Ursul pacalit de vulpe - Comentariu demonstrație povestire
Un comentariu care demonstrează că opera literară "Ursul pacalit de vulpe" scrisă de Ion Creangă, este o povestire. Un comentariu de două pagini word care demonstrează analizând textul "Ursul pacalit de vulpe" că acesta este o povestire cu puternice valente formativ-educative.
Vezi si rezumatul povestirii "Ursul pacalit de vulpe"
Ursul pacalit de vulpe - Comentariu demonstrație povestire
Povestirea este o specie a genului epic in proza, care relateaza fapte din punctul de vedere al unui narator care este martor, participant, sau ambele, la evenimentul povestit; are un singur fir narativ, accentul cade pa intamplari si nu pe personaje, iar dimensiunile povestirii se situeaza intre nuvela si schita.
Textul pe care l-am ales se numeste “Ursul pacalit de vulpe” si este un text dedicat copiilor, scris de Ion Creanga, unul dintre cei mai mari prozatori ai literaturii romane care s-a nascut la Iasi – Humulesti. Acesta a trait in secolul XIX iar dintre contemporanii sai ii amintim pe: Titu Maiorescu, Ioan Slavici, Mihai Eminescu. In ceea ce priveste operele sale litarare, amintim: “Capra cu trei iezi”, “Ivan Turbinca”, “Mos Ion Roata si Unirea”, “Amintiri din copilarie” etc.
Comunicarea autor-lector se realizeaza in mod indirect, prin intermediul a trei elemente: narator, personaje si actiune, fiind, asadar, un text epic. Naratorul este necunoscut si relateaza intamplarile la persoana a treia, cu o viziune omniscienta stiind tot ce gandesc persoaneje (“Bun! gandi vulpea”), lasand, parca, impresia ca a fost in permananeta martor al intamplarilor. Personajele textului sunt putine la numar: vulpea, ursul, taranul.
Ursul pacalit de vulpe este o povestire didactica deoarece autorul a scris-o chiar pentru elevii sai, dorind a scoate in evidenta viclenia si prostia.
Actiunea textului este simpla. Un taran cu un car cu boi incarcat cu peste, se opreste in drum unde vede o vulpe care, credea el, este moarta. Omul, gandindu-se la ce haina frumoasa i-ar putea face sotiei sale din blana vulpii, ia vulpea si o arunca in car, vazandu-si apoi de drum. Apoi, sireata vulpe, arunca din car pestele dupa care sare din car, il aduna si incepe sa manance lacom.
Ursul care avea sa fie pacalit in curand, ii cere vulpii sa-i dea si lui din peste. Vulpea refuza si-l sfatuieste, sa-si bage, la caderea serii coada intr-o baltoaca de la marginea padurii, fara a se misca, pana a doua zi dimineata. Ursul a ascultat de sfatul vulpii si si-a varat coada in balta. Peste noapte, balta a inghetat, a inghetat si ursul de frig, iar cand a vrut sa-si scoata coada din apa, „smuceste o data din toata puterea”, ramanand fara coada prinsa in gheata. Suparat si furios, merge la vulpe pentru a-i cere socoteala, insa aceasta se ascunde intr-o scorbura si rade de urs, acesta facand tot posibilul sa o scoata de acolo, insa fara sorti de izbanda, ramanand si in zi de azi ca fiind „ursul pacalit de vulpe”.
Lecturand textul, se observa varietatea de moduri de expunere armonios imbinate: naratiunea impletita cu dialogul si presarata pe alocuri cu pasaje descriptive.
Remarcam in aceasta opera, faptul ca se regasesc toate trasaturile unei povestiri. Aceasta are un singur fir narativ, cel al vulpii care gaseste peste si care il pacaleste pe ursul dornic de a gusta si accentul care este pus pe intamplare, pe actiunile succesive povestite de narator si nu pe personaje.
Dupa toate acestea, putem spune ca tema povestirii o reprezinta viclenia si naivitatea, doua trasaturi atat de diferite, dar puse in valoare atat de bine de catre autorul textului.
Valorificarea textului literar ofera copilului posibilitatea cunoaşterii realităţii, oglindeşte conduite, comportamente, atitudini, ce influenţează conturarea personalităţii copilului. „Ursul păcălit de vulpe” este un text în care Ion Creangă, înfăţişază, prin cele două personaje animale, două tipuri umane antagonice: omul viclean, isteţ, capabil să-şi satisfacă necesităţile, dar şi răutăcios, batjocoritor şi omul greoi, încet la minte şi naiv, uşor de înşelat prin prefăcătorie şi viclenie. Un comentariu amănunţit pe marginea textului, o analiză detaliată a comportamentelor personajelor, conduc spre formarea unor trasaturi pozitive de voinţă şi caracter: vigilenţă, sinceritate, hărnicie şi excluderea din comportament a celor negative: viclenie, înşelătorie, lene, minciună.
Ursul, animal mare și puternic în comparație cu vulpea, dă dovadă de multă naivitate și impulsivitate; deși a fost păcălit o dată de vicleana făptură, acesta nu se învăță minte și continuă să cadă pradă păcălelilor atunci cand, cautand in scorbura, prinde de radacinile copacului, vulpea prefacandu-se ca este piciorul ei pe care ursul il va rupe daca va mai trage de el atat de tare. Forța fizică și furia nu-l ajută la nimic, se transformă în slăbiciuni manipulate cu abilitate de vicleana vulpe împotriva lui.
Și în viața de zi cu zi, oamenii pățesc la fel și, de aceea, cred că Ion Creangă s-a folosit cu mult talent de renumele și abilitățile unor animale pentru a ne prezenta pe noi oamenii în diverse ipostaze de viață. Până la urmă omul dispune de multe posibilități de a fi, dar și de discernământ în a se defini și a deveni
In concluzie, putem afirma ca textul „Ursul pacalit de vulpe” este o povestire cu puternice valente formativ-educative.
