"O scrisoare pierdută" demonstrație că e comedie
Un referat prin care se demonstrează că opera literară "O scrisoare pierdută" scrisă de Ion Luca Caragiale este o comedie. Demonstrație că "O scrisoare pierdută" se încadrează în genul comedie. Lucrarea are peste două pagini Word și o puteți folosi cum doriți. Prin analiza titlului, a temei, a locului acțiunii, a conflictului dramatic, conflictul principal, sursa comicului, comicul numelor proprii și prin analiza celor 4 acte, lucrarea de mai jos demonstrează că piesa de teatru "O scrisoare pierdută" aparține genului comedie.
Vedeti si:
“O scrisoare pierdută” Rezumat pe momentele subiectului
“O scrisoare pierdută” Povestirea pe momentele subiectului
“O scrisoare pierdută” Comentariu pe momentele subiectului
"O scrisoare pierdută" apartenenţa la gen
Comentariu "O scrisoare pierdută" de I.L. Caragiale
Caracterizare Ștefan Tipătescu sau Zoe Trahanache
Caracterizarea personajelor din O scrisoare pierdută
Rezumat scurt "O scrisoare pierdută" de Ion Luca Caragiale
Două rezumate la piesa de teatru "O scrisoare pierdută"
Comedia este o specie a genului dramatic care provoacă râsul prin surprinderea moravurilor , a unor tipuri umane sau a unor situaţii neprevăzute; aceasta are întotdeauna un final fericit cu sens moralizator.
„O scrisoare pierdută” a fost citită mai întâi într-o şedinţă a „Junimii” şi a avut premiera pe 13 noiembrie 1884, pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti.
„O scrisoare pierdută” este una din cele 4 comedii ale lui Caragiale alături de „O noapte furtunoasă” , „ Conu Leonida faţă în faţă cu reacţiunea” şi „D-ale carnavalului”.
Titlul este format dintr-un substantiv comun, simplu, articulat cu articolul nehotărât „o scrisoare”, însoţit de un adjectiv, provenit din participiu „pierdută” care exprimă unul din mijloacele de şantaj folosite în lupta politică.
Tema acestei piese este aceea a luptei pentru putere care se îmbină cu tema adulterului (există triunghiul conjugal format din Zoe Trahanache – Zaharia Trahanache- Ştefan Tipătescu) şi a şantajului sentimental ( scisoarea de dragoste furată de Caţavencu de la cetăţeanul turmentat devine instrument de şantaj; la fel şi scrisoarea de dragoste găsită de Agamiţă Dandanache).
Locul acţiunii este reprezentat de capitala unui judeţ de munte, al cărui nume nu este precizat, ceea ce sugerează că farsa electorală este aceeaşi peste tot.
Timpul acţiunii este plasat la sfârşitul secolului al XIX-lea , în preajma alegerilor pentru parlament.
