Fișă de lectură "Cișmigiu et comp" de Grigore Băjenaru
Fișă de lectură la cartea "Cișmigiu et comp" scrisă de scriitorul român Grigore Băjenaru. Fișa de lectură pentru romanul "Cismigiu et comp" prezintă pe scurt trăsăturile operei, face prezentarea pe scurt a subiectului - un rezumat scurt, prezintă personajele din carte, motivează ce anume l-a impresionat pe cititor și la final face un comentariu detaliat al cărții "Cișmigiu et comp".
Vezi si rezumatul romanului Cișmigiu et comp și rezumate clasa 6
Fișă de lectură pentru cartea Cișmigiu et comp
1. Trăsăturile operei : Lectura “Cismigiu et comp” ne arata amintirile autorului din timpul scolii.
2. Prezentarea pe scurt a subiectului (rezumat): Autorul isi incepe povestirea in anul 1946 in parcul Cismigiu pe cand se ducea la intalnirea de douazeci de ani de la terminarea liceului Gheorghe Lazar. Isi aminteste cu drag si nostalgie despre viata de licean. Unele anecdote sunt despre mici trucuri folosite in timpul orelor de curs pentru a intarzia desfasurarea acestora dar si despre personalitatea si excentricitatile profesorilor (unul dintre acestia fiind chiar Camil Petrescu), dar si despre chiuluri si poznele care le faceau fara sa se gandeasca prea mult. In alte capitol este vorba despre concursuri scolare, teze, examene, povesti de dragoste, scrisori de amor. In ultimul capitol autorul revine la intalnirea dupa douazeci de ani de la terminarea liceului pe care o asteapta cu emotie.
3. Personajele
-principale trăsături morale : Grigore Bajenaru, “Cracanel”, directorul liceului.
-secundare: Alexandru Vlahuta, Camil Petrescu
-alte personaje (colective, episodice, pozitive, negative, fantastice, reale etc):
4. Motivează de ce te-a impresionat opera: Opera m-a impresionat pentru ca a fost scrisa simplu pe intelesul meu si a fost foarte haioasa.
5.Comentariu
În „Cişmigiu & comp.”, autorul îşi povesteşte anii de şcoală. Este o relatare duioasă, dar în acelaşi timp plină de umor. Povestea debuteză „vingt ans apres” , la douăzeci de ani de la terminarea liceului. Aşezat pe o bancă, în parcul odinioară atât de drag, autorul revede toate micile evenimente care i-au colorat tinereţea.
„Unul dintre cele mai frecvente obiceuri ale şcolarului este, desigur, acela de a-şi porecli profesorii. [..] Şi, lăsând deoparte orice considerente, trebuie să se recunoască deosebitul talent al elevilor de a porecli” , aşa începe capitolul care m-a facut să râd cu lacrimi. De aici, pătrundem în lumea lui Crăcănel şi a lui Barosanu, a lui Atila şi a lui Barbă, a lui Cioc şi a Tânărului. Ne sunt relatate zecile de pozne la care autorul a asitat, fie în calitate de martor, fie în calitate de făptaş.
Dar cartea scoate în relief şi o altă faţetă a vieţii de licean. Elev al unor oameni de valoare, precum Camil Petrescu, scriitorul păstrează un puternic respect faţă de profesorii săi, pe care îi evocă cu cele mai duioase cuvinte.
Sfârşitul cărţii marchează revenirea în prezent. Purtând cu el nostalgia anilor de liceu, autorul revede, la întâlnirea de după douăzeci de ani, feţele, acum îmbătrânite ale foştilor săi profesori şi colegi de liceu.
Deşi scrisă cu mai bine de jumătate de secol în urmă, „Cişmigiu & comp.” nu îşi arată vârsta. Rămâne o carte actuală, care încă mai poate să aducă un zâmbet pe faţa cititorului. Pe mine, „Cişmigiu & comp.” m-a inspirat. M-a făcut să văd în fiecare moment din viaţa aparent banală, de licean, o clipă la care mă voi gândi cândva, cu nostalgie. Iar dacă undeva, uitat într-un sertar, un caiet plin de ştersături păstrează vie amintirea anilor de liceu „ cu absenţe la română”, acest lucru de datorează, în mare măsură, acestei cărţi.
Protagonistul-narator îşi începe relatarea în Cişmigiu, în 1946, la douăzeci de ani după absolvirea Liceului Gheorghe Lazăr. Capitolele următoare relatează anecdote din viaţa lui de liceean (1918-1926) - corespunzînd cu anii de gimnaziu şi de liceu din sistemul de învăţămînt contemporan.
Unele anecdote sînt despre mici trucuri folosite la ore pentru a evita examinarea. Altele - despre personalitatea şi excentricităţile profesorilor (printre care s-a numărat şi un anume Camil Petrescu). Altele - despre chiuluri şi şotii în Parcul Cişmigiu, ori despre mici farse pe care şi le făceau elevii unii altora.
Alte capitole amintesc concursuri şcolare, teze, examene. Şi, inevitabil, spre final apar şi poveşti de dragoste, scrisori de amor şi emoţii. Iar ultimul capitol revine la întîlnirea de douăzeci de ani.
Desigur, printre adolescenţii de astăzi, multe dintre anecdotele din carte pot părea puerile. Şi, ca dovadă că trecutul e o altă ţară în care lucrurile se fac altfel, adolescenţii din Cişmigiu et Comp. le scriu domnişoarelor poeme şi acrostihuri pe hîrtie roz mai degrabă decît SMS-uri pe smartphone-uri cu touchscreen sau chat-uri pe site-uri de socializare. (Iar la întîlnirea de douăzeci de ani mulţi dintre ei lipsesc pentru că au căzut la datorie într-un război mondial...)
