Rezumat Suferințele tânărului Werther de Goethe
Rezumat la cartea "Suferințele tânărului Werther" de Johann Wolfgang von Goethe care relatează povestea lui Werther, un tânăr educat și melancolic, aflat în căutarea sensului și a dragostei în lumea sa. Pornind în călătorie, el transmite scrisori prietenului său Wilhelm despre obsesiile sale artistice și sentimentale. Werther își găsește alinare în natură, dar dragostea neîmpărtășită față de Charlotte, o femeie căsătorită, îl împinge spre o obsesie sinucigașă. Încercările de a-și găsi locul în societate și complexitatea relației cu Charlotte duc la o spirală de suferință și, în cele din urmă, la o tragedie.
Citește și
Rezumat scurt "Faust" de Goethe
Rezumat la cartea Suferințele tânărului Werther de Johann Wolfgang von Goethe
Werther este un tânăr educat, provenind din clasa de mijloc, care își propune să-și câștige existența și să-și lase amprenta în lume. Familia se așteaptă să-și găsească un loc de muncă, iar prietenul său, Wilhelm, își folosește contactele pentru a-i găsi oportunități în serviciul guvernamental. Werther nutrește dorința de a deveni artist, o pasiune care nu aduce venituri, dar se potrivește puterilor sale de observație și imaginație. Werther pleacă de acasă în primăvara anului 1771 și scrie scrisori către Wilhelm pe parcursul a douăzeci de luni în timp ce călătorește.
Pe măsură ce Werther intră în contact cu lumea, el zugrăvește monotonia existenței zilnice, alinată de frumusețea măreață a naturii. În peisajele naturale, găsește alinare la gândurile sale introspective și melancolice. La o moșie pe care familia sa o administrează, Werther își face prieteni printre locuitorii locali și se simte atras, în special, de copii. Oamenii de acolo duc vieți simple, însă îi lipsește stimularea intelectuală pe care o are de la clasele educate.
După ce Werther se mută la Walheim, o întâlnește pe Charlotte, frumoasa fiică a unui judecător local. Mama lui Charlotte a murit recent, lăsând în urmă nouă copii. Pe patul de moarte, mama a încredințat copiii în grija Charlottei și a binecuvântat logodna acesteia cu Albert, un om de afaceri de succes. Albert este plecat într-o călătorie de afaceri când Werther și Charlotte dansează până dimineața la un bal. Werther găsește un suflet pereche în Charlotte și se îndrăgostește nebunește de ea. El o vizitează zilnic și dezvoltă o relație strânsă cu frații lui Charlotte, care se bucură de joaca și povestirile lui. Charlotte nu-și reconsideră angajamentul de a se căsători cu Albert, iar Werther respectă limitele prieteniei lor. Cu toate acestea, din cauza dorinței sale frustrate pentru o relație mai apropiată și a conștientizării că nu are viitor cu ea, infatuarea lui Werther pentru Charlotte devine treptat o obsesie. Când Werther începe să aibă gânduri suicidale, își dă seama că trebuie să rupă cercul vicios.
În toamnă, Werther se mută de la țară la curtea guvernamentală când obține un post de atașat al unui ambasador. Werther se implică în munca sa, dar se află în conflict cu cultura curții. Accentul pus pe rangul social în rândul celor din jurul contelui îl dezgustă pe Werther, care evaluează valoarea oamenilor, fie ei țărani sau nobili, în funcție de realizările lor. În curând, începe să se destrame începutul promițător al lui Werther în serviciul guvernamental. Critica sa disprețuitoare la adresa ascensiunilor sociale mărunte se întoarce împotriva lui. Când Werther nu respectă protocolul strict de clasă de la casa contelui, ostracizarea rezultată în rândul prietenilor și colegilor săi îl determină să-și prezinte demisia. Un nobil îl sponsorizează pe Werther cu o bursă pentru a sta o vreme cu el, în timp ce își contemplă viitorul. Acesta îl sfătuiește pe Werther să nu se alăture armatei, iar Werther renunță la acea idee de carieră și-și petrece timpul îmbunătățindu-și abilitățile de desen.
