Argumentarea speciei Balada Cultă “PAŞA HASSAN” de George Coşbuc
Un comentariu în care se realizează argumentarea speciei "Balada cultă" în balada "Pașa Hassan" scrisă de scriitorul român George Coşbuc în anul 1894. Argumentarea speciei Balada Cultă se face la cele 12 strofe ale baladei "Pașa Hassan" în care se evocă episodul luptei de la Călugăreni dintre oștirea română și cea otomană. Balada Pașa Hassan" surprinde în principal momentul de apogeu al luptei și anume confruntarea directă dintre Mihai Viteazul și căpetenia otomană Pașa Hassan.
Argumentarea speciei Balada Cultă “PAŞA HASSAN” de George Coşbuc
Definiția baladei
Balada ,specie a genului epic în versuri,cu mare răspândire atât în literatura populară, cât şi în cea cultă, evocă fapte deosebite , săvârşite de personaje prezentate în antiteză şi care impresionează puternic.
Balada cultă dezvoltă un subiect neobişnuit de inspiraţie istorică sau legendară , având eroi cunoscuţi , prezentaţi în antiteză, şi al cărei autor este cunoscut.
Date despre autor și operă
Publicată în 1894 în volumul “Cântece de vitejie”, balada “Paşa Hassan” îşi are punctul de plecare într-un fragment din opera lui Nicolae Bălcescu ,”Românii supt Mihai Voievod Viteazul”, şi anume în capitolul care evocă episodul luptei de la Călugăreni, dintre armata otomană invadatoare condusă de Sinan Paşa şi oastea română aflată sub conducerea lui Mihai Viteazul.
Tema este deci istorică.
Titlul
Titlul asociază un termen care desemnează funcţia de guvernator “paşa”, iar celălalt “Hassan” este un nume propriu larg răspândit la turci.
Deşi titlul baladei este “Paşa Hassan”, personajul principal este Mihai Viteazul.Titlul indică personajul prin ochii căruia este văzut voievodul român. Dimensiunile pe care acesta le capătă sunt hiperbolice, deoarece paşa este îngrozit.
Momentele subiectului
Acţiunea baladei este simplă şi se contituie în momente ale subiectului. Întreaga acţiune se bazează pe procedeul antitezei.
EXPOZIŢIUNEA baladei cuprinde primele trei strofe şi prezintă imaginea celor două armate, pe Mihai, care se află în fruntea armatei române, şi pe turcii care fug înspăimântaţi din faţa lui. Spre deosebire de comandantul român, Hassan este departe de câmpul de luptă de unde conduce bătălia.
INTRIGA îl prezintă pe Mihai Viteazul dominând câmpul de luptă.
Mihai îl vede pe paşă şi se apropie de el. Paşa Hassan este surprins de vitejia armatei adverse.
Desfășurarea acțiunii
Hassan nu mai distinge între realitate şi vis şi este din ce în ce mai speriat de apropierea conducătorului român.
Mihai îi propune paşei o cconfruntare directă, soldată însă cu fuga acestuia.
Îngrozit, îşi pierde “capul şi firea”şi fuge “nebun”. Frica îl determină să-l vadă pe domnitor într-o dimensiune hiperbolică, fantastică.
Figura impunătoare a voievodului român este percepută atât vizual prin descrierea spectului terifiant, care culminează cu metafora “vodă-i un munte”, sugerând apogeul spaimei de care e cuprins conducătorul turc.
Punctul culminant este marcat de încercările disperate ale paşei de a se salva. Urmărit de voievodul român, Hassan are reacţii necontrolate: îi cade turbanul, îşi rupe veşmântul care i se pare că-l împiedică în fuga către tabăra turcească.
Disperarea personajului este redată de expresiile “aleargă de groaza pieirii bătut”şi “mănâncă pământul”.
Ironia autorului surprinde şi starea de spirit a lui Hassan: “îi dârdâie dinţii şi-i galben pierit”.
