Doua rezumate scurte Lostrita de Vasile Voiculescu
Doua rezumate scurte ale cartii "Lostrița" scrisă de scriitorul român Vasile Voiculescu si publicata in anul 1970 in volumul publicat dupa moartea lui, Iubire Magica. Rezumate la celebra povestire "Lostrita" in care un flacau de pe Bistrita, Aliman, se indragosteste de o lostrita care naluceste prin bulboane.
Lostrita” este o povestire fantastica in care sunt speculate vechile credinte populare despre fortele nefiresti risipite in lume, pentru a fi formulat astfel un avertisment cu privire la urmarile grave la care se expune cel tentat sa atinga un absolut. Eroul intamplarilor este un taran pescar, Aliman, pentru care, in mod firesc, simbolul absolut devine lostrita, regina pestilor din apele de munte. Este un peste pe care, in chip firesc, nu-l prinde, deci un absolut care i se refuza.
Rezumat scurt Lostrita:
Un flacau de pe Bistrita, Aliman, se indragosteste de o lostrita care naluceste prin bulboane. Vrajit flacaul tanjeste, se topeste ca o boala si dupa ce reuseste odata s-o prinda, o scapa, pastrind in carne „o dezmierdare, ca un gust de departe”. Exasperat, merge la un vraci si vraciul ii da o lostrita lucrata din lemn (tema dublului). Pusa in apa, papusa produce minuni: apa Bistritei vine mare si, provocind inundatii, aduce de sus de la munte o pluta pe care se afla o fata care nu stie cum a cheama, un fel de salbatica picata intr-o comunitate omeneasca.
Intre Aliman si frumoasa salbatica izbucneste o mare dragoste, intrerupta de aparitia mamei, o vrajitoare de pe Bistrita de sus, despre care, iarasi, nimeni nu stie nimic. Bistriteanca sopteste fetei vorbe adormitoare si, in transa hipnotica, fata si mama pleaca, lasind pe flacau intristat. O paminteanca din sat pune ochii pe el si, cum treburile merg repede, se hotaraste nunta. In ziua cununiei, un baietas aduce vestea ca areaparut lostrita si Aliman, trezit dintr-un somn ciudat, vrea s-o prinda si s-o manince la nunta lui. Apa este mare si, ispitit de lostrita care-l priveste fix in ochi, flacaul se afunda in bulboana si dispare”.
Lostrita Rezumat 2
De-a lungul râului Bistrita, una dintre placerile localnicilor, era pescuitul. Dintre toti, cel mai înfocat si cu noroc la pescuit, era Aliman. Acesta era un tânar chipes, voinic si saritor.
În apele Bistritei, salasluia un peste frumos, cu cap de somn, trupul zvelt de salau si pielea pestrita, colorata cu auriu si cu bobite rosii-ruginii ca a pastravului, numit lostrita. Acest peste era carnivor si se arata foarte rar, provocând o adevarata competitie între pescarii care vroiau cu orice pret sa-l prinda. Deoarece multi si-au gasit sfârsitul în încercarea de-a prinde pestele, satenii au început sa creada ca lostrita, era de fapt, forma pe care o lua necuratul, pentru a-i ademeni, sfârsind prin a-i îneca.
Obsedat de gândul de a prinde lostrita, Aliman statea toata ziua pe malul râului, reusind chiar s-o prinda de doua ori; o data în undita, iar a doua oara în brate, într-o apa de mica adâncime. Tot de atâtea ori, lostrita a reusit sa scape. Din pacate, pentru Aliman, prinderea lostritei a devenit o obsesie. Dupa o iarna geroasa, în care lostrita nu a mai aparut, a sosit primavara, iar apele Bistritei, extrem de învolburate, au adus printre altele, si o luntre cu o fata lesinata din satele de la munte. Aliman a salvat-o, dupa care a luat-o acasa la el, îndragostindu-se nebuneste de ea si asemanând-o cu lostrita, spre marea îngrijorare a satenilor. Dupa o buna bucata de vreme, în care cei doi amorezi si-au facut planuri, apare mama fetei, luând-o acasa cu mare scandal. În urma plecarii fetei, Aliman a devenit trist, apatic , câte-odata chiar absent, neinteresându-l nimic. Fiind însa un barbat bine-facut si chipes, o fata mai îndrazneata, s-a hotarât sa-l ia de sot. Pregatirile erau facute, însa, în toiul nuntii venise un satean sa dea vestea precipitat ca-n râul Bistritei, a aparut din nou lostrita. Auzind, Aliman una ca aceasta nu mai statu pe gânduri si repede fugi spre râu si se arunca în valurile învolburate, prinzând lostrita în brate si protejând-o de bustenii din apa. În fapta lui nebuneasca, el si-a pierdut viata, salvând lostrita.
