Header Ads

Rezumat si comentariu "Hronicul și cântecul vârstelor" de Lucian Blaga

Rezumat pe capitole al cartii volum autobiografic "Hronicul și cântecul vârstelor" scrisă de filozoful, poetul, dramaturgul su jurnalistul român român Lucian Blaga. Cartea a fost publicata intr-un volum autobiografic, editat postum, in anul 1965. Rezumat pe capitole care cuprinde rezumatul complet celor 49 de capitole si comentariu literar la povestirea autobiografica "Hronicul și cântecul vârstelor".








Rezumat pe capitole Hronicul și cântecul vârstelor de Lucian Blaga

Capitolul 1 – Blaga a inceput sa comunice cu ceilalti la 4 ani, indemnat de mama sa. Acesta a venit pe lume pentru a umple un gol, caci sora lui mai mare, Leti, a murit intr-un accident.

Capitolul 2 – Autorul descrie ograda si casa, unde se afla un ceas vechi ce canta. De asemenea, acesta isi decrie tatal, care este un mare iubitor de literatura.

Capitolul 3 – Primii prieteni ai baiatului sunt fetele, Rafira, dar dupa adevaratii lui prieteni: Vasile, Adam si Roman. La varsta aceea, cei patru prieteni mergeau cu gastele pe deal, dar intr-o zi, Lucian le-a pierdut, dar tatal sau le-a recuperat, platind o suma de bani. Tot in acelasi timp, umbla un caine turbat prin sat. Acesta a muscat cateva persoane din sat, printre care se afla si Vasile. Acesta a fost trimis in Budapesta pentru a se vindeca.

Capitolul 4 – Tatal baiatul spera ca prin comasare sa obtina o distributie
rationala a pamanturilor. Acesta era hotarat sa dea pamanturile taranilor
spre comasare, desi unii sateni nu erau de acord. Acestia din urma au
incercat sa se razbune, punand niste cartuse metalice in cocenii cu care
familia lui Lucian facea focul.

Capitolul 5 – In copilarie, Blaga credea in povestile mamei sale. El
indragea o poveste pe care i-o spune aceasta, desi il infricosa. De
asemenea, era naiv, deoarece, intr-o zi, a observat ca cerul il urmareste.
Impreuna cu prietenul sau, au incercat sa rupa cerul in doua, dar nu au
reusit.

Capitolul 6 – Desi parintii lui isi doreau ca Lucian sa mearga la scoala de
la 5 ani, acesta refuza. Asadar, la sase ani incepe scoala. Intr-o zi,
dascalul ii anunta ca satul arde, asa ca baiatul se duca acasa si o ajuta pe
mama sa sa aiba grija de gospodarie.

Capitolul 7 – Deoarece baietii trecusera de varsta la care aveau
responsabilitatea de a pazi gastele, aveau mult timp liber vara. Lor le
placea sa stea pe iarba, langa rau, goi. De Sfantul Ilie, s-au dus calare sa
vada o piesa de teatru.

Capitolul 8 – In fiecare vara, un copil murea inecat in apele Morii. Anul
acesta, ei au fost martori la ridicarea corpului de acolo. Auzind clopotele
care bateau pentru acel suflet, baietii se gandeau cum ar fi sa fi mort.

Capitolul 9 – La 1 semptembrie 1902, baiatul era din nou in clasa, dar de
data aceasta la Sebes. Copii erau asezati in banci dupa nivelul lor la
invatatura. Baiatul a ajuns din ultima banca in prima, si a ramas acolo un
an intreg. Cu toate ca era interzis, Lucian pleca saptamanal sa-si viziteze
parintii.

Capitolul 10 – La varsta de 10 ani, baiatul isi da seama de dragostea lui
pentru religie. Cu toate ca mama sa era preoteasa, aceasta nu se ducea
prea des la biserica. Doar de doua ori pe ani : de Paste si de Craciun. Cu
toate acestea, baitul indragea foarte mult religia. Dupa un an, el nu mai
era atat de credincios.

Capitolul 11 – Intr-o zi, implinindu-se 100 de ani de la moartea lui Schiller,
copii primesc carti si brosuri despre viata acestuia. Lucian este foarte
impresionat de viata lui si ii placea sa deseneze casa in care Schiller s-a
nascut.

