Comentariu "Vizita" de Ion Luca Caragiale
Comentariu la schița "Vizita" scrisă de dramaturgul român Ion Luca Caragiale și publicată în volumul Momente și schițe din anul 1901. Comentariu la povestirea scurtă "Vizita" în care este surprins naratorul in vizită la madam Popescu, într-o zi de Sf. Ion, ca să o felicite pentru onomastica fiului său, Ionel Popescu. Dar ca să nu meargă cu mâna goală, acesta îi duce băiatului o minge. Atât madam Popescu, cât și fiul acesteia, Ionel Popescu, se bucură de cadoul primit.
Vezi si
Rezumat si caracterizare Ionel din "Vizita" de Ion Luca Caragiale
Citeste schita "Vizita" de Ion Luca Caragiale
Vizita de Ion Luca Caragiale - Comentariu
I. L. Caragiale este cel mai mare dramaturg roman. El s-a impus in literatura romana si prin umorul sau deosebit. Armele cu care Caragiale critica defectele oamenilor sunt ironia si umorul. Izvorul umorului lui Caragiale sta la baza contrastului dintre ceea ce vor sa para personajele sale, si ceea ce sunt ele in realitate.
In schita "Vizita... " este surprins naratorul in vizita la madam Popescu, intr-o zi de Sf. Ion, ca sa o felicite pentru onomastica fiului sau, Ionel Popescu. Dar ca sa nu mearga cu mana goala, acesta ii duce baiatului o minge. Atat madam Popescu, cat si fiul acesteia, Ionel Popescu, se bucura de cadoul primit.
Dupa formalitatile de rigoare, acestia ajung sa vorbeasca despre educatia baiatului, foarte importanta pentru doamna Maria Popescu.
In timp ce acestia povestesc, dintr-o camera alaturata, se aude o voce ragusita, care ii cere ajutor doamnei Popescu, strigand ca Ionel este neastamparat, si ca rastoarna masina de cafea. Conita ii sare in ajutor slujnicei, luandu-l pe baiat de-acolo, dar Ionel ia niste tobe si trambite si incepe sa faca zgomot pana intervine musafirul, spunandu-i ca nu asa se poarta un cavaler de rosiori.
Dupa un moment de liniste, Ionel incepe sa atace tot ce-i sta in cale, inclusiv pe slujnica, care, disperata, cere ajutorul mamei lui, dar in cele din urma se termina cu ranirea mamei. In loc sa fie certat de mama lui, Ionel este luat in brate, este sarutat, mangaiat, parca nu s-ar fi intamplat nimic.
In timp ce adultii vorbesc, musafirul isi aprinde o tigara, iar imediat este urmat de Ionel, care isi aprinde si el o tigara, cerandu-i foc musafirului. Acesta nu stie ce sa faca, dar este indemnat de mama baiatului sa-i aprinda si lui tigara. Mama se amuza de aceasta intamplare, ca si cum acest lucru ar fi fost obisnuit in casa lor.
Baiatul fumeaza tigara pana se termina, apoi ia cheseaua cu dulceata si se plimba cu ea dintr-o camera in alta, pana la un moment dat, cand acesta lasa cheseaua cu dulceata goala pe masa. Ia mingea si o tranteste furios de parchet, varsand cafeaua pe pantalonii de culoare deschisa a musafirului.
In timp ce se joaca cu mingea, baiatul cade alb la pamant. Musafirul il stropeste cu apa rece, si baiatul isi revine. Salvatorul ii spune ca nu e bine sa fumeze, si ca de aceea a patit asta.
Musafirul pleaca, si cand ajunge acasa, constata ca dulceata cu care se plimba baiatul, a ajuns in papucii lui.
Schita este opera literara in proza, de dimensiuni reduse, cu o actiune simpla, de scurta durata, plasata intr-un spatiu limitat, in care se prezinta un moment semnificativ din viata unuia sau mai multor personaje, caracterizate succint de catre autor. Caragiale este creatorul schitei in literatura romana, schite in care creeaza tipuri de personaje.
Opera literara "Vizita... " este de dimensiuni reduse, cu o actiune simpla: spatiul in care se desfasoara actiunea este casa doamnei Popescu, si dureaza timp de cateva ore. Personajele care iau parte la actiune sunt foarte putine (patru), dintre care se remarca Ionel, baiatul doamnei Popescu, el fiind si personajul principal.
Autorul realizeaza portretul fizic al lui Ionel prin intermediul descrierii: este un baiat dragut, de vreo opt anisori, imbracat intr-un frumos costum de maior de rosiori. Portretul moral al copilului este realizat indirect, si reiese din comportamentul si limbajul acestuia.
Principala trasatura de caracter a lui Ionel este obraznicia si lipsa de educatie. Obrazniciile lui Ionel se tin lant in prezenta musafirului (este gata sa rastoarne masina de cafea, o loveste pe mama lui cu sabia, face o galagie de nedescris cu trambita si tobele, toarna dulceata in sosonii musafirului).
Neascultator si neastamparat, Ionel nu recunoaste nici o autoritate in familie, si face numai ce vrea el, fiind rasplatit de mama lui, chiar daca nu merita. Ionel este tipul copilului needucat si obraznic, care ne dezvaluie contrastul dintre esenta si aparenta.
Educatia dezastroasa a lui Ionel este rezultatul incercarilor nereusite ale mamei de a-l educa. Fara indoiala, ea nu a stiut sa-l educe, fapt care reiese din gesturile ei cand Ionel face vreo prostie. (il saruta si il scuipa sa nu-l deoache; il rasplateste).