Vezi si rezumatul povestirii "Ursul pacalit de vulpe"
Ursul pacalit de vulpe - Comentariu demonstrație povestire
Povestirea este o specie a genului epic in proza, care relateaza fapte din punctul de vedere al unui narator care este martor, participant, sau ambele, la evenimentul povestit; are un singur fir narativ, accentul cade pa intamplari si nu pe personaje, iar dimensiunile povestirii se situeaza intre nuvela si schita.
Textul pe care l-am ales se numeste “Ursul pacalit de vulpe” si este un text dedicat copiilor, scris de Ion Creanga, unul dintre cei mai mari prozatori ai literaturii romane care s-a nascut la Iasi – Humulesti. Acesta a trait in secolul XIX iar dintre contemporanii sai ii amintim pe: Titu Maiorescu, Ioan Slavici, Mihai Eminescu. In ceea ce priveste operele sale litarare, amintim: “Capra cu trei iezi”, “Ivan Turbinca”, “Mos Ion Roata si Unirea”, “Amintiri din copilarie” etc.
Comunicarea autor-lector se realizeaza in mod indirect, prin intermediul a trei elemente: narator, personaje si actiune, fiind, asadar, un text epic. Naratorul este necunoscut si relateaza intamplarile la persoana a treia, cu o viziune omniscienta stiind tot ce gandesc persoaneje (“Bun! gandi vulpea”), lasand, parca, impresia ca a fost in permananeta martor al intamplarilor. Personajele textului sunt putine la numar: vulpea, ursul, taranul.
Ursul pacalit de vulpe este o povestire didactica deoarece autorul a scris-o chiar pentru elevii sai, dorind a scoate in evidenta viclenia si prostia.
Actiunea textului este simpla. Un taran cu un car cu boi incarcat cu peste, se opreste in drum unde vede o vulpe care, credea el, este moarta. Omul, gandindu-se la ce haina frumoasa i-ar putea face sotiei sale din blana vulpii, ia vulpea si o arunca in car, vazandu-si apoi de drum. Apoi, sireata vulpe, arunca din car pestele dupa care sare din car, il aduna si incepe sa manance lacom.
Ursul care avea sa fie pacalit in curand, ii cere vulpii sa-i dea si lui din peste. Vulpea refuza si-l sfatuieste, sa-si bage, la caderea serii coada intr-o baltoaca de la marginea padurii, fara a se misca, pana a doua zi dimineata. Ursul a ascultat de sfatul vulpii si si-a varat coada in balta. Peste noapte, balta a inghetat, a inghetat si ursul de frig, iar cand a vrut sa-si scoata coada din apa, „smuceste o data din toata puterea”, ramanand fara coada prinsa in gheata. Suparat si furios, merge la vulpe pentru a-i cere socoteala, insa aceasta se ascunde intr-o scorbura si rade de urs, acesta facand tot posibilul sa o scoata de acolo, insa fara sorti de izbanda, ramanand si in zi de azi ca fiind „ursul pacalit de vulpe”.
Lecturand textul, se observa varietatea de moduri de expunere armonios imbinate: naratiunea impletita cu dialogul si presarata pe alocuri cu pasaje descriptive.
Remarcam in aceasta opera, faptul ca se regasesc toate trasaturile unei povestiri. Aceasta are un singur fir narativ, cel al vulpii care gaseste peste si care il pacaleste pe ursul dornic de a gusta si accentul care este pus pe intamplare, pe actiunile succesive povestite de narator si nu pe personaje.
Dupa toate acestea, putem spune ca tema povestirii o reprezinta viclenia si naivitatea, doua trasaturi atat de diferite, dar puse in valoare atat de bine de catre autorul textului.
Valorificarea textului literar ofera copilului posibilitatea cunoaşterii realităţii, oglindeşte conduite, comportamente, atitudini, ce influenţează conturarea personalităţii copilului. „Ursul păcălit de vulpe” este un text în care Ion Creangă, înfăţişază, prin cele două personaje animale, două tipuri umane antagonice: omul viclean, isteţ, capabil să-şi satisfacă necesităţile, dar şi răutăcios, batjocoritor şi omul greoi, încet la minte şi naiv, uşor de înşelat prin prefăcătorie şi viclenie. Un comentariu amănunţit pe marginea textului, o analiză detaliată a comportamentelor personajelor, conduc spre formarea unor trasaturi pozitive de voinţă şi caracter: vigilenţă, sinceritate, hărnicie şi excluderea din comportament a celor negative: viclenie, înşelătorie, lene, minciună.
Ursul, animal mare și puternic în comparație cu vulpea, dă dovadă de multă naivitate și impulsivitate; deși a fost păcălit o dată de vicleana făptură, acesta nu se învăță minte și continuă să cadă pradă păcălelilor atunci cand, cautand in scorbura, prinde de radacinile copacului, vulpea prefacandu-se ca este piciorul ei pe care ursul il va rupe daca va mai trage de el atat de tare. Forța fizică și furia nu-l ajută la nimic, se transformă în slăbiciuni manipulate cu abilitate de vicleana vulpe împotriva lui.
Și în viața de zi cu zi, oamenii pățesc la fel și, de aceea, cred că Ion Creangă s-a folosit cu mult talent de renumele și abilitățile unor animale pentru a ne prezenta pe noi oamenii în diverse ipostaze de viață. Până la urmă omul dispune de multe posibilități de a fi, dar și de discernământ în a se defini și a deveni
In concluzie, putem afirma ca textul „Ursul pacalit de vulpe” este o povestire cu puternice valente formativ-educative.
Post a Comment