Capitolul 12 – Datorita faptului ca era intotdeauna bolnav, Tatal lui Blaga
hotaraste sa petreaca cateva saptamani la Bistra in muntii Sebesului.
Trece prin mai multe sate pana ajunge la Bistra, dar este fascinat de
locurile pe care le vede. Leaga prietenii, desi de scurta durata. Acesta se
indragosteste de fata unui ungur, Erji. De asemenea, isi doreste sa se intoarca in acele locuri. Nu s-a mai intors acolo niciodata, totusi, fiind
chemat de alte meleaguri.

Capitolul 13 – In anul 1904, incepe o seceta cun nu se mai pomenise
pana atunci. Dogoare secase rausrile si lasese holdele pustii. De fiecare
data cand zareau un nor pe cer, ieseau la poarta si se rugau sa ploua.
Intr-o zi, se raspnadeste vorba ca au sosit transporturi de porumb din
America. Vestea aceea il bucura pe Blaga, care, de atunci, a considerat
America un semn al sperantei.

Capitolul 14 – Odata cu venirea veri, veni si Alexe N., un bun prieten cu
Liviu, unul dintre fratii lui Lucian. Liviu, care era acum studet, isi petrecea
majoritatea tipului studiind niste carnete pline cu cifre si formule. Dar, de
asemenea, baiatul isi petrece timpul si cu Alexe. Pasiunea lui Liviu era de
a discuta cu Tatal sau despre articolele din “Semanatorul”, de multe ori
existau dispute intre ei pe tema aceasta. In clasa a IV-a, in timp ce era la
scoala din Sebes, Blaga observa ca dascalul Hans Wolf, desi era sever,
prezenta o simpatie deosbita pentru el. Acesta considera ca Lucian este
cel mai stralucit elev al scolii.

Capitolul 15 – In 1906, Lucian impreuna cu fratele sau Liciniu, plecau cu
trenul la Brasov, pentru a-si urma studiile la liceul Saguna. Acestia aveau
sa stea la Liviu, fratele lor care era acum profesor. Lucian se acomodeaza
repede si isi face curand prieteni, dar din clasele superioare. Gheorge
Popa este, insa, cel mai bun prieten al lui. De asemenea, baiatul ii castiga
simpatia profesorului de latina si in curand, acesta ii asculta pe ceilalti
elevi, pentru ca este cel mai bun la latina. Lucian si Liciniu se muta la
Rupi, un macelar de care se teme Lucian. Dar baiatului nu ii este frica
doar de gazda, ii este frica si de ceilalti oameni de pe strada.

Capitolul 16 – Baiatul isi da seama ca parintii lui nu isi mai permit sa il tina
la liceu. Acesta aude mai multe conversatii cand ei vorbesc despre datorii
si restante. Cu toate acestea, Lucian a continuat sa citeasca. Era pasionat
de problemele de stiinta, era un geograf inedit, se descurca foarte bine la
astronomie si ii placea foarte mult mitologia. S-a angajat ca preparator la
colegiul Vechiul Regat, pentru a strange niste bani de buzunar. Prima lui
iarna in Brasov este cumplita, dar reuseste sa treaca peste ea. In mai, a
avut loc o petrecere a elevilor de la toate scolile romanesti din Brasov,
numita “maial”. Stiind ca este un elev bun, niste baieti mai mari il imbata
pe Blaga si isi bat joc de el.

Capitolul 17 – Ajuns la facultate, in clasa a II-a, Blaga constata ca nu era
in relatii atat de bune cu ceilalti elevi. A fost batut de cei care fumau in
spatele scolii, pentru ca le raspunsese cu superioritate. Cu toate acestea,
mergea la vechea lui scoala, atat pentru produsele de patiserie, cat si pentru a le da o mana de ajutor elevilor cu hartile la geografie, in schimbul
unei sume de bani.

Capitolul 18 – In primavara anului 1908, in ziua de Flori, cei trei frati se
intorc acasa, chiar daca ei nu paraseau Brasovul. Dar de indata ce au
ajuns acasa, au aflat ca Tatal lor era bolnav. Acesta a fost trimis in Muntii
Boemei pentru a fi tratat, acolo sta 2 luni, dar la sfarsitul lui iunie, boala
parea sa se agraveze. Cat parintii lor sunt plecati in Oasa, Blaga
descopera biblioteca Tatalui sau. Aceasta continea diferite carti, atat
despre literatura, cat si de matematica, fizica si lecturi abstracte. Intr-o zi
de august, acesta este intrerupt din lectora, de o femeie care il intreaba
daca tatal sau a murit intr-adevar. Dupa cateva ore, afla de la fratii sai,
care fusesera dusi la Sebes, ca tatal lor murise. Acesta se refugiaza
pentru catva timp, sfasiat de vestea primita.

