Textul "Septembrie" după George Coșbuc
Textul "Septembrie" de George Coșbuc inclus în manualul de română, de clasa a treia, unitatea 1, titlul "Fantezii de Toamnă - Recapitulare". Textul "Septembrie" de George Coșbuc din cartea de LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ - Manual pentru clasa a III-a - Semestrul I, vorbește despre venirea lunii Septembrie și implicit al anotimpului Toamna. Textul vorbește despre căderea brumei, despre florile care încep să moară, fluturii care dispar și este inclus în Calendarul şcolarului.
Textul "Septembrie" după George Coșbuc
În septembrie zilele scad mereu și pe la sfârșitul lunii se fac deopotrivă cu noaptea.
Florile de pe câmp încep să moară, căci de multe ori noaptea cade brumă, și numai câteva mai îndrăznesc să înflorească tocmai acum. Care dintre ele, ştiţi?
Nu mai vezi acum fluturi, pentru că, dacă au pierit florile, nici ei nu pot să trăiască. Nici albinele nu pot să mai adune miere, și acum stau mai mult în stupi și se pregătesc de iarnă. Gândacii au pierit ori s-au ascuns în pământ și în adăposturile lor de iarnă.
Frunzele copacilor își schimbă fața lor cea verde. Unele se fac roșii, altele cafenii și cele mai multe galbene; iar când bate vântul, ele se scutură și cad.
Prin grădini, oamenii își adună legumele, ca să le păstreze pentru iarnă. Cât de darnică e toamna, cu atâtea fructe ale pomilor! Acum se culeg merele, perele, piersicile și nucile.
Prin vii e zgomot și veselie; culegătorii adună strugurii.
Pe la începutul lunii, păsările se gătesc de plecare. Pe câmp vezi stoluri mari de berze; seara, pe lângă lacuri, se-adună și graurii în stufiș și își întocmesc stolul de călătorie. Noap-tea auzi pe sus cântecul cocorilor care se duc, se duc departe. Și tot mai mult se împuținează oastea păsărilor. Odată cu păsările piere și cântecul prin păduri și prin câmpie. Dar când s-au dus cele din urmă păsări şi au căzut şi frunzele toate, atunci a început toamna adevărată.
Acum nopţile încep să fie mai reci, aşa că roua de pe frunze şi de pe flori se preface în brumă. Dimineaţa, câmpul pare acoperit de un strat subţire de zăpadă pe care soarele tot mai are putere să-l topească, în cele dintâi ceasuri ale zilei.
Arse de brumă, frunzele ierburilor şi ale florilor se veştejesc şi cad, ale copacilor abia se mai ţin, galbene şi ofilite, şi când vine câte un vânt, ele se scutură toate şi lasă crengile goale.
Furnicile sprintene şi-au strâns hrană de ajuns în muşuroaiele lor; şi-au strâns şi şoare-cii de toate în culcuşurile lor; şi veveriţele, nuci şi ghindă; iar harnicele albine au agonisit atât, că pot da, din mierea adunată, şi oamenilor, şi au şi ele de ajuns, până va înflori câmpul.
Câmpurile rămân goale şi pădurile fără cântecul păsărilor şi fără verdeaţă.
Norii încep să se plimbe singuri prin văzduh şi ţin cu zilele ascunsă faţa cerului. Vântul începe să cânte cântecul jalnic şi zilele se fac tot mai scurte.
În septembrie se întorc acasă cei care au plecat la mare pentru apă şi soare, sau la mun-te pentru răcoare.
Tot în septembrie începem bucuroşi școala. Dorim ca şi anul acesta să avem sănătate şi spor la învăţătură.
Succes în noul an şcolar!
Textul "Septembrie" după George Coșbuc
În septembrie zilele scad mereu și pe la sfârșitul lunii se fac deopotrivă cu noaptea.
Florile de pe câmp încep să moară, căci de multe ori noaptea cade brumă, și numai câteva mai îndrăznesc să înflorească tocmai acum. Care dintre ele, ştiţi?
Nu mai vezi acum fluturi, pentru că, dacă au pierit florile, nici ei nu pot să trăiască. Nici albinele nu pot să mai adune miere, și acum stau mai mult în stupi și se pregătesc de iarnă. Gândacii au pierit ori s-au ascuns în pământ și în adăposturile lor de iarnă.
Frunzele copacilor își schimbă fața lor cea verde. Unele se fac roșii, altele cafenii și cele mai multe galbene; iar când bate vântul, ele se scutură și cad.
Prin grădini, oamenii își adună legumele, ca să le păstreze pentru iarnă. Cât de darnică e toamna, cu atâtea fructe ale pomilor! Acum se culeg merele, perele, piersicile și nucile.
Prin vii e zgomot și veselie; culegătorii adună strugurii.
Pe la începutul lunii, păsările se gătesc de plecare. Pe câmp vezi stoluri mari de berze; seara, pe lângă lacuri, se-adună și graurii în stufiș și își întocmesc stolul de călătorie. Noap-tea auzi pe sus cântecul cocorilor care se duc, se duc departe. Și tot mai mult se împuținează oastea păsărilor. Odată cu păsările piere și cântecul prin păduri și prin câmpie. Dar când s-au dus cele din urmă păsări şi au căzut şi frunzele toate, atunci a început toamna adevărată.
Acum nopţile încep să fie mai reci, aşa că roua de pe frunze şi de pe flori se preface în brumă. Dimineaţa, câmpul pare acoperit de un strat subţire de zăpadă pe care soarele tot mai are putere să-l topească, în cele dintâi ceasuri ale zilei.
Arse de brumă, frunzele ierburilor şi ale florilor se veştejesc şi cad, ale copacilor abia se mai ţin, galbene şi ofilite, şi când vine câte un vânt, ele se scutură toate şi lasă crengile goale.
Furnicile sprintene şi-au strâns hrană de ajuns în muşuroaiele lor; şi-au strâns şi şoare-cii de toate în culcuşurile lor; şi veveriţele, nuci şi ghindă; iar harnicele albine au agonisit atât, că pot da, din mierea adunată, şi oamenilor, şi au şi ele de ajuns, până va înflori câmpul.
Câmpurile rămân goale şi pădurile fără cântecul păsărilor şi fără verdeaţă.
Norii încep să se plimbe singuri prin văzduh şi ţin cu zilele ascunsă faţa cerului. Vântul începe să cânte cântecul jalnic şi zilele se fac tot mai scurte.
În septembrie se întorc acasă cei care au plecat la mare pentru apă şi soare, sau la mun-te pentru răcoare.
Tot în septembrie începem bucuroşi școala. Dorim ca şi anul acesta să avem sănătate şi spor la învăţătură.
Succes în noul an şcolar!
Post a Comment