Comentariu Riga Crypto și lapona Enigel de Ion Barbu

Comentariu la poezia modernă "Riga Crypto și lapona Enigel" scrisă de poetul român Ion Barbu și publicată de acesta în anul 1930 în antologia Joc Secund. Citește mai jos poezia "Riga Crypto și lapona Enigel". Comentariu lung de două pagini la poezia "Riga Crypto și lapona Enigel", parte din ciclul Uvedenrode. Este o poezie alcătuită din două părți, fiecare dintre ele prezentând o nuntă. Una este împlinită, constituind cadrul celeilalte nunți, care nu se va împlini între Riga și Lapona, în final modificându-se protagoniștii, Riga Crypto căsătorindu-se cu măselărița.








Comentariu RIGA CRIPTO SI LAPONA ENIGEL
De Ion Barbu

              ”Riga Crypto si lapona Enigel ” este subintitulata ” Balada ”, insa rastoarna conceptul traditional, realizandu -se in viziune moderna, ca un ansamblu poem de cunoastere si poem alegoric.
              Poemul pare un cantec batranesc de nunta, dar este o poveste de iubire din lumea vegetala, o balada fantastica, in care intalnirea are loc in plan oniric . Structura narativa implica interfernta genurilor. Scenariul epic este dublat de caracterul dramatic si de lirismul de masti, personajele, avand semnifictie simbolica.
              Titlul baladei trimite cu gandul la marile povesti de dragoste din literatura universala, ”Romeo si Julieta ”, ” Tristan si Isolda ”. Insa la Ion Barbu, membrii cuplului sunt antagonici ( fac parte din regnuri diferite ), personajele romantice cu calitati  exceptionale, dar negative, in raport cu norma comuna.
              La nivel fromal, poezia este alcatuita din doua parti, fiecare dintre ele prezentand cate o nunta: una consumata, implinita, cadru al celeilalte nunti, povestita, initiatica, modificata in final prin casatoria lui Crypto cu malasarita . Formula compozitionala este aceea a povestirii in rama, a povestii in poveste .
              Prologul contureaza in putine imagini atmosfera de la ”spartul nuntii ” traite. Primele patru strofe constituie rama nuntii povestite si reprezinta dialogul menestrelului cu ” nuntasul fruntas ”.  ”Menestrelul ” e imbiat sa cante despre nunta ratata dintre doi parteneri inegali, reprezentantii a doua regnuri distincte. Nuntasul il roaga sa zica ” incetinel ” ”un cantec larg ”, pe care l-a zis ”cu foc ” acum o vara. Repetarea sugereaza un ritual al zicerii unei povesti exemplare, dar cu modificarea tonalitatii.
              Partea a doua, nunta povestita este realizata din mai multe tablouri poetice: portretul si imparatia rigai Crypto, portretul locurilor natale si oprirea din drum a laponei Enigel, intalnirea dintre cei doi, cele trei chemari ale rigai si primele doua refuzuri ale laponei, raspunsul laponei si refuzul categoric cu relevarea relatiei dintre simbolul solar si propria conditie, pedesirea rigai in finalul baladei. Modurile de expunere sunt, in ordine: descriere, dialogul si  naratiunea.
              In debutul partii adoua (expozitiunea), sunt realizate prin antiteza portretele membrilor cuplului, deosebirea dintre ei fiind elementul care va genera intriga. Numele Crypto ,” inima ascunsa ”, sugereaza apartenenta la familia ciupercilor si postura de rege al fapturilor inferioare, din regnul vegetal. Numele Enigel are sonoritate nordica si sustine originea ei, de la pol si trimite probabil la semnificatia din limba suedeza ” inger ”; Lapona isi conduce turmele de reni spre sud, stapana a regnului animal; ea reprezinta ipostaza umana, cea mai evoluata a regnului. Riga Crypto, este craiul buretilor caruia dragostea pentru Enigel, ii este fatala. Singura lor asemanare este statutul superior in interiorul propriei lumi.
              Spatiul definitoriu al existentei, pentru Crypto, este umezeala: spatiul impur al amestecului elementelor primordiale, apa si pamantul, in timp ce lapona vine ” din tari de gheata ”, spatiul rece, ceea ce explica aspiratia ei spre soare si lumina.