Conflictul dramatic dezvoltat în această piesă are loc între cele 2 tabere: partidul aflat la putere ( adică Tipătescu- prefectul, Zaharia Trahanache – „prezidentul partidului”, Zoe Trahanache, Farfuridi, Brânzovenescu) şi gruparea independentă ( formată din avocatul Nae Caţavencu, proprietar al ziarului „Răcnetul Carpaţilor”, Ionescu, Popescu, popa Pripici):
Actul I începe cu prezentarea lui Tipătescu care citeşte „Răcnetul Carpaţilor” în care este numit de către Nae Caţavencu „vampir” . Tipătescu îi explică lui Pristanda semnificaţia acelui cuvânt , iar Pristanda îl aprobă , folosindu-se de ticul „curat” , ceea ce înseamnă că este tipul subordonatului care nu discută ci doar execută Pristanda se plânge că are „famelie mare, renumeraţie mică”, dar Tipătescu îi aminteşte că este incorect, relevant fiind exemplul cu cele 45 de steaguri din care poliţaiul nu a pus decât vreo 14-15. Pristanda îi povesteşte că, ieşind la datorie cu o seară înainte , a zărit lumină la ferestrele din dos ale lui Caţavencu, s-a urcat în uluc şi a aflat că aceşta are o scrisoare compromiţătoare care i-ar fi adus toate voturile. Tipătescu îl trimite pe Pristanda să afle conţinutul scrisorii . Trahanache îi povesteşte lui Tipătescu că în acea dimineaţă s-a întâlnit cu Nae Caţavencu care i-a arătat o scisoare de dragoste de ale lui Tipătescu către Joiţica pe care o va publica dacă nu îl susţin la alegeri. Trahanache este convins că e o „plastografie”. Apare Zoe care îi mărturiseşte lui Tipătescu că e „nenorocită” din cauza scrisorii. Primise şi ea un bileţel în care i se cerea să-l susţină pe Cţavencu. Farfuridii şi Brânzovenescu se tem de trădare , se tem că partidul lor îl susţin pe Caţavencu Zoe şi Tipătescu sunt speriaţi de publicarea scrisorii . Apare cetăţeanul turmentat care vrea să ştie pe cine să voteze . Apoi aminteşte că a găsit o scrisoare pe care i-a furat-o Caţavencu. Trahanache descoperă o altă „plastografie” de-ale lui Caţavencu.
În actul al II-lea Farfuridi şi Brânzovenescu îi mărturiseşte lui Trahanache temerile că vor fi trădaţi. Ei vor să trimătă o depeşă anonimă la Bucureşti să anunţe trădarea. Zoe îi cere lui Tipătescu să susţină candidatura lui Caţavencu, pentru că şi Trahanache îl vor susţine . Tipătescu îi arată depeşa anonimă (despre trădare) pe care a reuşit să o confişte. Pristanda la ordinul lui Tipătescu îl arestează pe Caţavencu. Tipătescu îi propune lui Caţavencu , în schimbul scrisorii alte funcţii şi chiar moşia Zăvoiul , dar el nu vrea decât „mandatul de deputat”. Intervine Zoe care-i cere scuze pentru impulsivitatea lui Fănică. Aceasta reuşeşte să-l convingă pe Tipătescu să-l susţină pe Caţavencu. Apare insă o depeşă urgentă care-l numeşte pe Agamiţă Dandanache în postul de deputat.
În actul al III-lea ne este prezentată intalnirea electorală si se anunţă candidatul: Agamiţă Dandanache. Caţavencu vrea să prezinte „o ruşine” petrecută în oreşul lor, dar are loc o încăierare şi acest lucru nu mai este posibil.
În actul al IV-lea Caţavencu nu a publicat încă scrisoarea, dar este de negăsit. Zoe este neliniştită pentru că sunt în joc „onoarea, ruşinea, viaţa”ei . Tipătescu şi Zoe fac cunoştinţă cu Agamiţă Dandanache care vorbeşte „peltic şi sâsâit” şi se adresează cu „puicuşorule, neicuşorule”. Dandanache le povesteşte că printr-o scrisoare de amor „găsită întâmplător” a reuşit să fie ales „ în toate camerele, cu toate partidele. Zoe îi oferă lui Catavencu poliţa falsificată în schimbul scrisorii dar acesta-i mărturiseşte că a pierdut-o odată cu pălăria (în încăierare). Scrisoarea e găsită de Cetăţeanul turmentat care i-o returnează „andrisantului”. Caţavencu este iertat de Zoe dar trebuie să conducă „manifestaţia publică” de după alegeri. Zoe şi Tipătescu sunt veseli. Agamiţă Dandanache continuă să-i confunde pe pe Tipătescu şi pe Trahanache . Actul se termină cu muzică, ural; toată lumea se sărută.
Conflictul principal se declanşează odată cu pierderea scrisorii de dragoste dintre Tipătescu şi Zoe. Aceasta declanşează următoarele conflicte secundare: Farfuridi şi Brânzovenescu se tem de trădare şi intră în dispută cu Tipătescu, cu Zoe şi cu Trahanache . Farfuridi intră în conflict cu Caţavencu pe care-l numeşte „candidatul prefectului”.