Aceasta întâmplare este adesea povestita si astazi de oamenii care urca cu carutele la munte pentru lemne, fiecare mai adaugând si înflorind câte ceva.
Lostrita” este o povestire fantastica in care sunt speculate vechile credinte populare despre fortele nefiresti risipite in lume, pentru a fi formulat astfel un avertisment cu privire la urmarile grave la care se expune cel tentat sa atinga un absolut. Eroul intamplarilor este un taran pescar, Aliman, pentru care, in mod firesc, simbolul absolut devine lostrita, regina pestilor din apele de munte. Este un peste pe care, in chip firesc, nu-l prinde, deci un absolut care i se refuza.
Rezumat scurt Lostrita:
Un flacau de pe Bistrita, Aliman, se indragosteste de o lostrita care naluceste prin bulboane. Vrajit flacaul tanjeste, se topeste ca o boala si dupa ce reuseste odata s-o prinda, o scapa, pastrind in carne „o dezmierdare, ca un gust de departe”. Exasperat, merge la un vraci si vraciul ii da o lostrita lucrata din lemn (tema dublului). Pusa in apa, papusa produce minuni: apa Bistritei vine mare si, provocind inundatii, aduce de sus de la munte o pluta pe care se afla o fata care nu stie cum a cheama, un fel de salbatica picata intr-o comunitate omeneasca.
Intre Aliman si frumoasa salbatica izbucneste o mare dragoste, intrerupta de aparitia mamei, o vrajitoare de pe Bistrita de sus, despre care, iarasi, nimeni nu stie nimic. Bistriteanca sopteste fetei vorbe adormitoare si, in transa hipnotica, fata si mama pleaca, lasind pe flacau intristat. O paminteanca din sat pune ochii pe el si, cum treburile merg repede, se hotaraste nunta. In ziua cununiei, un baietas aduce vestea ca areaparut lostrita si Aliman, trezit dintr-un somn ciudat, vrea s-o prinda si s-o manince la nunta lui. Apa este mare si, ispitit de lostrita care-l priveste fix in ochi, flacaul se afunda in bulboana si dispare”.
Lostrita Rezumat 2
De-a lungul râului Bistrita, una dintre placerile localnicilor, era pescuitul. Dintre toti, cel mai înfocat si cu noroc la pescuit, era Aliman. Acesta era un tânar chipes, voinic si saritor.
În apele Bistritei, salasluia un peste frumos, cu cap de somn, trupul zvelt de salau si pielea pestrita, colorata cu auriu si cu bobite rosii-ruginii ca a pastravului, numit lostrita. Acest peste era carnivor si se arata foarte rar, provocând o adevarata competitie între pescarii care vroiau cu orice pret sa-l prinda. Deoarece multi si-au gasit sfârsitul în încercarea de-a prinde pestele, satenii au început sa creada ca lostrita, era de fapt, forma pe care o lua necuratul, pentru a-i ademeni, sfârsind prin a-i îneca.
Obsedat de gândul de a prinde lostrita, Aliman statea toata ziua pe malul râului, reusind chiar s-o prinda de doua ori; o data în undita, iar a doua oara în brate, într-o apa de mica adâncime. Tot de atâtea ori, lostrita a reusit sa scape. Din pacate, pentru Aliman, prinderea lostritei a devenit o obsesie. Dupa o iarna geroasa, în care lostrita nu a mai aparut, a sosit primavara, iar apele Bistritei, extrem de învolburate, au adus printre altele, si o luntre cu o fata lesinata din satele de la munte. Aliman a salvat-o, dupa care a luat-o acasa la el, îndragostindu-se nebuneste de ea si asemanând-o cu lostrita, spre marea îngrijorare a satenilor. Dupa o buna bucata de vreme, în care cei doi amorezi si-au facut planuri, apare mama fetei, luând-o acasa cu mare scandal. În urma plecarii fetei, Aliman a devenit trist, apatic , câte-odata chiar absent, neinteresându-l nimic. Fiind însa un barbat bine-facut si chipes, o fata mai îndrazneata, s-a hotarât sa-l ia de sot. Pregatirile erau facute, însa, în toiul nuntii venise un satean sa dea vestea precipitat ca-n râul Bistritei, a aparut din nou lostrita. Auzind, Aliman una ca aceasta nu mai statu pe gânduri si repede fugi spre râu si se arunca în valurile învolburate, prinzând lostrita în brate si protejând-o de bustenii din apa. În fapta lui nebuneasca, el si-a pierdut viata, salvând lostrita.
Aceasta întâmplare este adesea povestita si astazi de oamenii care urca cu carutele la munte pentru lemne, fiecare mai adaugând si înflorind câte ceva.
Post a Comment