase puii zgripsoroaicei, transformarea palatelor în mere sau furca de aur care torcea singură.
De asemenea „Prâslea cel voinic şi merele de aur” este un basm pentru că personajele se împart în două categorii distincte: personaje pozitive care reprezintă binele şi personaje negative care reprezintă răul. Dintre personajele pozitive fac parte: Prâslea cel voinic, fetele de împărat care-l ajută pe Prâslea în lupta cu zmeii, împăratul care îi face dreptate lui Prâslea şi zgipsoroaica cu ajutorul căreia Prâslea revine pe tărâmul nostru. Personajele negative în acest basm sunt: zmeii şi fraţii lui Prâslea care, din invidie, l-au abandonat pe Prâslea în prăpastie. Personajul cel mai bine conturat este Prâslea. Este un tânăr deosebit de viteaz deoarece îndrăzneşte să coboare singur pe tărâmul celălalt unde îi învinge pe cei trei zmei înfricoşători. De asemenea, Prâslea se dovedeşte a fi un tânăr înţelept pregătindu-şi cu grijă noaptea în care urmeazî sî păzească merele şi punându-i la încercare pe fraţii lui deoarece bănuia intenţiile lor.
În al treilea rând, „Prâslea cel voinic şi merele de aur” se dovedeşte a fi un basm deoarece textul utilizează formule specifice: „A fost odată ca niciodată” ca formulă iniţială şi în final expresia binecunoscută „Şi încălicai pe-o şa şi v-o spusei dumneavoastră aşa”.
În concluzie putem afirma că „Prâslea cel voinic şi merele de aur” este un basm deoarece îndeplineşte caracteristicile acestei specii literare alături de creaţii precum: „Tinereţe fără bătrânţe şi viaţă fără de moarte”, „Aleodor împărat” sau ,,Greuceanu”, şi face parte din categoria celor mai îndrăgite basme populare româneşti.
Post a Comment