Modurile de expunere folosite in aceasta opera literara sunt naratiunea (cu ajutorul ei sunt relatate fapte si intamplari), descrierea (prezinta aspectul fizic al personajelor) si cel mai important, dialogul (cu ajutorul caruia personajele se prezinta singure, prin modul lor de a vorbi).
Datorita existentei acestor trasaturi specifice schitei, putem afirma fara teama de a gresi ca opera literara "Vizita... " este o schita.
Vezi si
Rezumat si caracterizare Ionel din "Vizita" de Ion Luca Caragiale
Citeste schita "Vizita" de Ion Luca Caragiale
Vizita de Ion Luca Caragiale - Comentariu
I. L. Caragiale este cel mai mare dramaturg roman. El s-a impus in literatura romana si prin umorul sau deosebit. Armele cu care Caragiale critica defectele oamenilor sunt ironia si umorul. Izvorul umorului lui Caragiale sta la baza contrastului dintre ceea ce vor sa para personajele sale, si ceea ce sunt ele in realitate.
In schita "Vizita... " este surprins naratorul in vizita la madam Popescu, intr-o zi de Sf. Ion, ca sa o felicite pentru onomastica fiului sau, Ionel Popescu. Dar ca sa nu mearga cu mana goala, acesta ii duce baiatului o minge. Atat madam Popescu, cat si fiul acesteia, Ionel Popescu, se bucura de cadoul primit.
Dupa formalitatile de rigoare, acestia ajung sa vorbeasca despre educatia baiatului, foarte importanta pentru doamna Maria Popescu.
In timp ce acestia povestesc, dintr-o camera alaturata, se aude o voce ragusita, care ii cere ajutor doamnei Popescu, strigand ca Ionel este neastamparat, si ca rastoarna masina de cafea. Conita ii sare in ajutor slujnicei, luandu-l pe baiat de-acolo, dar Ionel ia niste tobe si trambite si incepe sa faca zgomot pana intervine musafirul, spunandu-i ca nu asa se poarta un cavaler de rosiori.
Dupa un moment de liniste, Ionel incepe sa atace tot ce-i sta in cale, inclusiv pe slujnica, care, disperata, cere ajutorul mamei lui, dar in cele din urma se termina cu ranirea mamei. In loc sa fie certat de mama lui, Ionel este luat in brate, este sarutat, mangaiat, parca nu s-ar fi intamplat nimic.
In timp ce adultii vorbesc, musafirul isi aprinde o tigara, iar imediat este urmat de Ionel, care isi aprinde si el o tigara, cerandu-i foc musafirului. Acesta nu stie ce sa faca, dar este indemnat de mama baiatului sa-i aprinda si lui tigara. Mama se amuza de aceasta intamplare, ca si cum acest lucru ar fi fost obisnuit in casa lor.
Baiatul fumeaza tigara pana se termina, apoi ia cheseaua cu dulceata si se plimba cu ea dintr-o camera in alta, pana la un moment dat, cand acesta lasa cheseaua cu dulceata goala pe masa. Ia mingea si o tranteste furios de parchet, varsand cafeaua pe pantalonii de culoare deschisa a musafirului.
In timp ce se joaca cu mingea, baiatul cade alb la pamant. Musafirul il stropeste cu apa rece, si baiatul isi revine. Salvatorul ii spune ca nu e bine sa fumeze, si ca de aceea a patit asta.
Musafirul pleaca, si cand ajunge acasa, constata ca dulceata cu care se plimba baiatul, a ajuns in papucii lui.
Schita este opera literara in proza, de dimensiuni reduse, cu o actiune simpla, de scurta durata, plasata intr-un spatiu limitat, in care se prezinta un moment semnificativ din viata unuia sau mai multor personaje, caracterizate succint de catre autor. Caragiale este creatorul schitei in literatura romana, schite in care creeaza tipuri de personaje.
Opera literara "Vizita... " este de dimensiuni reduse, cu o actiune simpla: spatiul in care se desfasoara actiunea este casa doamnei Popescu, si dureaza timp de cateva ore. Personajele care iau parte la actiune sunt foarte putine (patru), dintre care se remarca Ionel, baiatul doamnei Popescu, el fiind si personajul principal.
Autorul realizeaza portretul fizic al lui Ionel prin intermediul descrierii: este un baiat dragut, de vreo opt anisori, imbracat intr-un frumos costum de maior de rosiori. Portretul moral al copilului este realizat indirect, si reiese din comportamentul si limbajul acestuia.
Principala trasatura de caracter a lui Ionel este obraznicia si lipsa de educatie. Obrazniciile lui Ionel se tin lant in prezenta musafirului (este gata sa rastoarne masina de cafea, o loveste pe mama lui cu sabia, face o galagie de nedescris cu trambita si tobele, toarna dulceata in sosonii musafirului).
Neascultator si neastamparat, Ionel nu recunoaste nici o autoritate in familie, si face numai ce vrea el, fiind rasplatit de mama lui, chiar daca nu merita. Ionel este tipul copilului needucat si obraznic, care ne dezvaluie contrastul dintre esenta si aparenta.
Educatia dezastroasa a lui Ionel este rezultatul incercarilor nereusite ale mamei de a-l educa. Fara indoiala, ea nu a stiut sa-l educe, fapt care reiese din gesturile ei cand Ionel face vreo prostie. (il saruta si il scuipa sa nu-l deoache; il rasplateste).
Modurile de expunere folosite in aceasta opera literara sunt naratiunea (cu ajutorul ei sunt relatate fapte si intamplari), descrierea (prezinta aspectul fizic al personajelor) si cel mai important, dialogul (cu ajutorul caruia personajele se prezinta singure, prin modul lor de a vorbi).
Datorita existentei acestor trasaturi specifice schitei, putem afirma fara teama de a gresi ca opera literara "Vizita... " este o schita.
Post a Comment