Iona de Marin Sorescu - Tema si Viziunea despre lume
Un comentariu în care se dezbate tema și viziunea de lume din opera dramatică Iona a scriitorului român Marin Sorescu. Tema si Viziunea despre lume în drama „Iona”, piesa a lui Marin Sorescu, care a fost publicată de acesta în anul 1968 în revista “Luceafărul”, și care modifică fundamental concepţia despre teatru, propunând o nouă viziune dramatică. Titlul piesei trimite la mitul biblic al prorocului Iona din cartea cu acelasi titlu a Vechiului Testament, pe care autorul il reinterpreteaza si il trateaza in maniera proprie.
Vedeti si:
Programă sau subiecte pentru BAC 2019
Rezumat pe capitole "Iona" de Marin Sorescu
Caracterizarea personajului "Iona"
Referat "Iona" de Marin Sorescu
Iona de Marin Sorescu - Tema si Viziunea despre lume
„Iona”, piesa lui Marin Sorescu, publicată în anul 1968 în revista “Luceafărul”, modifică fundamental concepţia despre teatru, propunând o nouă viziune dramatică. Renunţând la sensul tradiţional al conceptului de teatralitate, această creaţie ilustrează modernitatea viziunii soresciene prin renunţarea la recuzita complicată din teatru clasic, folosind doar elemente decorative cu valoare simbolică: moara de vânt, undiţa, acvariul.
Drama este o specie a genului dramatic, in versuri sau in proza, care infatiseaza viata reala printr-un conflict complex si puternic al personajelor individualizate sau tipice, cu sufletul plin de framantari si stari contradictorii. Actiunea este incarcata de tensiune si scene violente, cu intamplari si situatii tragice, in care eroii au un destin nefericit.
Titlul piesei trimite la mitul biblic al prorocului Iona din cartea cu acelasi titlu a Vechiului Testament, pe care autorul il reinterpreteaza si il trateaza in maniera proprie. Sorescu pastreaza din mitul biblic doar numele eroului, deoarece spre deosebire de prorocul biblic, care este inghitit de un peste pentru neascultarea de a propovadui credinta in Dumnezeu oamenilor din cetatea Ninive, personajul din tragedia lui Sorescu se afla de la inceput prizonier in gura unui peste, fara posibilitatea evadarii si fara a fi savarsit vreun pacat. Actiunea de a pescui devine un simbol al cautarii, al cunoasterii. Tragicul situatiei consta in faptul ca procesul cunoasterii se deruleaza intr-o lume inchisa: abdomenul monstrului marin.
Tema dramei este singuratatea fiintei umane si ilustreaza conflictul interior, strigatul tragic al individului insingurat, care face eforturi disperate pentru a-si regasi identitatea. Piesa de teatru exprima neputinta eroului de a inainta pe calea libertatii, raportul dintre individ si societate, dintre libertate si necesitate, dintre sens si nonsens, ca problematica filozofica existentiala. Secvente ilustrative sunt momentul in care Iona isi pierde ecoul, incercarea esuata de comunicare cu cei doi pescari si episodul in care rateaza comunicarea cu lumea (biletul scris cu propriul sange e gasit tot de el).
Conflictul este de fapt drama existentiala a protagonistului Iona. Imagine a omului modern, Iona traieste plenar un conflict interior cu propriul sine,intr-o intriga de mare tensiune dramatica nascuta din discrepanta dintre idealul/ideea de libertate, de cunoastere absoluta, si damnarea de a trai intr-un orizont inchis, ca un pantece de chit.
Piesa este alcatuita dinr-o succesiune de patru tablouri. Planul exterior din primul si ultimul tablou alterneaza cu planurile lumii interioare din al doilea si al treilea tablou.
In tabloul I scena este construita simbolic intre cercurile concentrice de creta, intre razele timpului. Spatiul desemneaza de la inceput ambitia tragica a omului modern condamnat sa-si duca existenta intr-o lume inchisa. Aflat in asteptarea pestelui fabulos care intarzie sa apara, Iona incearca prin joc sa pacaleasca soarta potrivnica si isi aduce de acasa un acvariu din care vaneaza pestii deja captivi pe care ii arunca in navod.
Tabloul II se deruleaza in interiorul Pestelui I, printre bureti, oscioare, alge, mizerie acvatica, Iona fiind surprins in semiobscuritatea noului spatiu-capcana. Inceputul tabloului surprinde personajul in stare meditativa. Meditatia asupra timpului anuleaza orice speranta, orice proiectie a unui viitor. De asemena, personajul mediteaza si asupra limitelor pe care omul ar trebui sa si le stabileasca in viata.
