Fișă de lectură "Basmul Toamnei" de Ionel Teodoreanu

Fișă de lectură la povestirea "Basmul Toamnei" scrisă de Ionel Teodoreanu. Fișa de lectură pentru textul "Basmul Toamnei" prezintă titlul acestei scurte povești, autorul, data de publicație, date despre autorul Ionel Teodoreanu, personajele, un citat preferat și face un rezumat scurt al povestirii "Basmul Toamnei".

Vezi si
Rezumatul la Basmul Toamnei
Comentariu Basmul Toamnei







Fișă de lectură la Basmul Toamnei
Titlu: Basmul toamnei
Autor: Ionel Teodoreanu
Date publicaţie: 1919
Date autor: Având numele real Ioan-Hipolit Teodoreanu, s-a născut la data de 6 ianuarie 1897, Iași şi a decedat la data de 3 februarie 1954, București. A fost un romancier și avocat român interbelic, cunoscut mai ales pentru scrierile sale evocatoare ale copilăriei și adolescenței.
Personaje:  Nenumăratele personaje din sânul naturii(pasari, copaci, frunze, animale) care participă la acest basm sunt animate de trăiri omeneşti, iar trăsăturile lor se topesc în însuşiri profund umane: sfială, spaimă, mândrie, tristeţe etc
Citat preferat ,,Frunzele pica de somn,,





REZUMAT: Basmul toamnei,de Ionel Teodoreanu relatează întâmplări din universul naturii, toamna. Acest "basm" al toamnei conturează o anumită atmosferă încărcată de lirism, în care transformările din natură sunt surprinse cu ajutorul personificării.   Titlul este sugestiv. Acesta rezumă schimbările din natură provocate de apariţia noului anotimp sub forma unei naraţiuni. Fiecare element din natură, plantă sau vieţuitoare dobândeşte însuşiri umane."Basmul toamnei" are drept povestitor o frunză, ce relatează totul. Prima secvenţă a basmului prezintă întâmplări sugestive din lumea vegetală, a livezilor şi a viilor. Ivirea toamnei provoacă schimbări uimitoare cum ar fi coacerea fructelor: " Prunii, deşteptaţi din toropeala verii, deschid ochi vineţi, aiuriţi."  Merele şi perele coapte părăsesc aşternutul de frunze, fiind culese şi adăpostite încase. Vântul, descoperind "fuga" acestora, porneşte în căutarea lor, "se uită pe fereşti, le vede şi le cheamă prin horn". Gutuile se coc şi ele, îşi schimbă culoarea, surprinse de scriitor sub imperiul unui puternic sentiment de spaimă ("îngălbenesc de spaimă"), împrumutând culoarea de la sora lor mai mare, Luna, "care-a albit de groază pe marginea prăpastiei" cerului.  Bostanii copţi la soare sunt mândri de cozile lor "fudule" şi "râd pe-nfundate" de fratele lor, soarele, fiindcă este "berc".  Nucii "cu miros amar" trăiesc în schimb un sentiment de tristeţe la vederea frunzelor veştede, întrebându-se despre motivul de "mâhnire" al frunzelor, în timp ce miezul fructelor se coace: "creierii închişi în nuci se zbârcesc mohorât".





Viile îşi schimbă culoarea frunzelor în nuanţe "aprinse". Ele se apleacă în bătaia vântului ca şi când ar fi ameţite de dulceaţa boabelor de strugure: "se clatină de beţie, că doar sunt mici, şi o boabă de poamă e damigeană de must pentru o frunză." A doua secvenţă înfăţişează schimbările trăite de lumea micilor vieţuitoare.Vara a plecat şi, ca în poveşti, a semănat "zboruri de păsări" ca să nu rătăcească drumul. Păsările au zburat, însă, şi "vara s-a rătăcit departe", nemaigăsind drumul de întoarcere decât o dată cu revenirea păsărilor călătoare.Micile vieţuitoare resimt tristeţea sfârşitului de vară. Greierii "prizăriţi" "doines cutremurător bejania firavilor funigei" speriaţi de sosirea toamnei, cosaşii tulbură "ţiuitul tăcerii", lăcustele sprintene "se joacă de-a stelele căzătoare", iar broscoii imită croncănitul ciorilor."Ţânţarii agăţaţi de frunzele roşii, le înţeapă", iar 'Impui toamnei tremură înfrigurat."Scriitorul se întoarce la lumea vegetală, dând unitate întregii povestiri. Cu o notă de umor, autorul descrie castanul sălbatic, cam "nătâng de felul lui", care se bucură "că-I doldora de fructe", dar ruşinat de aspectul ţepos al acestora, le aruncă "mânios" la pământ. Floarea-soarelui "îngrijorată de ropotul căderilor", se-apleacă spre pământ să asculte. Basmul îşi continuă firul, dar întreaga natură pare să aţipească, trecând în lumea visului şi aşteptând învierea firii ("frunzele pică de somn") în timp ce ploaia îşi întinde stăpânirea.