Capitolul 19 – Lucian pleaca la Cugir pentru a se detasa de atmosfera
trista de acasa. Intr-o incercare de as plati datoriile, Mama lor se hotaraste
sa vanda casa si pamanturile si sa se mute cu ei la Sebes. Impreuna cu
Liciniu, pleca la Brasov, in luna mai, aproape de examene. La sfarsitul lui
iunie, Lucian si Liciniu afla ca au trecut examenele, dar Login a picat,
tocmai pentru ca a trebuit sa le asigure fratilor lui mai mici masa de trei ori
pe zi.

Capitolul 20 – Blaga isi petrece o parte din vacanta in satul Vinerea, si in
cealalta parte a vacantei, urma sa-l mediteze pe Remus, un prieten de
familie, un copil destept, dar neglijent. Cu toate acestea, Remus era un
baiat ce se tinea de cuvant, caci in toamna aceea, il primise pe Lucian sa
stea cu el in camera, cum ii promisese. Daca Lucian era interesat de carti
si de lectura, Remus traia in afara preocuparilor lui. In primavara anului
1910, cuprins de inspiratie, creeaza si publica poezia “Noaptea” in ziarul
“Romanul”.

Capitolul 21 – Ajuns in clasa a V-a, el cunoaste multi colegi noi. Il
cunoaste pe Aurel Vlaic. In prima zi in care l-a cunoscut, acesta tinea in
mana un aparat alb, mic ca o jucarie. Le explica tuturor ca este un
aeroplan, si continua prin a-l prezenta.

Capitolul 22 – Dascalul Iosif Blaga, profesor de filosofie la liceul Saguna,
obisnuia sa organizeze, o data la cativa ani, o excursie in Italia. Unchiul Iosif,
Lucian, Marioara si inca cativa tineri pleaca catre Italia. In drum spre Italia,
acestia trec prin multe orase si au vizitat Constantinopolul, Atena, Messina,
Vaticanul, Roma, Florenta si Venetia. La intoarcere au trecut prin Budapesta.

Capitolul 23 – Profesor de limba greaca, Paul Budin, preda la Liceul Saguna.
Desi era o persoana instarita, el se multumea cu lucrurile pe care le primea de
la copii mai slabi, in schimbul unei note de trecere. Lucian era impresionat de acest profesor, mai ales de faptul care era mai mereu calm, chiar daca elevii
lui il puneau mereu la incercare. La intoarcerea lui din Italia, Domnu’ era
bolnav. Sase luni mai tarziu, acesta moare.

Capitolul 24 – Intr-o vara, Blaga isi petrece vacanta in satul Vinerea, in gazda
la Remus. De asemenea, o cunoaste pe Domnisoara Roma, fiica unor rude
apropiate. Incep sa se intalneasca pentru a vorbi, el chiar ii scrie scrisori pe
care I le citeste. Acesta isi da seama ca, de fapt, se indragostise de ea. Doi
ani mai tarziu, Roma moare de tuberculoza.

Capitolul 25 – In clasa a VI-a, Blaga incepe a indragi cartile filozofice, dar cel
mai mult ii plac cartile lui Henri Bergson. Intr-o perioada, tanarul nu se simte
bine, se imbolnaveste din ce in ce mai des. In acele saptamani, vine Simion
Lasita, un var de-al doilea, ce avusese de gand sa se inscrie la Facultatea de
filosofie. Dupa 6-7 ani de studiu, acesta a picat examenele. Lucian se duce sa-
l viziteze. Acesta avea o biblioteca foarte mare, plina cu carti de filosofie.
Blaga este impresionat de aceasta colectie de carti si in fiecare saptamana
venea la Simion pentru a alte carti.