Gândurile melancolice ale lui Werther se îndreaptă din nou către Charlotte, pe care încă o iubește în ciuda știrii pe care a primit-o în februarie 1772 că Charlotte și Albert s-au căsătorit. Se întoarce la Walheim sperând să recupereze din optimismul și energia pe care le simțea acolo. În schimb, dificultățile vieții îl apasă. Un copil pe care cândva l-a desenat și căruia i-a purtat de grijă a murit. Frumoșii nuci bătrâni din piață au fost tăiați. Werther o vizitează adesea pe Charlotte, dar relația lor platonică îl adâncește tot mai mult într-o depresie suicidală.
Comportamentul lui Werther devine tot mai instabil. Când ia apărarea unui criminal recunoscut, Albert nu mai vrea să aibă de-a face cu el. Cererea lui Albert ca Charlotte să întrerupă orice contact cu Werther o forțează pe aceasta să se confrunte cu sentimentele sale complexe pentru Werther. La 20 decembrie, îi spune lui Werther că poate să vină doar când este invitat, încercând să stabilească limite care să permită continuarea prieteniei pe care o apreciază atât de mult, arătând în același timp solidaritate față de Albert. Îl invită pe Werther să li se alăture în seara de Ajun a Crăciunului, iar ea presupune că se va conforma dorințelor ei. Charlotte îi spune lui Albert că are situația sub control, iar el pleacă într-o călătorie de afaceri a doua zi dimineață.
Cu toate acestea, Werther a planificat deja să-și ia viața și ignoră instrucțiunile lui Charlotte, venind neanunțat în seara următoare, în timpul absenței lui Albert. Charlotte încearcă în grabă să cheme prieteni să li se alăture, dar în același timp îi sugerează să-i citească din Ossian, un poem epic care descrie moartea unui erou. Charlotte înțelege că Werther intenționează să-și pună capăt vieții. Evenimentele tragice descrise în poezie creează o imagine emoțională a relației lor condamnate, iar ei schimbă un sărut pasional pentru prima oară. Copleșită de durere pentru Werther și de groază la gândul trădării ei față de Albert, Charlotte se închide într-o cameră alăturată până când Werther pleacă.
Bucuria lui Werther la realizarea că Charlotte îl iubește doar confirmă planul său de a-și pune capăt vieții în loc să trăiască fără ea. El îmbrățișează moartea ca pe un sacrificiu pentru căsătoria lor. Werther își încheie cu calm afacerile și scrie scrisori către Wilhelm și Charlotte, iar a doua zi se împușcă cu o armă pe care a împrumutat-o de la Albert. Supraviețuiește rănii la cap timp de doisprezece ore înainte de a ceda leziunii cerebrale provocate de glonțul care a pătruns în craniu. Localnicii îi îngroapă trupul într-o groapă specificată de Werther, fără să aibă pe cineva care să-l plângă sau un preot.
Citește și
Rezumat scurt "Faust" de Goethe
Rezumat la cartea Suferințele tânărului Werther de Johann Wolfgang von Goethe
Werther este un tânăr educat, provenind din clasa de mijloc, care își propune să-și câștige existența și să-și lase amprenta în lume. Familia se așteaptă să-și găsească un loc de muncă, iar prietenul său, Wilhelm, își folosește contactele pentru a-i găsi oportunități în serviciul guvernamental. Werther nutrește dorința de a deveni artist, o pasiune care nu aduce venituri, dar se potrivește puterilor sale de observație și imaginație. Werther pleacă de acasă în primăvara anului 1771 și scrie scrisori către Wilhelm pe parcursul a douăzeci de luni în timp ce călătorește.
Pe măsură ce Werther intră în contact cu lumea, el zugrăvește monotonia existenței zilnice, alinată de frumusețea măreață a naturii. În peisajele naturale, găsește alinare la gândurile sale introspective și melancolice. La o moșie pe care familia sa o administrează, Werther își face prieteni printre locuitorii locali și se simte atras, în special, de copii. Oamenii de acolo duc vieți simple, însă îi lipsește stimularea intelectuală pe care o are de la clasele educate.
După ce Werther se mută la Walheim, o întâlnește pe Charlotte, frumoasa fiică a unui judecător local. Mama lui Charlotte a murit recent, lăsând în urmă nouă copii. Pe patul de moarte, mama a încredințat copiii în grija Charlottei și a binecuvântat logodna acesteia cu Albert, un om de afaceri de succes. Albert este plecat într-o călătorie de afaceri când Werther și Charlotte dansează până dimineața la un bal. Werther găsește un suflet pereche în Charlotte și se îndrăgostește nebunește de ea. El o vizitează zilnic și dezvoltă o relație strânsă cu frații lui Charlotte, care se bucură de joaca și povestirile lui. Charlotte nu-și reconsideră angajamentul de a se căsători cu Albert, iar Werther respectă limitele prieteniei lor. Cu toate acestea, din cauza dorinței sale frustrate pentru o relație mai apropiată și a conștientizării că nu are viitor cu ea, infatuarea lui Werther pentru Charlotte devine treptat o obsesie. Când Werther începe să aibă gânduri suicidale, își dă seama că trebuie să rupă cercul vicios.