Comedia „O scrisoare pierdută” aparţine genului dramatic pentru că: discursul este structurat în acte şi în scene . „O scrisoare pierdută” are 4 acte cuprinzând 9, 14, 7, 14 scene. Avem dialogul ca principal mod de expunere; acesta se îmbină cu monologul dramatic ( când celălalt personaj lipseşte sau se face abstacţie de el) (ex. Monologul lui Pristanda din actul I, sc II). In al treilea rand, naraţiunea şi descrierea apar doar în indicaţiile scenice Sunt indicate , înaintea replicii, numele personajelor ceea ce artă că opera este destinată a fi jucată pe scenă. Impune anumite limite în ceea ce priveşte amplasarea în timp şi spaţiu.
Sursa comicului constă în diferenţa dintre aparenţă şi esenţă , dintre ceea ce personajele vor să pară şi ceea ce sunt în realitate . În „O scrisoare pierdută” avem multiple surse de comic. Comicul de situaţie rezută din fapte neprevăzute care stârnesc râsul (de ex: căderea lui Pristanda din uluc înainte de a afla conţinutul scrisorii, drumul parcurs de scrisoare; apariţia lui Agamiţă Dandanache care câştigă lupta pentru putere ; încăiertearea personajelor din fianl). Comicul de limbaj rezultă din greşelile pe care personajele le fac în vorbire şi care sugerează prostia şi incultura lor. Limbajul devine deci un mijloc de caracterizare al personajelor. Aceste greşeli sunt: folosirea mecanică a unor cuvinte şi formulări „curat” -Pristanda , „neicuşorule puicuşorule”- Dandanache, „Stimabile, ai puţintică răbdare” –Trahanache; opoziţia dintre termeni „la 12 trecute fix merg la tribunal”, „după lupte seculare care au durat 30 de ani”etc.
Comicul numelor proprii accentuează anumite trăsături morale ale personajelor . Agamiţă este un derivat diminutival de la Agamenon , iar Dandanache vine de la dandana care înseamnă boacănă . Numele arată de fapt senilitatea personajului. Confundă personajele : mereu crede că Zoe e soţia lui Tipătescu iar Trahanache prefectul judeţului.
Textul „O scrisoare pierdută” prezintă astfel toate trăsăturile comediei.
Vedeti si:
“O scrisoare pierdută” Rezumat pe momentele subiectului
“O scrisoare pierdută” Povestirea pe momentele subiectului
“O scrisoare pierdută” Comentariu pe momentele subiectului
"O scrisoare pierdută" apartenenţa la gen
Comentariu "O scrisoare pierdută" de I.L. Caragiale
Caracterizare Ștefan Tipătescu sau Zoe Trahanache
Caracterizarea personajelor din O scrisoare pierdută
Rezumat scurt "O scrisoare pierdută" de Ion Luca Caragiale
Două rezumate la piesa de teatru "O scrisoare pierdută"
Comedia este o specie a genului dramatic care provoacă râsul prin surprinderea moravurilor , a unor tipuri umane sau a unor situaţii neprevăzute; aceasta are întotdeauna un final fericit cu sens moralizator.
„O scrisoare pierdută” a fost citită mai întâi într-o şedinţă a „Junimii” şi a avut premiera pe 13 noiembrie 1884, pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti.
„O scrisoare pierdută” este una din cele 4 comedii ale lui Caragiale alături de „O noapte furtunoasă” , „ Conu Leonida faţă în faţă cu reacţiunea” şi „D-ale carnavalului”.
Titlul este format dintr-un substantiv comun, simplu, articulat cu articolul nehotărât „o scrisoare”, însoţit de un adjectiv, provenit din participiu „pierdută” care exprimă unul din mijloacele de şantaj folosite în lupta politică.