Deznodământul urmăririi este redat în ultima strofă.
Cu ajutorul lui Alah, Hassan ajunge în apropierea taberei turceşti şi soldaţii săi se grăbesc să-l apere.
Ultima strofă subliniază ironia autorului la adresa paşei şi nu ezită să precizeze cauza eşecului acestuia: “Căci vodă ghiaurul în toţi a băgat/O groază nebună.”
Locul şi timpul
Locul şi timpul desfăşurării acţiunii nu sunt clar precizate, dar ele pot fi deduse din faptul că textul are drept sursă de inspiraţie episodul luptei de la Călugăreni.
Modurile de expunere
- Naraţiunea operei se concentrează în jurul confruntării dintre Mihai şi Hassan.
- Descrierea apare în prezentarea portretului voievodului.
- Dialogul este redus ca prezenţă, existând doar două replici ale lui Mihai prin care îl provoacă pe paşă la luptă dreaptă.
Antiteza - Procedeu artistic predominant
- În această baladă, antiteza este evidentă între românul Mihai Viteazul şi paşa Hassan. Portretul voievodului român este realizat la dimensiuni hiperbolice, prin ochii îngroziţi ai paşei.
- În prima parte a baladei, vodă se află în centrul acţiunii, iar efectul pe care îl are asupra lui Hassan este înfricoşător.
- În strofa a şasea, imaginea lui Mihai este asemănată cu forţa dezlănţuită a naturii, în timp ce Hassan stă în spatele câmpului de luptă, nefiind interesat de soarta oştenilor săi. El fuge din faţa confruntării directe şi preferă să se ascundă în tabără.
Caracterizarea personajului principal
- Mihai Viteazul, personaj principal, pozitiv, individual, cu atestare istorică, ilustrează curajul, patriotismul. Figura lui domină câmpul de luptă.
Mijloacele directe şi cele indirecte se împletesc armonios în realizarea portretului său.
- Mihai este prezentat direct de narator. Încă din expoziţiune pare un viteaz din basme. El este comparat cu elementele dezlănţuite ale naturii:”Ca volbura toamnei se-nvârte el roată/Şi intră-n urdie ca lupu-ntre oi”.
- Portretul fizic al voievodului este întregit de aliteraţia:”Sălbaticul vodă e-n zale şi-n fier/Şi zalele-i zuruie crunte”, şi de hiperbola în inversiune: ”Gigantică poart-o cupolă pe frunte”.
- Portretul moral este conturat, în special, prin caracterizare indirectă. Curajul şi eroismul voievodului Mihai sunt relevate prin chemarea paşei la luptă dreaptă. Mihai este descris în mişcare, iar apropierea lui îi creează lui Hassan o stare de teamă care se va transforma, pe parcurs,în spaimă.
Urmează o nouă adresare directă prin care domnitorul român îl provoacă încă o dată la luptă pe paşă. Acum laşitatea şi frica paşei ating punctul culminant. Gesturile disperate ale acestuia sunt comentate ironic de către narator, care, în final, îşi exprimă din nou admiraţia pentru conducătorul român, al cărui renume îi înspăimânta pe turci: ”Căci vodă ghiaurul în toţi a băgat/ O groază nebună“.
Viziunea
Viziunea asupra momentului prezentat este subiectivă. Ea pune în lumină armata română şi pe conducătorul acesteia în antiteză cu armata otomană şi cu Paşa Hassan.
Evidenţierea calităţilor incontestabile ale ostaşilor noştri ,eroi ai neamului, culminează în text cu prezentarea impresionantă a personajului principal, voievodul român, Mihai Viteazul.
Versificația
- Poezia este alcătuită din douăsprezece strofe a câte şase versuri fiecare, cu versuri inegale ca măsură, ultimul vers fiind scurt, caracteristic poeziei lui G.Coşbuc. Rima este îmbrăţişată şi împerecheată, iar ritmul este amfibrahic, vioi.
