Header Ads

Doua rezumate scurte Bivolul şi coţofana de George Topârceanu

Doua rezumate scurte ale fabulei "Bivolul şi coţofana" scrisa de poetul si fabulistul George Topârceanu. Citeste si fabula mai jos in pagina. Rezumate scurte ale celebrei fabule "Bivolul şi coţofana" in care este vorba despre un bivol pe spatele caruia statea o cotofana, iar un caine care-l vede crede ca se poate urca si el.







Bivolul si cotofana – Rezumat
Trecând din întâmplare prin locul unde se afla bivolul, căţelul vede cu mirare cum pe spinarea acestuia „se plimba o coţofană Când în sus şi când în jos”. Naiv dar si doritor să profite de situaţie el sare în spinarea bivolului. Luat prin surprindere dar şi ofensat de îndrăzneala căţelului, bivolul se scutură, îl răstoarnă şi luându-l în coarne îl arunca „cât colo”, „ca pe-o zdreanţă în trifoi”.Supărat peste măsură bivolul îl apostrofează pe căţel folosind un limbaj dur aproape agresiv îşi motivează atitudinea prin faptul că această coţofană îi face un bine.„Ce-ai gândit tu oare, javră? Coţofana treacă meargă, pe spinare o suport.Că mă apără de muşte, de ţânţari şi de tăuni.”Căţelul nu i-ar aduce nici un avantaj; ci dimpotrivă, ducându-l în spate, ar stârni spre propria ruşine indignarea întregului neam: „Pe când tu potaie proastă, cam ce slujbă poţi sa-mi faci?”

Bivolul si cotofana – Rezumat 2
Un catel vazand ca pe spinarea unui bivol se plimba nestingherit o cotifana crede ca s-ar putea bucura si el de acelasi privilegiu. Imediat isi ia avant si sare in spinarea acestuia. Luat prin surprindere bivolul este uimit dar apoi se infurie, il ia in coarne si-l arunca pe catel ,,ca pe o dreanta in trifoi".
Intamplarea se inchieie cu mustrarea catelului numit de bivol ,,potaie proasta" ,,javra". (Morala este una inplicita dedusa din vorbele bivolului. Astfel cotfana ii este utila acestuia deoarece il apara de, muste, tantari si de tauni/ Si de alte spurcaciuni" pe cand catelul nu ii poate aduce nimic. Ba mai mult ar fi nedemn pentru el,,bivol mare si puternic, gospodar cu greutate" sa-l poarte degeaba in spinare.)





Citeste fabula Bivolul şi coţofana
Pe spinarea unui bivol mare, negru, fioros,
Se plimba o coțofană
Când în sus și când în jos.
Un cățel trecând pe-acolo s-a oprit mirat în loc:
— Ah, ce mare dobitoc!
Nu-l credeam așa de prost
Să ia-n spate pe oricine...
Ia stai, frate, că e rost
Să mă plimbe și pe mine!

Cugetând așa, se trage îndărăt să-și facă vânt,
Se pitește la pământ
Și âe-odată — zdup! — îi sare
Bivolului în spinare...

Ce s-a întâmplat pe urmă nu e greu de-nchipuit.
Apucat cam fără veste, bivolul a tresărit,
Dar i-a fost destul o clipă să se scuture, și-apoi
Să-l răstoarne,
Să-l ia-n coarne
Și cât colo să-l arunce, ca pe-o zdreanță în trifoi.

— Ce-ai gândit tu oare, javră? Au, crezut-ai că sunt mort?
Coțofana, treacă-meargă, pe spinare o suport
Că mă apără de muște, de țânțari și de tăuni
Și de alte spurcăciuni...
Pe când tu, potaie proastă, cam ce slujbă poți să-mi faci?
Nu mi-ar fi rușine mie de viței și de malaci,
Bivol mare și puternic, gospodar cu greutate,
Să te port degeaba-n spate?...



Niciun comentariu