              Membrii cuplului nu isi pot neutraliza diferentele in lanul real, comunicarea se realizeaza in plan oniric. Riga este cel care rosteste descantecul de trei ori. Povestea propriu-zisa se dovedeste a fi fantastica, ea desfasurandu-se in visul fetei, ca in ”Luceafarul ”, dar rolurile sunt inversate.
              In prima chemare - descantec, cu rezonante de incantatie magica, Crypto isi imbie aleasa cu ”dulceata ” si cu ” fragi ”, elemente ale existentei sale vegetative, dar care aici capata conotatii erotice. Darul lui este refuzat categoric de Enigel. Refuzul laponei il pune  intr-o  situaite dilematica, dar opinia lui e ferma si merge pana la sacrifiul de sine in adoua chemare.
              Primul refuz sugereaza tentatia solara, prin indicele spatial, adica spre sud. Al doilea refuz este sustinut de enumerarea atributelor lui Crypto: ” bland ”, ”plapand ”, ”necopt ”. Opozitia ”copt” - ”necopt ”, reluata in al treilea refuz prin antiteza ”soare - umbra ”, pune in evidenta relatia individuala peste care nici unul dintre ei nu poate trece fara sa se  piarda pe sine. Imagina de fragilitate a lui Crypto, Lapona ii opune aspiratia ei spre absolut, cu toate ca tentatia iubirii este coplesitoare. Soarele este simbolul existentei spirituale, pe care Riga o refuza in favoarea existentei instinctuale, sterile, vegetative.
              Pentru a-si continua drumul catre soare si cunoastere, Lapona refuza descantecul Rigai, ce se intoarce in mod brutal asupra celui care l-a rostit si-l distruge. Faptura firava este distrusa de propriul vis, cade victima neputintei si indraznelii de a-si depasi limitele, de a incerca sa intre intr-o lume care ii este inaccesibila. Atributele luminii despre care vorbeste Enigel au efect distrugator asupra lui Crypto.
Finalul este trist. Riga Crypto se transforma intr-o ciupearca otravitoare, obligat sa nunteasca ipostaze degrdante ale propriului regn. Incercarea fiintei inferioare de a-si depasi limitele este pedepsita cu nebunia.
              Trei mituri fundamentale de origine greaca sunt valorificate in opera poetului: al soarelui ( absolutul ), al nuntii si al oglinzii. Drumul spre sud al laponei are semnificatia unui drum respingerea nuntii pe o treapta inferioara. Aspiratia solara a Laponei sugereaza faptul ca aceasta se afla pe treapta lui Mercur, iar chemarile personajului alegoric, riga Crypto, sunt ale cercului Venerii.
              Sub raport stilistic, prezinta inversiunilor si a vocativelor in prima parte a baladei evidentiaza oralitatea textului .
              In portretul celor doua personaje ale baladei este utilizat epitetul: Crypto este ” sterp si naravas ”, ” riga span ”; lapona e ”mica”, ” linistita ” si ” prea- cuminte ”. Se observa superlativele absolute expresive prin adverbele ” mult ” si ” prea ”.
              Dialogul dintre riga Crypto si lapona se desfasoara in regim liric si este constituit pe baza unor asonante interioare si repetitii. Limbajul dialogului dintre cei doi este construit pe baza antitezelor, prin intermediul carora se contureaza drama rigai Crypto. Este de observat si abundenta metaforelor, mai ales in finalul baladei.
              In opinia lui George Calinescu, amestecul de regnuri din balada ” Riga Crypto si lapona Enigel ” este factura romantica si are rol de cunoastere a unui alt univers. Accentul puternic in aceasta balada cade pe antagonismul slab-puternic. Prin intermediul acestui poem, Barbu neaga o intreaga traditie literare: inlocuind ideea impusa in literatura ca dragostea este un miracol in sine, poemul prezinta drama incompatibilatii si legea nemiloasa a iubirii ( supravietuieste cel putenic, iar cel slab este sacrificat ).





Citește mai jos poezia "Riga Crypto și lapona Enigel"

Menestrel trist, mai aburit
Ca vinul vechi ciocnit la nuntă,
De cuscrul mare dăruit
Cu pungi, panglici, beteli cu funtă,

Mult îndărătnic menestrel,
Un cântec larg tot mai încearcă,
Zi-mi de lapona Enigel
Şi Crypto, regele-ciupearcă!

- Nuntaş fruntaş!
Ospăţul tău limba mi-a fript-o,
Dar, cântecul, tot zice-l-aş,
Cu Enigel şi riga Crypto.

