Citate din cartea "Robinson Crusoe"
Citate din cartea "Robinson Crusoe" scrisa de Daniel Defoa. Citate din romanul "Robinson Crusoe".
„Ce furtună prostuţule? N-a fost nimic. Dacă ai corabie bună nu-ţi pasă de puţintel vânt. Eşti încă marinar de apă dulce, Bob. Hai mai bine să luăm un punch şi să uităm de necazuri. Ia te uită ce frumos e acum!"
"Eram gata să plesnesc, când m-am simţit ridicat şi m-am trezit cu capul şi braţele la suprafaţa apei. Această poziţie, pe care nu am putut-o păstra decât o clipă, mi-a îngăduit să răsuflu şi m-a îmbărbătat."
"Mi-am luat o puşcă, un pistol şi un corn cu praf de puşcă şi, astfel înarmat, am plecat să explorez împrejurimile."
Am zâmbit văzând banii şi mi-am zis: „Bogăţii deşarte, la ce îmi mai sunteţi bune acum? Nu mai aveţi preţ pentru mine, şi nici nu ştiu dacă face să vă urnesc din loc! Unul din aceste cuţite îmi este mai trebuincios decât toată grămada voastră. Nu mai am nevoie de voi. Rămâneţi mai bine aici şi duceţi-vă la fund, căci altă soartă nu meritaţi!"
"Lacrimile îmi curgeau şiroaie când mă gândeam la soarta mea."
"Ce s-ar fi întâmplat dacă valurile n-ar fi dus corabia aproape de ţărm, ca să pot ajunge la ea şi să iau tot ce-mi trebuia? Ce se întâmplă dacă eram nevoit să trăiesc aşa cum mă aruncase marea la ţărm, fără nici o putinţă de a-mi procura cele necesare?"
Ce mă făceam fără puşcă, fără muniţii, scule, îmbrăcăminte, fără pături, cort şi toate celelalte?"
„AM AJUNS PE ACEST ŢĂRM LA 30 SEPTEMBRIE 1659"
"Am uitat să vă spun că pe corabie avusesem un câine şi două pisici, despre care voi povesti la timp. Pisicile le-am luat cu mine, iar câinele a sărit singur în apă a doua zi şi a ajuns înot la ţărm. Mulţi ani de zile mi-a fost slujitor credincios."
"Ce rost ar fi avut să mă gândesc la timpul pierdut, la migală şi cazne? Tot nu aveam altă treabă, iar când isprăveam lucrul porneam să hoinăresc prin insulă şi să caut vânat."
„Ce furtună prostuţule? N-a fost nimic. Dacă ai corabie bună nu-ţi pasă de puţintel vânt. Eşti încă marinar de apă dulce, Bob. Hai mai bine să luăm un punch şi să uităm de necazuri. Ia te uită ce frumos e acum!"
"Eram gata să plesnesc, când m-am simţit ridicat şi m-am trezit cu capul şi braţele la suprafaţa apei. Această poziţie, pe care nu am putut-o păstra decât o clipă, mi-a îngăduit să răsuflu şi m-a îmbărbătat."
"Mi-am luat o puşcă, un pistol şi un corn cu praf de puşcă şi, astfel înarmat, am plecat să explorez împrejurimile."
Am zâmbit văzând banii şi mi-am zis: „Bogăţii deşarte, la ce îmi mai sunteţi bune acum? Nu mai aveţi preţ pentru mine, şi nici nu ştiu dacă face să vă urnesc din loc! Unul din aceste cuţite îmi este mai trebuincios decât toată grămada voastră. Nu mai am nevoie de voi. Rămâneţi mai bine aici şi duceţi-vă la fund, căci altă soartă nu meritaţi!"
"Lacrimile îmi curgeau şiroaie când mă gândeam la soarta mea."
"Ce s-ar fi întâmplat dacă valurile n-ar fi dus corabia aproape de ţărm, ca să pot ajunge la ea şi să iau tot ce-mi trebuia? Ce se întâmplă dacă eram nevoit să trăiesc aşa cum mă aruncase marea la ţărm, fără nici o putinţă de a-mi procura cele necesare?"
Ce mă făceam fără puşcă, fără muniţii, scule, îmbrăcăminte, fără pături, cort şi toate celelalte?"
„AM AJUNS PE ACEST ŢĂRM LA 30 SEPTEMBRIE 1659"
"Am uitat să vă spun că pe corabie avusesem un câine şi două pisici, despre care voi povesti la timp. Pisicile le-am luat cu mine, iar câinele a sărit singur în apă a doua zi şi a ajuns înot la ţărm. Mulţi ani de zile mi-a fost slujitor credincios."
"Ce rost ar fi avut să mă gândesc la timpul pierdut, la migală şi cazne? Tot nu aveam altă treabă, iar când isprăveam lucrul porneam să hoinăresc prin insulă şi să caut vânat."
Post a Comment