Rezumat "Năpasta" de Ion Luca Caragiale

Rezumat al piesei de teatru "Năpasta" scris de scriitorul român Ion Luca Caragiale și publicat de acesta in anul 1890. Rezumat la celebra povestire dramă "Napasta" in care este vorba despre o femeie pe nume Anca, care bănuiește că actualul ei soț Dragomir, este responsabil de moartea fostului ei soț Dumitru. Anca împreună cu Gheorghe, un tânăr învățător din sat, reușește să-i pună în cârcă sunuciderea unui bărbat pentru a se răzbuna pe el.

Citeste si:
Rezumat scurt "O scrisoare pierdută" de Ion Luca Caragiale
Domnul Goe – Rezumat scurt
Rezumat bun la nuvela "În vreme de război"
Doua rezumate "În vreme de război" de Ion Luca Caragiale
Rezumat scurt Cadou de Ion Luca Caragiale
Rezumat si caracterizare Ionel din "Vizita" de Ion Luca Caragiale






Rezumat "Năpasta" de Ion Luca Caragiale
Intr-un sat de munte, în jurul mesei de lemn, pe care ardea o lampă cu petrol, Anca şi Dragomir ascultau ştirea pe care Gheorghe, învăţătorul satului, tocmai o citea din gazetă. Nebunul de la ocnă dispăruse şi se credea că a căzut în ocna cea veche, părăsită cu mulţi ani în urmă. Acesta fusese condamnat la douăzeci de ani de inchisoare pentru un omor.
Dumitru a fost găsit mort în pădure cu cativa ani in urma, iar Ion, pădurarul,a fost considerat vinovat din cauza sa avea asupra sa tutunul, amnarul şi luleaua decedatului. De asemenea, pe cămaşa pădurarului erau urme de sânge şi cum alte probe nu existau, Ion a fost condamnat. Desi sustinea ca nu el l-a omorat, ci ca el doar l-a gasit si i-a luat cele trei obiecte din buzunar, probele erau edificatoare.
Bătut şi supus unui tratament inuman, Ion înnebuneşte in inchisoare. El era un nebun paşnic, în afara perioadelor în care era stăpânit de mania persecuţiilor.
Stirea din ziar îl pune pe gânduri pe Dragomir. Anca supraveghează atent fiecare mişcare a bărbatului ei, care era din ce în ce mai tulburat. Dacă în primii ani de căsnicie Dragomir o încuraja pe Anca în pomenirea răposatului Dumitru, primul ei soţ, acum, la auzul numelui devenea din ce in ce mai nervos.





Ana a fost determinata sa accepte căsătoria cu Dragomir de bănuiala că nu Ion i-a omorât soţul, ci el. Nu voia cu nici un preţ ca Dragomir să rămână nepedepsit. L-a urmărit îndeaproape nouă ani, i-a studiat fiecare gest, şi cu cât trecea vremea, omul ei devenea tot mai agitat. Simpla rostire a numelui celui dus îl tulbura. Visele urâte şi coşmarurile nu-i dadeau pace. Muşcătura de la braţ îl durea şi ca să uite, mergea tot mai des la cârciuma Popii, de unde se întorcea în fiecare seară beat.
Dragomir aştepta să se împlinească zece ani de la săvârşirea omorului şi aşa cum era scris in lege, se putea preda şi era iertat de pedeapsă. Un singur an mai avea, dar nu mai putea îndura.
Gheorghe, învăţătorul satului, o iubea pe Anca şi nu înţelegea de ce femeia mai stă cu bărbatul ei care devenea, pe zi ce trece, mai insuprtabil. În zadar încerca învăţătorul să-i spună că fără ea nu mai poate sta în sat, Anca era preocupata doar de planurile ei de a se razbuna pe ucigasul fostului ei sot.
Într-o seară, pe când Dragomir era la cârciumă, Anca are un oaspete ciudat; îi cere de mâncare şi omul povesteşte întâmplarea care l-a adus adus în această stare de nebunie. Anca descoperă astfel ca oaspetele ei este Ion, pădurarul de la Corbeni, cel scăpat de la ocnă.





Ulterior, Anca află de la Gheorghe că bărbatul ei a spus celor de la cârciumă că va pleca din sat pentru câtva timp. Astfel, femeia are certitudinea ca asctualul ei sot este ucigasul lui Dumintru. Un ghimpe străpunge inima femeii, deoarece nu poate suporta gandul ca Dagomir va pleca, va trece anul, el se va preda autorităţilor, va fi liber şi tot ce a îndurat ea nouă ani va fi în zadar.
Beat, Dragomir se întoarce acasă şi vrea să stea de vorbă cu femeia. Tot mai agitat, îi spune Ancăi despre planul său de călătorie. Femeia îl ascultă şi poartă discuţia în aşa fel încât să-i dea de înţeles omului că este constienta de vinovăţia lui.





Dragomir pleacă la culcare; iar Anca, singură în liniştea nopţii, plănuieşte cum să-l omoare pe Dragomir. Nu mai poate aştepta anul. Pune mâna pe bardă, dar în prag apare bărbatul speriat de un vis urât şi de durerea de la muşcătură.Spaima omului sporeşte odată cu încercarea Ancăi de a-l aduce în discuţie pe Dumitru.In plus apariţia lui Ion îl înspăimântă. În conversaţia cu el, Dragomir îi spune că nu el este vinovatul, ci altcineva care peste un an va veni şi va recunoaşte că l-a omorât pe Dumitru. Anca îi spune ocnaşului că Dragomir e ucigaşul. Acesta sare la el, îl îmbrânceşte şi ii cere să-i spună de ce l-a lăsat atâţia ani la ocnă. Furia nebunului este potolită de Anca. Ion ia de pe tejghea un cuţit mare si in timpul unei crize se înjunghie. Sfătuit de Anca, Dragomir ii ia chimirul şi-l pune în buzunar, apoi îl ia pe mort şi-l aruncă în fântâna părăsită.
La un semn numai de ei ştiut, Gheorghe vine şi este trimis de Anca la primărie să vestească un omor. În faţa celor veniţi, Anca marturiseste că Dragomir l-a omorât pe Ion. Cămaşa plină de sânge şi chimirul lui Ion aflat acum in posesia lui Dragomir il incriminau. Astfel, patima nestinsă de răzbunare a Ancăi s-a încheiat.