Caracterizare Smaranda din Amintiri din copilărie

Caracterizarea personajului Smaranda din cartea "Amintiri din copilarie" a scriitorului roman Ion Creangă. Personajul Smaranda este mama lui Nică, personajul principal din povestea autobiografica "Amintiri din copilarie". Caracterizarea Smarandei Creanga.

Smaranda ocupa un loc aparte intre personajele povestii, chipul mamei fiind evocat cu dragoste, recunostinta si respect.

Vezi si:
Rezumate scurte La cirese, Pupaza din tei si La scaldat.
2 rezumate pe capitole la opera "Amintiri din copilărie".
Amintiri din copilărie - Fișă de lectură.








Caracterizare Smaranda Creangă

Intre toate personajele universului infantil din "Amintiri", un loc aparte il ocupa chipul mamei, evocat cu dragoste, recunostinta si respect.
Figura luminoasa a mamei este vazuta dintr-o dubla perspectiva: pe de o parte este evocarea nostalgica, duioasa, facuta peste ani de omul matur, iar pe de alta - evocarea glumeata, facuta cu ochii copilului de atunci.
Dand glas nostalgiei si duiosiei ce-i inunda sufletul, Creanga, maturul, izbucneste:
"Asa era mama in vremea copilariei mele, plina de minunatii, pe cat mi-aduc aminte: si-mi aduc bine aminte, caci bratele ei m-au leganat....Si sange din sangele ei si carne din carnea ei am imprumutat, si a vorbi de la dansa am invatat".
Scriitorul nu-i creioneaza portretul fizic, ci pune accent pe trasaturile de caracter, facandu-i un induiosator portret moral.
Personajul traieste prin actiuni si fapte si prin limbajul colorat, adaptat intamplarilor relatate.
Depozitara si practicanta a unui fond de credinte si practici magice stravechi, mama reanvie in amintirea fiului ca un personaj cu aura de basm, ca o fiinta cu puteri supranaturale, care "era vestita pentru nazdravaniile sale", pentru ca "stia a face multe si mari minunatii".
Stapanind fortele raului, Smaranda alunga norii negri de deasupra satului infingand toporul inaintea usii, "inchega apa numai cu doua picioare de vaca, de se incrucea lumea de mirare", sau ii alina durerea copilului batand "peretele sau vreun lemn" de care acesta se lovea. Isi scapa feciorul de deochi facandu-i "un benchi boghet in frunte" si "buchisea cu clestele" carbunii care tiuiau in soba, "ca sa se mai potoleasca dusmanul".
Fiica lui David Creanga din Pipirig este o femeie harnica.
 Din zori si pana in noapte, neobosita, ea stie sa faca fata nevoilor unei goapodarii grele, lucrand totodata la sumanele pe care barbatul ei le vindea in targuri.
In spiritul muncii ii creste si pe copii. Pe Nica, fiind cel mai mare, il pune s-o ajute la treburile casei: sa legene copilul, s-o ajute la tors si scarmanat, sa duca mancare la prasitori etc.
Smaranda isi iubeste copiii, iar pentru Nica nutreste o deosebita dragoste. Datorita acestui fapt copilul cu "par balai" i se pare un Fat-Frumos, capabil sa indrepte vremea cu zambetul lui.
Este mandra de istetimea lui Nica si crede in destinul lui de exceptie, vazand in el "un al doilea Cucuzel".
Fiinta autoritara, Smaranda nu-si manifesta dragostea de mama prin duiosii, sentimentalisme ori ingaduinte de tot felul.
Inzestrata cu tact pedagogic, ea stie sa manuiasca cu abilitate  rasplata, dar si pedeapsa.
Cand Nica o lasa cu toate treburile pe cap si fuge la scaldat, mama il pedepseste luandu-i hainele. Iar cand copilul se intoarce
acasa gol, rusinat si flamand, gata sa primeasca orice pedeapsa, ea il dojeneste cu blandete ca sa-si schimbe comportarea.