Capitolul 26 – Lucian Blaga observa ca il inceraca o raceala. Febra persista,
asa ca acesta ramane in grija Mamei sale, si in acest timp citeste tot ce
doreste pentru a nu ramane in urma cu scoala. Acesta isi revine abia dupa 3
luni. Catre inceputul primaverii, ia parte la ultima petrecere cu dans a elevilor.
Acolo o intalneste pe Domnisoara Cornelia, fiica unui om politic din Banat.
Acesti fac cunostiinta si se indragostesc. Cornelia avea sa ii devina sotie peste
cativa ani.

Capitolul 27 – La inceputul toamnei, Lionel isi deschide un birou advocatial. De
asemenea, el este ajutat de Lucian, care a fost de acord sa ramana cu el. De
multe ori, Blaga ramanea la birou, si de aceea, el era confundat cu fratele sau.
In primavara anului 1914, Blaga publica un articol in revista “Romanul”, dar
sunb alta semnatura, semnatura lui Ion Albu, din dorinta de a-si vedea scrisul
inflorind in litera tiparului.

Capitolul 28 – La sfarsitul lui iunie, 1914, Lucian se intoarce acasa pentru a-si
anunta mama ca a trecut bacalaureatul. In timp ce isi schimba trenul care
urma sa il duca la Sebes, auzi ca Franz Ferdinand a fost asasinat. La sfarsitul
lui iunie, a pornit un razboi. Pe 20 septembrie, acesta se inscrie la Facultatea
de teologie.

Capitolul 29 – In cele doua saptamani pe care le petrece la Sibiu, Lucian isi
cunoaste verisoara. Pe timpul iernii, acesta scrie niste lucrari despre concepte
de “materie” si “energie”, pe care i le trimite acestei verisoare cu rugamintea
de a le duce la Bucuresti si de a i le da directorului revistei Convorbiri literare.
Revista a publicat documetarul lui Lucian Blaga.

Capitolul 30 – Pe timp de razboi, in cursul anotimpurilor din 1915 si 1916,
Lucian se duce la Andrei Otetea, un bun prieten, la Sibiel. Acestia cutreiera
prin Sibiel, Lucian bucurandu-se de ospitalitatea mamei lui Andrei. Cat timp a
stat acolo, acesta a creat piesa – poem “Tulburea apelor”.

Capitolul 31 – Cu ocazia inceperii unui nou an scolar, Lucian Blaga se vede
nevoit sa-si continue studiile la Facultatea de teologie. Fiind in anul I, el trebuie
sa dea niste examene, cu care se gasea in restanta. Studiind temeinic timp de
doua saptamani , si cu toate ca la celalalte examene s-a descurcat de minune,
la Cantarile bisericesti, a intampinat anumite dificultati. Acesta a fost nevoit sa
dea corigenta pana la Craciun.

Capitolul 32 – In vara anului1916, Lionel este chemat de urgenta la Viena, si
stiind ca va sta cateva saptamani, il ia si pe Lucian cu el. Deoarece Lionel
avea treaba la spitalulu militar, Lucian cutreiera prin centrul orasului. In timp ce
admira splendoare orasului, acesta se intalneste cu un vechi prieten din liceu,
Ion Clopotel. Acestia stau de vorba, iar Ion il invita pe el si pe fratele sau la o
cafea a doua zi. Acolo se mai intaneste cu cativa romani intelectuali cu care
comunica. Dupa 4 saptamani de asteptare, acestia sunt instintati ca pot pleca
acasa.

Capitolul 33 – Dupa doua zile de la intoarcerea lor din Viena, acestia aud ca
Romania a declarat razboi. Lionel ii indeamna sa se duca la politie pentru a-si
face o autorizatie pentru a invata in strainatate. Dupa ce o obtine, Lucian
pleaca spre Viena. Dupa cateva zile, afla cateva vesti bune in legatura cu
razboiul. Cu toate acestea, fratele sau nu vine in Viena.

Capitolul 34 – Pe timp de razboi, presa continua sa scrie zilnic detalii. Acesta
nu se mai intereseaza de carti, ci se preocupa de stirile din ziare si reviste.

Capitolul 35 – Lucian trecea foarte rar pe la apartamentul pa care il inchiriase,
in schimb trecea pe la o cafenea pe care o indragea. Seara, cand se intorcea
acasa, fata gazdei, o tanara de 18 ani, gasea mereu pretexte pentru a-l retine
in cadrul usii. Era invitat uneori la ceai, iar o data cei doi s-au dus impreuna la
film. Acesta ii face avansuri, dar el nu este interesat, asa ca raman doar
prieteni.