Tema acestei piese este aceea a luptei pentru putere care se îmbină cu tema adulterului (există triunghiul conjugal format din Zoe Trahanache – Zaharia Trahanache- Ştefan Tipătescu) şi a şantajului sentimental ( scisoarea de dragoste furată de Caţavencu de la cetăţeanul turmentat devine instrument de şantaj; la fel şi scrisoarea de dragoste găsită de Agamiţă Dandanache).
Locul acţiunii este reprezentat de capitala unui judeţ de munte, al cărui nume nu este precizat, ceea ce sugerează că farsa electorală este aceeaşi peste tot.
Timpul acţiunii este plasat la sfârşitul secolului al XIX-lea , în preajma alegerilor pentru parlament.
Conflictul dramatic dezvoltat în această piesă are loc între cele 2 tabere: partidul aflat la putere ( adică Tipătescu- prefectul, Zaharia Trahanache – „prezidentul partidului”, Zoe Trahanache, Farfuridi, Brânzovenescu) şi gruparea independentă ( formată din avocatul Nae Caţavencu, proprietar al ziarului „Răcnetul Carpaţilor”, Ionescu, Popescu, popa Pripici):
Actul I începe cu prezentarea lui Tipătescu care citeşte „Răcnetul Carpaţilor” în care este numit de către Nae Caţavencu „vampir” . Tipătescu îi explică lui Pristanda semnificaţia acelui cuvânt , iar Pristanda îl aprobă , folosindu-se de ticul „curat” , ceea ce înseamnă că este tipul subordonatului care nu discută ci doar execută Pristanda se plânge că are „famelie mare, renumeraţie mică”, dar Tipătescu îi aminteşte că este incorect, relevant fiind exemplul cu cele 45 de steaguri din care poliţaiul nu a pus decât vreo 14-15. Pristanda îi povesteşte că, ieşind la datorie cu o seară înainte , a zărit lumină la ferestrele din dos ale lui Caţavencu, s-a urcat în uluc şi a aflat că aceşta are o scrisoare compromiţătoare care i-ar fi adus toate voturile. Tipătescu îl trimite pe Pristanda să afle conţinutul scrisorii . Trahanache îi povesteşte lui Tipătescu că în acea dimineaţă s-a întâlnit cu Nae Caţavencu care i-a arătat o scisoare de dragoste de ale lui Tipătescu către Joiţica pe care o va publica dacă nu îl susţin la alegeri. Trahanache este convins că e o „plastografie”. Apare Zoe care îi mărturiseşte lui Tipătescu că e „nenorocită” din cauza scrisorii. Primise şi ea un bileţel în care i se cerea să-l susţină pe Cţavencu. Farfuridii şi Brânzovenescu se tem de trădare , se tem că partidul lor îl susţin pe Caţavencu Zoe şi Tipătescu sunt speriaţi de publicarea scrisorii . Apare cetăţeanul turmentat care vrea să ştie pe cine să voteze . Apoi aminteşte că a găsit o scrisoare pe care i-a furat-o Caţavencu. Trahanache descoperă o altă „plastografie” de-ale lui Caţavencu.
În actul al II-lea Farfuridi şi Brânzovenescu îi mărturiseşte lui Trahanache temerile că vor fi trădaţi. Ei vor să trimătă o depeşă anonimă la Bucureşti să anunţe trădarea. Zoe îi cere lui Tipătescu să susţină candidatura lui Caţavencu, pentru că şi Trahanache îl vor susţine . Tipătescu îi arată depeşa anonimă (despre trădare) pe care a reuşit să o confişte. Pristanda la ordinul lui Tipătescu îl arestează pe Caţavencu. Tipătescu îi propune lui Caţavencu , în schimbul scrisorii alte funcţii şi chiar moşia Zăvoiul , dar el nu vrea decât „mandatul de deputat”. Intervine Zoe care-i cere scuze pentru impulsivitatea lui Fănică. Aceasta reuşeşte să-l convingă pe Tipătescu să-l susţină pe Caţavencu. Apare insă o depeşă urgentă care-l numeşte pe Agamiţă Dandanache în postul de deputat.