- Alături de figurile de stil, numeroase şi variate, mijloacele de versificaţie contribuie la realizarea unor imagini plastice proprii creaţiei lui George Coşbuc.
- Prin toate aceste trăsături prezentate, opera “Paşa Hassan” de G. Coşbuc ilustrează specia baladei culte.
Argumentarea speciei Balada Cultă “PAŞA HASSAN” de George Coşbuc
Definiția baladei
Balada ,specie a genului epic în versuri,cu mare răspândire atât în literatura populară, cât şi în cea cultă, evocă fapte deosebite , săvârşite de personaje prezentate în antiteză şi care impresionează puternic.
Balada cultă dezvoltă un subiect neobişnuit de inspiraţie istorică sau legendară , având eroi cunoscuţi , prezentaţi în antiteză, şi al cărei autor este cunoscut.
Date despre autor și operă
Publicată în 1894 în volumul “Cântece de vitejie”, balada “Paşa Hassan” îşi are punctul de plecare într-un fragment din opera lui Nicolae Bălcescu ,”Românii supt Mihai Voievod Viteazul”, şi anume în capitolul care evocă episodul luptei de la Călugăreni, dintre armata otomană invadatoare condusă de Sinan Paşa şi oastea română aflată sub conducerea lui Mihai Viteazul.
Tema este deci istorică.
Titlul
Titlul asociază un termen care desemnează funcţia de guvernator “paşa”, iar celălalt “Hassan” este un nume propriu larg răspândit la turci.
Deşi titlul baladei este “Paşa Hassan”, personajul principal este Mihai Viteazul.Titlul indică personajul prin ochii căruia este văzut voievodul român. Dimensiunile pe care acesta le capătă sunt hiperbolice, deoarece paşa este îngrozit.
Momentele subiectului
Acţiunea baladei este simplă şi se contituie în momente ale subiectului. Întreaga acţiune se bazează pe procedeul antitezei.
EXPOZIŢIUNEA baladei cuprinde primele trei strofe şi prezintă imaginea celor două armate, pe Mihai, care se află în fruntea armatei române, şi pe turcii care fug înspăimântaţi din faţa lui. Spre deosebire de comandantul român, Hassan este departe de câmpul de luptă de unde conduce bătălia.
INTRIGA îl prezintă pe Mihai Viteazul dominând câmpul de luptă.
Mihai îl vede pe paşă şi se apropie de el. Paşa Hassan este surprins de vitejia armatei adverse.
Desfășurarea acțiunii
Hassan nu mai distinge între realitate şi vis şi este din ce în ce mai speriat de apropierea conducătorului român.
Mihai îi propune paşei o cconfruntare directă, soldată însă cu fuga acestuia.
Îngrozit, îşi pierde “capul şi firea”şi fuge “nebun”. Frica îl determină să-l vadă pe domnitor într-o dimensiune hiperbolică, fantastică.
Figura impunătoare a voievodului român este percepută atât vizual prin descrierea spectului terifiant, care culminează cu metafora “vodă-i un munte”, sugerând apogeul spaimei de care e cuprins conducătorul turc.
Punctul culminant este marcat de încercările disperate ale paşei de a se salva. Urmărit de voievodul român, Hassan are reacţii necontrolate: îi cade turbanul, îşi rupe veşmântul care i se pare că-l împiedică în fuga către tabăra turcească.
Disperarea personajului este redată de expresiile “aleargă de groaza pieirii bătut”şi “mănâncă pământul”.
Ironia autorului surprinde şi starea de spirit a lui Hassan: “îi dârdâie dinţii şi-i galben pierit”.
Deznodământul urmăririi este redat în ultima strofă.
Cu ajutorul lui Alah, Hassan ajunge în apropierea taberei turceşti şi soldaţii săi se grăbesc să-l apere.
Ultima strofă subliniază ironia autorului la adresa paşei şi nu ezită să precizeze cauza eşecului acestuia: “Căci vodă ghiaurul în toţi a băgat/O groază nebună.”