Capitolul 36 – Pe la mijlocul lunii Octombrie, Lucian, care era la Universitate,
isi cauta numele pe o tablita, pentru a putea intra in cladire. Atunci, gaseste
numele Corneliei, o prietena cu care a dansat la o petrecere. Acesta merge
des la biblioteca, si cateodata o studiaza pe Cornelia. Intr-o zi, Cornelia il
recunoaste si de atunci ei petrec foarte mult timp impreuna.

Capitolul 37 – Cei doi au incep sa se intalneasca, atat la biblioteca cat si la
restaurant. Cu timpul, ei constata ca sunt un cuplu. Cu toate acestea, Cornelia
doreste sa plece la Bucuresti dupa incheierea razboiului.

Capitolul 38 – La inceputul lui noiembrie, Blaga primeste o scrisoare de la
fratele sau prin care este anuntat ca scoala teologica de la Sibiu s-a redeschis
la Oradea si el trebuie sa vina imediat acasa pentru a nu pierde inscrierile.
Desi ii este greu, el se desparte de Cornelia, dar ii promite ca ii va scrie zilnic.
La examene se duce nepregatit, dar de data asta profesorii nu mai sunt
indulgenti. Fratele lui decide sa plece la Viena, iar Lucian ii spune ca veni de
Craciun pe la el pentru a se intalni cu o fata si astfel ii spune despre Cornelia.

Capitolul 39 – Pe 20 decembrie, acestea pleaca la Viena. Stiind ca fratele sau
nu este atat de incantat de vizita sa la Viena, acesta isi petrece tot timpul cu
Cornelia. Intr-o zi, ii spune ca ar vrea sa locuiasca impreuna cu ea, acolo, in
Viena, intr-o vila. De asemenea, se gandesc cum ar fi sa locuiasca si in
Romania.

Capitolul 40 – Pe 15 ianuarie 1917, acesta se intoarce in tara. Acesta termina
Facultatea de teologie, si se intoarce acasa cu licenta teologica. Acasa il
asteapta trei scrisori, una de la Cornelia, una de la mama ei si una de la un
frate de-al ei. Fratele Corneliei il invita pe acesta in august, in Banat, pentru a
se cunoaste mai bine. In august, acesta pleaca la Banat, dar acolo face
impresie proasta, iar dupa cateva zile primeste o scrisoare de la mama ei prin
care este rugat sa intrerupa corespondenta cu Cornelia. In octombrie, acesta
pleaca la Viena, unde se intalneste cu Cornelia. Ei continua sa-si vorbeasca.

Capitolul 41 – La Viena, Lucian intampina multe greutati, mai ales se confrunta
cu lipsa mancarii. Isi petrece doua luni acasa si doua doua luni la Viena. Dupa
Craciun, il viziteaza un prieten, dupa care acesta se intoarce in tara .

Capitolul 42 – Acesta isi scrie lucrarile pentru doctorat. Intre timp, Cornelia ii
trimite scrisorile cu poeziile unu profesor de la Cernauti, care apreciaza
lucrarile acestuia si le publica.

Capitolul 43 – Auzind de la Doamna Roman ca articolul sau a fost publicat in
“Glasul Bucovinei”, se hotaraste sa publice cele doua volume, unul cu poeme
si altul cu aforisme.

Capitolul 44 – Odata ce volumele sale au fost tiparite, numele sau apare unde
in multe ziare importante. El a aparut prima oara mentionat asfel : “un dar
facut de Ardeal Romaniei”.

Capitolul 45 – Lucian primeste o scrsoare, prin care Cornelia il anunta ca
pleaca la Paris, iar acesta pleaca la fratele sau, Liciniu. Tot in ziua aceea, se
duce la Academia Romana si acolo ii intalneste pe Nicolae Iorga si Sixtil
Puscariu.

Capitolul 46 – Acesta il viziteaza pe Alexandru Vlahuta, care, impresionat de
lucrarile sale, iar a doua zi, il invita sa ia pranzul cu el. Acolo se intalneste cu
alti scriitori mai tineri pentru un schimb de experiente. In toamna aceluiasi an,
Alexandru Vlahuta moare.

