Iarna pe uliță - Tema, Titlul, Conținutul, Compoziția
Un comentariu la poezia ”Iarna pe uliță” scrisă de George Coșbuc, care tratează tema, titlul, conținutul și compoziția poeziei. Poezia debuteaza cu un frumos tablou de iarna, fiind o demonstratie a viziunii solare a liricii naturii lui Cosbuc. Desi este iarna si nu apare soarele, iar cerul este senin si lipsesc intemperiile. Pentru redarea scenei de iarna autorul creaza imagini vizuale şi auditive, folosind mai mult comparatiile.
Iarna pe uliţă - comentariu literar, rezumat literar, aprecieri critice
Comentariul poeziei ”Iarna pe uliță” de George Coșbuc
Iarna pe uliță - Tema, Titlul, Conținutul, Compoziția
George Cosbuc este un mare poet al naturii, continuand prin pastelurile sale pe marele pastelist Vasile Alecsandri.
Ca poet, ne-a lăsat moştenire creaţii lirice de o deosebită valoare şi frumuseţe, dintre care Nunta Zamfirei, Moartea lui Fulger, Vara, Iarna pe uliţă, Mama, Doina, La oglindă, Subţirica din vecini, Noi vrem pământ!, Lupta vieţii si multe altele.
Poezia naturii lui Cosbuc reflecta sentimentele si atitudinile autorului fata de natura aflata in diferite ipostaze ale anotimpurilor sau ale zilei si noptii.
Viziunea poetica a lui Cosbuc asupra naturii este solara, luminoasa. De aceea pastelurile lui sunt imnuri inchinate frumusetii, bogatiei si trainiciei naturii.
In lirica naturii acestui poet regasim viata rustica, bucuria de a trai, optimismul.
TEMA
Pastelului Iarna pe uliţă descrie scene de iarna in mediul rural, imaginile, personajele si atmosfera fiindu-i familiare poetului din propria sa copilarie.
TITLUL POEZIEI indica, inca de la inceput, locul si momentul descrierii lirice: satul romanesc, intr-o zi de iarna.
CONTINUT
Poezia debuteaza cu un frumos tablou de iarna, fiind o demonstratie a viziunii solare a liricii naturii lui Cosbuc. Desi este iarna si nu apare soarele, iar cerul este senin si lipsesc intemperiile:
A-nceput de ieri sa cada
Cate-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai razbunat
……………………
Nu e soare, dar e bine,
Si pe rau e numai fum.
Vantu-i linistit acum,
Versurile urmatoare pun in evidenta un un tablou in care domină mişcarea, veselia, spre deosebire de pastelurile lui Alecsandri, în care domină stagnarea, nemişcarea, chiar gravitatea.
Copiii aduc cu ei agitatia si dezinvoltura plina de umor. Ei ies afara cu mic, cu mare, sa se dea cu saniutele, tipa, se imping, sar, rad, cad in zapada, intr-un cuvant se joaca si se bucura.
Poezia abunda de imagini vizuale, dar mai ales a celor auditive care reda larma copiilor ce se bucura de sanius.
Sunt copii. Cu multe sanii,
De pe coasta vin tipand
Si se-mping si sar razand;
Prin zapada fac matanii;
Vrand-nevrand.
……………………
Cei mai mari acum, din sfada,
Stau pe-ncaierate pusi;
Cei mai mici, de foame-adusi,
Se scancesc si plang gramada
Pe la usi.
………………
Gură fac ca roata morii;
Şi de-a valma se pornesc,
Cum prin gard se gâlcevesc
Vrăbii gureşe, când norii
Ploi vestesc.
…………
Râd şi sar într-un picior,
Se-nvârtesc şi ţipă-ntruna
………………..
Folosind un ton sugubat (=glumet), poetul introduce in prim plan un copil, atat de mic „caci pe carare/ Parca nu-i”, care urcă anevoie pe o uliţa troienită.
Portretul micului copil poate fi al oricui copil de la tara: cu haina mai mare decat el, cu caciula de miel data pe spate si mai “voinica decat el”, sub care isi pot gasi adapost sapte sate.
Haina-i maturand pamantul
Si-o taraste-abea-abea:
Cinci ca el incap in ea;
………………………….
Dand pe ceafa putintel
Toata lana unui miel:
O caciula mai voinica
Decat el.
…………………………
Uite, ma, caciula, frate,
Mare cat o zi de post -
Aoleo, ce urs mi-a fost!
Au sub dansa sapte sate
Adapost!
Copiii mai mari ii închid drumul „micului Barbă- Cot”, făcând haz de căciula lui, care li se pare „ cât o zi de post”.
In jocul lor este prinsa si o bătrânică care trecea pe drum. Vazand ce se intampla, ea a incercat sa-l scape pe cel mic din hârjoana celor mari, dar a ajuns ea insasi sa nu se mai descurce intre copiii care o inconjoara, rad si tipa.
Poezia reda inocenţa, veselia si bucuria din jocul copiilor:
Ca pe-o bufniţ-o-nconjoară
Şi-o petrec cu chiu cu vai,
Şi se ţin de dânsa scai,
Plină-i strâmta ulicioară
De alai.
Larma copiilor atrage toata suflarea satului, cainii din curti sar nedumeriti, femeile ies la gard, barbatii ies din casa.
Poezia se sfarste cu un dialog intre copii si babuta. Dialogul exprima dragostea si intelegerea celor in varsta fata de copiii si strengariile lor
Ce-i pe drum atata gura?"
- "Nu-i nimic. Copii strengari."
- "Ei, auzi! Vedea-i-as mari,
Parca trece-adunatura
De tatari!"