In tabloul III mica moara de vant aflata in burta pestelui II si de care Iona se simtise atras constituie si ea un avertisment simbolic. Captiv in pantecele pestelui, el incearca sa comunice cu semenii sai care cunosc un traseu initiatic asemanator. Ilustrativa in acest sens apartine celor doi pescari cu cate o bata-n spinare. La intrebarile lui Iona, pescarii raman muti semn ca isi poarta crucea, isi duc povoara existentei fara sa protesteze. Iona reuseste cu ajutorul unghilor sa taie o fereastra prin care sa evadeze din burta pestelui II, dar constata ca n-a reusit sa patrunda decat in alt peste. Se gandeste sa-i scrie mamei sale, un bilet in care o roaga sa-l nasca inca o data. Trimite scrisoarea intr-o basica de peste dar apoi tot el o gaseste. Acest lucru ii accentueaza sentimentul de singuratate.
Tabloul IV il surprinde pe Iona intr-o gura de grota, spartura ultimului peste spintecat. In fata lui se afla un spatiu nedefinit ceva nisipos, ceva ca o plaja. Surprinderea lui ia nastere in momentul in care isi da seama ca orizontul pe care il vede din fata grotei nu este decat o seri de burti de peste.Gestul final, al spintecarii burtii poate fi interpretat atat in maniera existentiala, sinuciderea fiind singura modalitate de a evada din limitele existentei.
În ceea ce priveşte limbajul, Iona încearcă să înţeleagă cine este, făcând un efort de anamneză, încercând să definească lucrurile fundamentale, însă anamneza nu se produce decât odată cu rostinea numelui: „- (Strigă) Ionaaa! […] – De fapt, Iona sunt eu”. Iona rosteşte iluminat, aşa cum spune autorul în didascalii, iar rostirea produce realitatea identităţii sale, produce anamneza de care personajul are atâta nevoie.
În opinia mea, tragedia „Iona” este o imagine a modului în care condiţia omului modern se reflectă în textul literar, un text care armonizează poeticul cu dramaticul în incercarea de a oferi spectatorului/cititorului un om în faţa întrebărilor fundamentale, o parabolă care ilustrează indirect o situaţie de viaţă specifică tuturor gânditorilor din epoca modernă.
In concluzie, piesa Iona de Marin Sorescu aduce o innoire radicala in teatrul romanesc si reuseste sa exprime tema si viziunea geniului creator prin intermediul personajului principal Iona.
Vedeti si:
Programă sau subiecte pentru BAC 2019
Rezumat pe capitole "Iona" de Marin Sorescu
Caracterizarea personajului "Iona"
Referat "Iona" de Marin Sorescu
Iona de Marin Sorescu - Tema si Viziunea despre lume
„Iona”, piesa lui Marin Sorescu, publicată în anul 1968 în revista “Luceafărul”, modifică fundamental concepţia despre teatru, propunând o nouă viziune dramatică. Renunţând la sensul tradiţional al conceptului de teatralitate, această creaţie ilustrează modernitatea viziunii soresciene prin renunţarea la recuzita complicată din teatru clasic, folosind doar elemente decorative cu valoare simbolică: moara de vânt, undiţa, acvariul.
Drama este o specie a genului dramatic, in versuri sau in proza, care infatiseaza viata reala printr-un conflict complex si puternic al personajelor individualizate sau tipice, cu sufletul plin de framantari si stari contradictorii. Actiunea este incarcata de tensiune si scene violente, cu intamplari si situatii tragice, in care eroii au un destin nefericit.
Titlul piesei trimite la mitul biblic al prorocului Iona din cartea cu acelasi titlu a Vechiului Testament, pe care autorul il reinterpreteaza si il trateaza in maniera proprie. Sorescu pastreaza din mitul biblic doar numele eroului, deoarece spre deosebire de prorocul biblic, care este inghitit de un peste pentru neascultarea de a propovadui credinta in Dumnezeu oamenilor din cetatea Ninive, personajul din tragedia lui Sorescu se afla de la inceput prizonier in gura unui peste, fara posibilitatea evadarii si fara a fi savarsit vreun pacat. Actiunea de a pescui devine un simbol al cautarii, al cunoasterii. Tragicul situatiei consta in faptul ca procesul cunoasterii se deruleaza intr-o lume inchisa: abdomenul monstrului marin.
