Rezumat scurt Sultănica de Barbu Ştefănescu Delavrancea

Rezumat scurt la povestea "Sultănica" scrisă de scriitorul român Barbu Ştefănescu Delavrancea. Rezumat la povestirea "Sultănica" în care este vorba despre o tânără pe nume Sultănica care trăia împreună cu mama ei Kivuleasa într-o casă sărăcăciaosă de la margine satului. Sultănica se îndrăgostește de Drăgan, își bate joc de ea și fata...







Pe malul stâng al Râului Doamnei, aproape de satul Domnești, este o casă albă dărăpănată în care trăiește o femeie văduvă cunoscută după numele Kivuleasa. Soțul ei fusese chiabur și avea curtea plină de animale, iar casa era mereu întreținută. De când murise acesta, femeia creștea doar doi viței, o vacă, doi cai, zece oi și un berbeac.

În sat a venit iarna și a acoperit cu zăpadă toate străzile. Singura mai curată, este strada care duce de la primărie la cârciumă. E Sfântul Nicolae și în cârciumă sunt oameni care beau pentru această sărbătoare. Este ziua lui Nicola Grecul care bea împreunâ cu fruntașii satului.

Stanca Kivuleasa este acasă și stă la gura sobei cu Sultănica adormită cu capul pe picioarele ei. Fata se trezi și amândouâ își aduseră aminte de Kivu, tatăl ei și soțul Kivulesei.

Căprarul Drăgan, fost militar, pusese ochii pe Sultănica și încerca s-o ajute de câte ori avea posibilitatea. Sultănica își dăduse seama că îi cam place de el și încerca să-l evite. Într-o zi, Sultănica plecase să se plimbe pe o pășune,iar la umbra unui copac dăduse de Drăgan. Se strânseseră în brațe ca doi îndrăgostiți și de atunci începuseră să se întâlnească pe ascuns.

Acum, în noaptea de Sfântul Nicolae, era vorba să se întâlnească Drăgan. După ce mama adormi, auzi un ciocănit ușor în ușa tinzii și ieși să vadă.

Dinspre ziuă, Sultănica se întoarce acasă plângând și o minte pe Kivuleasa că l-a urmărit pe Moș Nicolae și a căzut. Mama, femeie cu frica lui Dumnezeu, o crede și îi șterge sângele de pe mâini. După câteva săptămâni, află că Sultănica fusese cu Drăgan și că tot satul știa. O ceartă pe Sultănica care plâgea de rușine și îi spune că s-a dus toată cinstea ei.

Sultănica suferea foarte mult și într-o zi plecă spre muntele Popău unde tatăl fusese odată la păscut cu turmele de oi și de vite. Ajunse pe o culme înaltă a muntelui și se aruncă în râpă.