- Zi-l menestrel!
Cu foc l-ai zis acum o vară;
Azi zi-mi-l strâns, încetinel,
La spartul nunţii, în cămară.

*

Des cercetat de pădureţi
În pat de râu şi-n humă unsă,
Împărăţea peste bureţi
Crai Crypto, inimă ascunsă,

La vecinic tron, de rouă parcă!
Dar printre ei bârfeau bureţii
De-o vrăjitoare mânătarcă,
De la fântâna tinereţii.

Şi răi ghioci şi toporaşi
Din gropi ieşeau să-l ocărască,
Sterp îl făceau şi nărăvaş,
Că nu voia să înflorească.

- Să mă coc, Enigel,
Mult aş vrea, dar vezi, de soare,
Visuri sute, de măcel,
Mă despart. E roşu, mare,
Pete are fel de fel:
Lasă-l, uită-l, Enigel,
În somn fraged şi răcoare.

- Rigă Crypto, rigă Crypto,
Ca o lamă de blestem
Vorba-n inimă-ai înfipt-o!
Eu de umbră mult mă tem,

Că dacă-n iarnă sunt făcută,
Şi ursul alb mi-e vărul drept,
Din umbra deasă, desfăcută,
Mă-nchin la soarele-nţelept.

La lămpi de gheaţă, supt zăpezi,
Tot polul meu un vis visează.
Greu taler scump cu margini verzi
De aur, visu-i cercetează.

Mă-nchin la soarele-nţelept,
Că sufletu-i fântână-n piept,
Şi roata albă mi-e stăpână,
Ce zace-n sufletul-fântână.

La soare, roata se măreşte;
La umbră, numai carnea creşte
Şi somn e carnea, se dezumflă,
Dar vânt şi umbră iar o umflă...

Frumos vorbi şi subţirel
Lapona dreaptă, Enigel,
Dar timpul, vezi, nu adăsta,
Iar soarele acuma sta
Zvârlit în sus, ca un inel.
În ţări de gheaţă urgisită,
Pe-acelaşi timp trăia cu el,
Laponă mică, liniştită,
Cu piei, pre nume Enigel.

De la iernat, la păşunat,
În noul an, să-şi ducă renii,
Prin aer ud, tot mai la sud,
Ea poposi pe muşchiul crud
La Crypto, mirele poienii.

Pe trei covoare de răcoare
Lin adormi, torcând verdeaţă:
Când lângă sân, un rigă spân,
Cu eunucul lui bătrân,
Veni s-o-mbie, cu dulceaţă:

- Enigel, Enigel,
Ţi-am adus dulceaţă, iacă.
Uite fragi, ţie dragi,
Ia-i şi toarnă-i în puiacă.

- Rigă spân, de la sân,
Mulţumesc Dumitale.
Eu mă duc să culeg
Fragii fragezi, mai la vale.

-Enigel, Enigel,
Scade noaptea, ies lumine,
Dacă pleci să culegi,
Începi, rogu-te, cu mine.

-Te-aş culege, rigă blând...
Zorile încep să joace
Şi eşti umed şi plăpând:
Teamă mi-e, te frângi curând,
Lasă. - Aşteaptă de te coace.
- Plângi, prea-cuminte Enigel!
Lui Crypto, regele-ciupearcă.
Lumina iute cum să-i placă?
El se desface uşurel, de Enigel,
De partea umbrei moi, să treacă...

Dar soarele aprins inel
Se oglindi adânc în el;
De zece ori, fără sfială,
Se oglindi în pielea-i cheală;

Şi sucul dulce înăcreşte!
Ascunsa-i inimă plesneşte,
Spre zece vii peceţi de semn,
Venin şi roşu untdelemn
Mustesc din funduri de blestem;

Că-i greu mult soare să îndure
Ciupearcă crudă de pădure,
Că sufletul nu e fântână
Decât la om, fiară bătrână,
Iar la făptură mai firavă
Pahar e gândul, cu otravă,

Ca la nebunul rigă Crypto,
Ce focul inima i-a fript-o,
De a rămas să rătăcească
Cu altă faţă, mai crăiască:

Cu Laurul-Balaurul,
Să toarne-n lume aurul,
Să-l toace, gol la drum să iasă,
Cu măsălariţa-mireasă,
Să-i ţie de împărăteasă.