Tema dramei este singuratatea fiintei umane si ilustreaza conflictul interior, strigatul tragic al individului insingurat, care face eforturi disperate pentru a-si regasi identitatea. Piesa de teatru exprima neputinta eroului de a inainta pe calea libertatii, raportul dintre individ si societate, dintre libertate si necesitate, dintre sens si nonsens, ca problematica filozofica existentiala. Secvente ilustrative sunt momentul in care Iona isi pierde ecoul, incercarea esuata de comunicare cu cei doi pescari si episodul in care rateaza comunicarea cu lumea (biletul scris cu propriul sange e gasit tot de el).
Conflictul este de fapt drama existentiala a protagonistului Iona. Imagine a omului modern, Iona traieste plenar un conflict interior cu propriul sine,intr-o intriga de mare tensiune dramatica nascuta din discrepanta dintre idealul/ideea de libertate, de cunoastere absoluta, si damnarea de a trai intr-un orizont inchis, ca un pantece de chit.
Piesa este alcatuita dinr-o succesiune de patru tablouri. Planul exterior din primul si ultimul tablou alterneaza cu planurile lumii interioare din al doilea si al treilea tablou.
In tabloul I scena este construita simbolic intre cercurile concentrice de creta, intre razele timpului. Spatiul desemneaza de la inceput ambitia tragica a omului modern condamnat sa-si duca existenta intr-o lume inchisa. Aflat in asteptarea pestelui fabulos care intarzie sa apara, Iona incearca prin joc sa pacaleasca soarta potrivnica si isi aduce de acasa un acvariu din care vaneaza pestii deja captivi pe care ii arunca in navod.
Tabloul II se deruleaza in interiorul Pestelui I, printre bureti, oscioare, alge, mizerie acvatica, Iona fiind surprins in semiobscuritatea noului spatiu-capcana. Inceputul tabloului surprinde personajul in stare meditativa. Meditatia asupra timpului anuleaza orice speranta, orice proiectie a unui viitor. De asemena, personajul mediteaza si asupra limitelor pe care omul ar trebui sa si le stabileasca in viata.
In tabloul III mica moara de vant aflata in burta pestelui II si de care Iona se simtise atras constituie si ea un avertisment simbolic. Captiv in pantecele pestelui, el incearca sa comunice cu semenii sai care cunosc un traseu initiatic asemanator. Ilustrativa in acest sens apartine celor doi pescari cu cate o bata-n spinare. La intrebarile lui Iona, pescarii raman muti semn ca isi poarta crucea, isi duc povoara existentei fara sa protesteze. Iona reuseste cu ajutorul unghilor sa taie o fereastra prin care sa evadeze din burta pestelui II, dar constata ca n-a reusit sa patrunda decat in alt peste. Se gandeste sa-i scrie mamei sale, un bilet in care o roaga sa-l nasca inca o data. Trimite scrisoarea intr-o basica de peste dar apoi tot el o gaseste. Acest lucru ii accentueaza sentimentul de singuratate.
Tabloul IV il surprinde pe Iona intr-o gura de grota, spartura ultimului peste spintecat. In fata lui se afla un spatiu nedefinit ceva nisipos, ceva ca o plaja. Surprinderea lui ia nastere in momentul in care isi da seama ca orizontul pe care il vede din fata grotei nu este decat o seri de burti de peste.Gestul final, al spintecarii burtii poate fi interpretat atat in maniera existentiala, sinuciderea fiind singura modalitate de a evada din limitele existentei.
În ceea ce priveşte limbajul, Iona încearcă să înţeleagă cine este, făcând un efort de anamneză, încercând să definească lucrurile fundamentale, însă anamneza nu se produce decât odată cu rostinea numelui: „- (Strigă) Ionaaa! […] – De fapt, Iona sunt eu”. Iona rosteşte iluminat, aşa cum spune autorul în didascalii, iar rostirea produce realitatea identităţii sale, produce anamneza de care personajul are atâta nevoie.
În opinia mea, tragedia „Iona” este o imagine a modului în care condiţia omului modern se reflectă în textul literar, un text care armonizează poeticul cu dramaticul în incercarea de a oferi spectatorului/cititorului un om în faţa întrebărilor fundamentale, o parabolă care ilustrează indirect o situaţie de viaţă specifică tuturor gânditorilor din epoca modernă.
In concluzie, piesa Iona de Marin Sorescu aduce o innoire radicala in teatrul romanesc si reuseste sa exprime tema si viziunea geniului creator prin intermediul personajului principal Iona.
Post a Comment