În actul al III-lea ne este prezentată intalnirea electorală si se anunţă candidatul: Agamiţă Dandanache. Caţavencu vrea să prezinte „o ruşine” petrecută în oreşul lor, dar are loc o încăierare şi acest lucru nu mai este posibil.
În actul al IV-lea Caţavencu nu a publicat încă scrisoarea, dar este de negăsit. Zoe este neliniştită pentru că sunt în joc „onoarea, ruşinea, viaţa”ei . Tipătescu şi Zoe fac cunoştinţă cu Agamiţă Dandanache care vorbeşte „peltic şi sâsâit” şi se adresează cu „puicuşorule, neicuşorule”. Dandanache le povesteşte că printr-o scrisoare de amor „găsită întâmplător” a reuşit să fie ales „ în toate camerele, cu toate partidele. Zoe îi oferă lui Catavencu poliţa falsificată în schimbul scrisorii dar acesta-i mărturiseşte că a pierdut-o odată cu pălăria (în încăierare). Scrisoarea e găsită de Cetăţeanul turmentat care i-o returnează „andrisantului”. Caţavencu este iertat de Zoe dar trebuie să conducă „manifestaţia publică” de după alegeri. Zoe şi Tipătescu sunt veseli. Agamiţă Dandanache continuă să-i confunde pe pe Tipătescu şi pe Trahanache . Actul se termină cu muzică, ural; toată lumea se sărută.
Conflictul principal se declanşează odată cu pierderea scrisorii de dragoste dintre Tipătescu şi Zoe. Aceasta declanşează următoarele conflicte secundare: Farfuridi şi Brânzovenescu se tem de trădare şi intră în dispută cu Tipătescu, cu Zoe şi cu Trahanache . Farfuridi intră în conflict cu Caţavencu pe care-l numeşte „candidatul prefectului”.
Comedia „O scrisoare pierdută” aparţine genului dramatic pentru că: discursul este structurat în acte şi în scene . „O scrisoare pierdută” are 4 acte cuprinzând 9, 14, 7, 14 scene. Avem dialogul ca principal mod de expunere; acesta se îmbină cu monologul dramatic ( când celălalt personaj lipseşte sau se face abstacţie de el) (ex. Monologul lui Pristanda din actul I, sc II). In al treilea rand, naraţiunea şi descrierea apar doar în indicaţiile scenice Sunt indicate , înaintea replicii, numele personajelor ceea ce artă că opera este destinată a fi jucată pe scenă. Impune anumite limite în ceea ce priveşte amplasarea în timp şi spaţiu.
Sursa comicului constă în diferenţa dintre aparenţă şi esenţă , dintre ceea ce personajele vor să pară şi ceea ce sunt în realitate . În „O scrisoare pierdută” avem multiple surse de comic. Comicul de situaţie rezută din fapte neprevăzute care stârnesc râsul (de ex: căderea lui Pristanda din uluc înainte de a afla conţinutul scrisorii, drumul parcurs de scrisoare; apariţia lui Agamiţă Dandanache care câştigă lupta pentru putere ; încăiertearea personajelor din fianl). Comicul de limbaj rezultă din greşelile pe care personajele le fac în vorbire şi care sugerează prostia şi incultura lor. Limbajul devine deci un mijloc de caracterizare al personajelor. Aceste greşeli sunt: folosirea mecanică a unor cuvinte şi formulări „curat” -Pristanda , „neicuşorule puicuşorule”- Dandanache, „Stimabile, ai puţintică răbdare” –Trahanache; opoziţia dintre termeni „la 12 trecute fix merg la tribunal”, „după lupte seculare care au durat 30 de ani”etc.
Comicul numelor proprii accentuează anumite trăsături morale ale personajelor . Agamiţă este un derivat diminutival de la Agamenon , iar Dandanache vine de la dandana care înseamnă boacănă . Numele arată de fapt senilitatea personajului. Confundă personajele : mereu crede că Zoe e soţia lui Tipătescu iar Trahanache prefectul judeţului.
Textul „O scrisoare pierdută” prezintă astfel toate trăsăturile comediei.
Post a Comment