În toamnă, Werther se mută de la țară la curtea guvernamentală când obține un post de atașat al unui ambasador. Werther se implică în munca sa, dar se află în conflict cu cultura curții. Accentul pus pe rangul social în rândul celor din jurul contelui îl dezgustă pe Werther, care evaluează valoarea oamenilor, fie ei țărani sau nobili, în funcție de realizările lor. În curând, începe să se destrame începutul promițător al lui Werther în serviciul guvernamental. Critica sa disprețuitoare la adresa ascensiunilor sociale mărunte se întoarce împotriva lui. Când Werther nu respectă protocolul strict de clasă de la casa contelui, ostracizarea rezultată în rândul prietenilor și colegilor săi îl determină să-și prezinte demisia. Un nobil îl sponsorizează pe Werther cu o bursă pentru a sta o vreme cu el, în timp ce își contemplă viitorul. Acesta îl sfătuiește pe Werther să nu se alăture armatei, iar Werther renunță la acea idee de carieră și-și petrece timpul îmbunătățindu-și abilitățile de desen.
Gândurile melancolice ale lui Werther se îndreaptă din nou către Charlotte, pe care încă o iubește în ciuda știrii pe care a primit-o în februarie 1772 că Charlotte și Albert s-au căsătorit. Se întoarce la Walheim sperând să recupereze din optimismul și energia pe care le simțea acolo. În schimb, dificultățile vieții îl apasă. Un copil pe care cândva l-a desenat și căruia i-a purtat de grijă a murit. Frumoșii nuci bătrâni din piață au fost tăiați. Werther o vizitează adesea pe Charlotte, dar relația lor platonică îl adâncește tot mai mult într-o depresie suicidală.
Comportamentul lui Werther devine tot mai instabil. Când ia apărarea unui criminal recunoscut, Albert nu mai vrea să aibă de-a face cu el. Cererea lui Albert ca Charlotte să întrerupă orice contact cu Werther o forțează pe aceasta să se confrunte cu sentimentele sale complexe pentru Werther. La 20 decembrie, îi spune lui Werther că poate să vină doar când este invitat, încercând să stabilească limite care să permită continuarea prieteniei pe care o apreciază atât de mult, arătând în același timp solidaritate față de Albert. Îl invită pe Werther să li se alăture în seara de Ajun a Crăciunului, iar ea presupune că se va conforma dorințelor ei. Charlotte îi spune lui Albert că are situația sub control, iar el pleacă într-o călătorie de afaceri a doua zi dimineață.
Cu toate acestea, Werther a planificat deja să-și ia viața și ignoră instrucțiunile lui Charlotte, venind neanunțat în seara următoare, în timpul absenței lui Albert. Charlotte încearcă în grabă să cheme prieteni să li se alăture, dar în același timp îi sugerează să-i citească din Ossian, un poem epic care descrie moartea unui erou. Charlotte înțelege că Werther intenționează să-și pună capăt vieții. Evenimentele tragice descrise în poezie creează o imagine emoțională a relației lor condamnate, iar ei schimbă un sărut pasional pentru prima oară. Copleșită de durere pentru Werther și de groază la gândul trădării ei față de Albert, Charlotte se închide într-o cameră alăturată până când Werther pleacă.
Bucuria lui Werther la realizarea că Charlotte îl iubește doar confirmă planul său de a-și pune capăt vieții în loc să trăiască fără ea. El îmbrățișează moartea ca pe un sacrificiu pentru căsătoria lor. Werther își încheie cu calm afacerile și scrie scrisori către Wilhelm și Charlotte, iar a doua zi se împușcă cu o armă pe care a împrumutat-o de la Albert. Supraviețuiește rănii la cap timp de doisprezece ore înainte de a ceda leziunii cerebrale provocate de glonțul care a pătruns în craniu. Localnicii îi îngroapă trupul într-o groapă specificată de Werther, fără să aibă pe cineva care să-l plângă sau un preot.
Post a Comment