Vezi si rezumatul romanului Cișmigiu et comp și rezumate clasa 6
Fișă de lectură pentru cartea Cișmigiu et comp
1. Trăsăturile operei : Lectura “Cismigiu et comp” ne arata amintirile autorului din timpul scolii.
2. Prezentarea pe scurt a subiectului (rezumat): Autorul isi incepe povestirea in anul 1946 in parcul Cismigiu pe cand se ducea la intalnirea de douazeci de ani de la terminarea liceului Gheorghe Lazar. Isi aminteste cu drag si nostalgie despre viata de licean. Unele anecdote sunt despre mici trucuri folosite in timpul orelor de curs pentru a intarzia desfasurarea acestora dar si despre personalitatea si excentricitatile profesorilor (unul dintre acestia fiind chiar Camil Petrescu), dar si despre chiuluri si poznele care le faceau fara sa se gandeasca prea mult. In alte capitol este vorba despre concursuri scolare, teze, examene, povesti de dragoste, scrisori de amor. In ultimul capitol autorul revine la intalnirea dupa douazeci de ani de la terminarea liceului pe care o asteapta cu emotie.
3. Personajele
-principale trăsături morale : Grigore Bajenaru, “Cracanel”, directorul liceului.
-secundare: Alexandru Vlahuta, Camil Petrescu
-alte personaje (colective, episodice, pozitive, negative, fantastice, reale etc):
4. Motivează de ce te-a impresionat opera: Opera m-a impresionat pentru ca a fost scrisa simplu pe intelesul meu si a fost foarte haioasa.
5.Comentariu
În „Cişmigiu & comp.”, autorul îşi povesteşte anii de şcoală. Este o relatare duioasă, dar în acelaşi timp plină de umor. Povestea debuteză „vingt ans apres” , la douăzeci de ani de la terminarea liceului. Aşezat pe o bancă, în parcul odinioară atât de drag, autorul revede toate micile evenimente care i-au colorat tinereţea.
„Unul dintre cele mai frecvente obiceuri ale şcolarului este, desigur, acela de a-şi porecli profesorii. [..] Şi, lăsând deoparte orice considerente, trebuie să se recunoască deosebitul talent al elevilor de a porecli” , aşa începe capitolul care m-a facut să râd cu lacrimi. De aici, pătrundem în lumea lui Crăcănel şi a lui Barosanu, a lui Atila şi a lui Barbă, a lui Cioc şi a Tânărului. Ne sunt relatate zecile de pozne la care autorul a asitat, fie în calitate de martor, fie în calitate de făptaş.
Dar cartea scoate în relief şi o altă faţetă a vieţii de licean. Elev al unor oameni de valoare, precum Camil Petrescu, scriitorul păstrează un puternic respect faţă de profesorii săi, pe care îi evocă cu cele mai duioase cuvinte.
Sfârşitul cărţii marchează revenirea în prezent. Purtând cu el nostalgia anilor de liceu, autorul revede, la întâlnirea de după douăzeci de ani, feţele, acum îmbătrânite ale foştilor săi profesori şi colegi de liceu.
Deşi scrisă cu mai bine de jumătate de secol în urmă, „Cişmigiu & comp.” nu îşi arată vârsta. Rămâne o carte actuală, care încă mai poate să aducă un zâmbet pe faţa cititorului. Pe mine, „Cişmigiu & comp.” m-a inspirat. M-a făcut să văd în fiecare moment din viaţa aparent banală, de licean, o clipă la care mă voi gândi cândva, cu nostalgie. Iar dacă undeva, uitat într-un sertar, un caiet plin de ştersături păstrează vie amintirea anilor de liceu „ cu absenţe la română”, acest lucru de datorează, în mare măsură, acestei cărţi.
Protagonistul-narator îşi începe relatarea în Cişmigiu, în 1946, la douăzeci de ani după absolvirea Liceului Gheorghe Lazăr. Capitolele următoare relatează anecdote din viaţa lui de liceean (1918-1926) - corespunzînd cu anii de gimnaziu şi de liceu din sistemul de învăţămînt contemporan.
Unele anecdote sînt despre mici trucuri folosite la ore pentru a evita examinarea. Altele - despre personalitatea şi excentricităţile profesorilor (printre care s-a numărat şi un anume Camil Petrescu). Altele - despre chiuluri şi şotii în Parcul Cişmigiu, ori despre mici farse pe care şi le făceau elevii unii altora.
Alte capitole amintesc concursuri şcolare, teze, examene. Şi, inevitabil, spre final apar şi poveşti de dragoste, scrisori de amor şi emoţii. Iar ultimul capitol revine la întîlnirea de douăzeci de ani.
Desigur, printre adolescenţii de astăzi, multe dintre anecdotele din carte pot părea puerile. Şi, ca dovadă că trecutul e o altă ţară în care lucrurile se fac altfel, adolescenţii din Cişmigiu et Comp. le scriu domnişoarelor poeme şi acrostihuri pe hîrtie roz mai degrabă decît SMS-uri pe smartphone-uri cu touchscreen sau chat-uri pe site-uri de socializare. (Iar la întîlnirea de douăzeci de ani mulţi dintre ei lipsesc pentru că au căzut la datorie într-un război mondial...)
Post a Comment