Smaranda are o fire aspra si jocul fara sfarsit al copiilor o deranjeaza.
Astfel, cand acestia ridicau "casa in slava" , scotand "matele de prin ocnite si cotrute", mama, "care nu mai putea de obosita", era nevoita sa le faca "musai cate un surub, doua, prin cap" , sa le dea "cateva tapangele la spinare" sau sa ia "nanasa din coarda" pentru a se putea odihni.
Smaranda are un suflet deschis, este prietenoasa, bucuroasa de oaspeti si darnica.
Scriitorul isi aminteste cum " strasnic se mai bucura cand se intampla oaspeti la casa....si avea prilej sa-si imparta painea cu dansii".
Dar mai presus de toate, Smaranda este o femeie receptiva la nou, ce urmarea cu tenacitate sa-si vada copilul inaltat prin intermediul stiintei de carte. De aceea invata in rand cu el la ceaslov si
il intrece la cititul psaltirii si al "Alexandriei".
Femeie practica, Smaranda a invatat din experienta vietii ca popia este o indeletnicire care-l poate feri pe fiul ei de grija zilei de maine.
De aceea este in stare "sa toarca in furca toata viata", numai sa-i invete baiatul carte.
Scriitorul isi aminteste ca, atunci cand era elev la Scoala domneasca din Tg.Neamt, " mama....nu se indura" sa-l trimita "nici dupa o cofa de apa", numai sa invete si sa se faca popa.
Foarte tenace,o vedem purtand discutii indarjite cu sotul ei, pentru a-l convinge sa-l dea pe Nica la invatatura:
"Vreau sa-mi fac baiatul popa, ce ai tu?" - ii spune ea raspicat barbatului.
Fiica de vornic, ea se tine de neam bun si din felul in care i se adreseaza acestuia deducem ca i se socoteste superioara ca putere de intelegere a lucrurilor. Vorbirea ei este adesea muscatoare:
"Sarmane omule! Daca nu stii boaba de carte, cum ai sa ma intelegi? Cand tragi sorcovetii la musteata, de ce nu te olicaiesti atata? Mai omule, mai! Ai sa te duci in fundul iadului si n-are sa aiba cine te scoate, daca nu te-i sili sa-ti faci un baiet popa. De spovedanie fugi ca dracul de tamaie."
Iubirea Smarandei pentru Nica se imbina cu ambitia de a-si vedea baiatul popa. Asa ajunge Creanga la scoala de catiheti din Falticeni si apoi, tot "la staruinta mamei",  trebuie sa plece la Seminarul de la Socola.
Mai intai Smaranda incearca sa-si convinga feciorul ca "spre folosul" lui " este aceasta" . Dar Nica, "ajuns acum holtei", refuza sa se desparta de leaganul primei iubiri. El cauta s-o convinga pe Smaranda ca se va usca de dorul ei si va muri printre straini.
Argumentele lui se dovedesc a fi insa "zadarnica truda".
Mama ramane neanduplecata in fata celor "zece randuri de lacrimi", il ameninta chiar ca-l "dezmiarda" cu "culeserul din ocnita" si baiatul i se supune.
Firea apriga a Smarandei se reflecta adesea in violente de limbaj, care - de cele mai multe ori - ascund un zambet retinut.
Astfel, vazandu-i pe copii zgariati de "bietele mate", mama izbucneste:
"Bine v-au facut, pughibale spurcate ce sunteti!....Iaca, daca nu v-am sacelat astazi, faceti otrocol prin cele mate si dati la om ca cainii prin bat. Ara! d-apoi aveti la stiinta ca prea va intreceti cu dediochiul! Acus iau varga din coarda si va croiesc, de va merg petecile!"
Smaranda Creanga este o intruchipare a tarancii noastre cu credinta in Dumnezeu si respect neabatut pentru credinte si obiceiuri, mama si sotie iubitoare, gospodina harnica si priceputa, manifestand un adevarat cult pentru munca, in spiritul careia ii creste si pe copii.





Niciun comentariu