COMPOZITIE
Pentru redarea scenei de iarna autorul creaza imagini vizuale şi auditive, folosind mai mult comparatiile ( copii fac galagie ca roata morii; se galcevesc ca vrabiile gurese) si mai putin epitetele. Poezia excelează prin imagini de mişcare si ritm alert.
Iarna pe uliţă - comentariu literar, rezumat literar, aprecieri critice
Comentariul poeziei ”Iarna pe uliță” de George Coșbuc
Iarna pe uliță - Tema, Titlul, Conținutul, Compoziția
George Cosbuc este un mare poet al naturii, continuand prin pastelurile sale pe marele pastelist Vasile Alecsandri.
Ca poet, ne-a lăsat moştenire creaţii lirice de o deosebită valoare şi frumuseţe, dintre care Nunta Zamfirei, Moartea lui Fulger, Vara, Iarna pe uliţă, Mama, Doina, La oglindă, Subţirica din vecini, Noi vrem pământ!, Lupta vieţii si multe altele.
Poezia naturii lui Cosbuc reflecta sentimentele si atitudinile autorului fata de natura aflata in diferite ipostaze ale anotimpurilor sau ale zilei si noptii.
Viziunea poetica a lui Cosbuc asupra naturii este solara, luminoasa. De aceea pastelurile lui sunt imnuri inchinate frumusetii, bogatiei si trainiciei naturii.
In lirica naturii acestui poet regasim viata rustica, bucuria de a trai, optimismul.
TEMA
Pastelului Iarna pe uliţă descrie scene de iarna in mediul rural, imaginile, personajele si atmosfera fiindu-i familiare poetului din propria sa copilarie.
TITLUL POEZIEI indica, inca de la inceput, locul si momentul descrierii lirice: satul romanesc, intr-o zi de iarna.
CONTINUT
Poezia debuteaza cu un frumos tablou de iarna, fiind o demonstratie a viziunii solare a liricii naturii lui Cosbuc. Desi este iarna si nu apare soarele, iar cerul este senin si lipsesc intemperiile:
A-nceput de ieri sa cada
Cate-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai razbunat
……………………
Nu e soare, dar e bine,
Si pe rau e numai fum.
Vantu-i linistit acum,
Versurile urmatoare pun in evidenta un un tablou in care domină mişcarea, veselia, spre deosebire de pastelurile lui Alecsandri, în care domină stagnarea, nemişcarea, chiar gravitatea.
Copiii aduc cu ei agitatia si dezinvoltura plina de umor. Ei ies afara cu mic, cu mare, sa se dea cu saniutele, tipa, se imping, sar, rad, cad in zapada, intr-un cuvant se joaca si se bucura.
Poezia abunda de imagini vizuale, dar mai ales a celor auditive care reda larma copiilor ce se bucura de sanius.
Sunt copii. Cu multe sanii,
De pe coasta vin tipand
Si se-mping si sar razand;
Prin zapada fac matanii;
Vrand-nevrand.
……………………
Cei mai mari acum, din sfada,
Stau pe-ncaierate pusi;
Cei mai mici, de foame-adusi,
Se scancesc si plang gramada
Pe la usi.
………………
Gură fac ca roata morii;
Şi de-a valma se pornesc,
Cum prin gard se gâlcevesc
Vrăbii gureşe, când norii
Ploi vestesc.
…………
Râd şi sar într-un picior,
Se-nvârtesc şi ţipă-ntruna
………………..
Folosind un ton sugubat (=glumet), poetul introduce in prim plan un copil, atat de mic „caci pe carare/ Parca nu-i”, care urcă anevoie pe o uliţa troienită.
Portretul micului copil poate fi al oricui copil de la tara: cu haina mai mare decat el, cu caciula de miel data pe spate si mai “voinica decat el”, sub care isi pot gasi adapost sapte sate.
Haina-i maturand pamantul
Si-o taraste-abea-abea:
Cinci ca el incap in ea;
………………………….
Dand pe ceafa putintel
Toata lana unui miel:
O caciula mai voinica
Decat el.
…………………………
Uite, ma, caciula, frate,
Mare cat o zi de post -
Aoleo, ce urs mi-a fost!
Au sub dansa sapte sate
Adapost!
Copiii mai mari ii închid drumul „micului Barbă- Cot”, făcând haz de căciula lui, care li se pare „ cât o zi de post”.
In jocul lor este prinsa si o bătrânică care trecea pe drum. Vazand ce se intampla, ea a incercat sa-l scape pe cel mic din hârjoana celor mari, dar a ajuns ea insasi sa nu se mai descurce intre copiii care o inconjoara, rad si tipa.
Poezia reda inocenţa, veselia si bucuria din jocul copiilor:
Ca pe-o bufniţ-o-nconjoară
Şi-o petrec cu chiu cu vai,
Şi se ţin de dânsa scai,
Plină-i strâmta ulicioară
De alai.
Larma copiilor atrage toata suflarea satului, cainii din curti sar nedumeriti, femeile ies la gard, barbatii ies din casa.
Poezia se sfarste cu un dialog intre copii si babuta. Dialogul exprima dragostea si intelegerea celor in varsta fata de copiii si strengariile lor
Ce-i pe drum atata gura?"
- "Nu-i nimic. Copii strengari."
- "Ei, auzi! Vedea-i-as mari,
Parca trece-adunatura
De tatari!"
COMPOZITIE
Pentru redarea scenei de iarna autorul creaza imagini vizuale şi auditive, folosind mai mult comparatiile ( copii fac galagie ca roata morii; se galcevesc ca vrabiile gurese) si mai putin epitetele. Poezia excelează prin imagini de mişcare si ritm alert.
Post a Comment