Locul şi timpul
Locul şi timpul desfăşurării acţiunii nu sunt clar precizate, dar ele pot fi deduse din faptul că textul are drept sursă de inspiraţie episodul luptei de la Călugăreni.
Modurile de expunere
- Naraţiunea operei se concentrează în jurul confruntării dintre Mihai şi Hassan.
- Descrierea apare în prezentarea portretului voievodului.
- Dialogul este redus ca prezenţă, existând doar două replici ale lui Mihai prin care îl provoacă pe paşă la luptă dreaptă.
Antiteza - Procedeu artistic predominant
- În această baladă, antiteza este evidentă între românul Mihai Viteazul şi paşa Hassan. Portretul voievodului român este realizat la dimensiuni hiperbolice, prin ochii îngroziţi ai paşei.
- În prima parte a baladei, vodă se află în centrul acţiunii, iar efectul pe care îl are asupra lui Hassan este înfricoşător.
- În strofa a şasea, imaginea lui Mihai este asemănată cu forţa dezlănţuită a naturii, în timp ce Hassan stă în spatele câmpului de luptă, nefiind interesat de soarta oştenilor săi. El fuge din faţa confruntării directe şi preferă să se ascundă în tabără.
Caracterizarea personajului principal
- Mihai Viteazul, personaj principal, pozitiv, individual, cu atestare istorică, ilustrează curajul, patriotismul. Figura lui domină câmpul de luptă.
Mijloacele directe şi cele indirecte se împletesc armonios în realizarea portretului său.
- Mihai este prezentat direct de narator. Încă din expoziţiune pare un viteaz din basme. El este comparat cu elementele dezlănţuite ale naturii:”Ca volbura toamnei se-nvârte el roată/Şi intră-n urdie ca lupu-ntre oi”.
- Portretul fizic al voievodului este întregit de aliteraţia:”Sălbaticul vodă e-n zale şi-n fier/Şi zalele-i zuruie crunte”, şi de hiperbola în inversiune: ”Gigantică poart-o cupolă pe frunte”.
- Portretul moral este conturat, în special, prin caracterizare indirectă. Curajul şi eroismul voievodului Mihai sunt relevate prin chemarea paşei la luptă dreaptă. Mihai este descris în mişcare, iar apropierea lui îi creează lui Hassan o stare de teamă care se va transforma, pe parcurs,în spaimă.
Urmează o nouă adresare directă prin care domnitorul român îl provoacă încă o dată la luptă pe paşă. Acum laşitatea şi frica paşei ating punctul culminant. Gesturile disperate ale acestuia sunt comentate ironic de către narator, care, în final, îşi exprimă din nou admiraţia pentru conducătorul român, al cărui renume îi înspăimânta pe turci: ”Căci vodă ghiaurul în toţi a băgat/ O groază nebună“.
Viziunea
Viziunea asupra momentului prezentat este subiectivă. Ea pune în lumină armata română şi pe conducătorul acesteia în antiteză cu armata otomană şi cu Paşa Hassan.
Evidenţierea calităţilor incontestabile ale ostaşilor noştri ,eroi ai neamului, culminează în text cu prezentarea impresionantă a personajului principal, voievodul român, Mihai Viteazul.
Versificația
- Poezia este alcătuită din douăsprezece strofe a câte şase versuri fiecare, cu versuri inegale ca măsură, ultimul vers fiind scurt, caracteristic poeziei lui G.Coşbuc. Rima este îmbrăţişată şi împerecheată, iar ritmul este amfibrahic, vioi.
- Alături de figurile de stil, numeroase şi variate, mijloacele de versificaţie contribuie la realizarea unor imagini plastice proprii creaţiei lui George Coşbuc.
- Prin toate aceste trăsături prezentate, opera “Paşa Hassan” de G. Coşbuc ilustrează specia baladei culte.
Post a Comment