Capitolul 47 – Lucian Blaga incearca sa obtina o bursa pentru studii in
strainate. Pe timpul vizitei lui, acesta se familiarizeaza cu orasul. Dupa o
discutie indelungata cu Nicolae Iorga, acesta se intoarge la Sebes. Este foarte
dezamagit sa vada ca nu a primit nici o veste de la Paris.

Capitolul 48 – Starea lui de tristete nu se risipeste, decat in momentul cand
primeste o scrisoare de la Cornelia, care ii spune ca va veni in septembrie la
Viena. Lucian decide sa pleca la Viena pentru a se intalni cu tanara.

Capitolul 49 – Acesta ajunge la Viena si incepe sa o caute, dar nu o poate
gasi. Acesta incearca sa dea de ea, ii trimite scrisori, dar aceasta nu ii
raspunde. Pe 7 octombrie, acesta gaseste o scrisoare de la Cornelia, si decid
sa se intalneasca in Biblioteca. Aceasta ii spune ca doreste sa se
casatoreasca.







Hronicul si Cantecul Varstelor de Lucian Blaga 
-Comentariu literar-

Scrisa intre 10 noiembrie 1945 si inceputul lui iulie 1946, « Hronicul si Cantecul Varstelor » reprezinta pentru literatura romana ceea ce reprezinta pentru Goethe si pentru literatura germana celebra sa lucrare cu caracter autobiografic : « Aus meinem Leben ». George Ivascu afirma ca : »« Hronicul… » releva totodata un Blaga prozator liric, dincolo de prozatorul ideologic din scrierile sale teoretice ».

In farmecul original al “ Hronicului...” cititorii vor descoprii ei insisi dincolo de elemental documentar-biografic pe poetul dintotdeauna. Lucrare cu un pronuntat caracter biografic “ Hronicului...”se deschide cu fabuloasa lume a copilariei. Blaga patrunde in profunzimea amintirilor, dar cauta in zadar urmele absentei cuvantului, pe care acum privind cu maturitate nu o poate intelege.

Copilaria autorului a fost dominata de absenta cuvantului, pe care insusi poetul o explica ,acum, ca fiind o prelungire a unei stari embrionare dincolo de firesc sau o nefireasca luciditate ce s-a asezat intre el si cuvant.

Desi fiinta vie, copilul Blaga de atunci inca mai dorea stagnarea in pantecele mamei, asemanate cu un scut protector, de lumea care urma sa il izbeasca. Pentru el pasirea in viata o insemna cuvantul, dar frica frica era stapana sufletului infantil, astfel prefera sa aspire la mutenie. Desi , intelegea tot ce i se spunea, copilul tacea, ci doar executa, fiind el insusi un « prizonier » al muteniei, prizonier pentru ca isi dorea asta, dar putea oricand sa paraseasca sfera captivitatii, insa frica de lume isi spunea intotdeauna cuvantul.

Teama pe care mama copilului o simte, o determina sa il duca la doctor. De acum urma sa se afle adevarul de aceea poetul afirma : « Nu mai era nimic de spus ». Mama copilului urma sa afle adevarul : Lucian putea sa vorbeasca, dar se temea sa faca. Pana acum a preferat sa se creada ca este mut, dar doctorul va spulbera orice teama a mamei.

Ajungand acasa femeia incearca sa-si convinga odrasla ca vor cunoaste rusinea daca nu va incepe a vorbi, insa stradaniile acesteia au fost in zadar, caci cuvantul nu voia sa se aleaga numaidecat. Ca rasplata pentru protectia oferita de mama, Lucian se vede nevoit sa vorbeasca, dominat si acum de un aspru sentiment de frica. Ii era rusine si teama. Cauta un sprijin, cauta un paravan intre el si cuvant si « de sub strasina degetelor si a palmei incepe a vorbi ». Inca incerca sa se apere de lumea cuvantului ca si cum s-ar di aparat sa nu ia in primire pacatul originar. Vorbea intocmai ca oamenii locului cu cuvinte dialectale.

Ultimul copil al Anei si al lui Isidor Blaga, Lucian de acum incepea sa paseasca pe cararile vietii. Privea viata ca o lupta pe care doar daca esti cu adevarat puternic poti sa razbati. Autorul isi aminteste de cea mai lunga fraza alcatuita dintr-o pura intamplare cu soda si berea.
Pe parcursul intregii copilarii Blaga traieste pe fondul rural si arhaic, deoarece, permanentele liricii lui Lucian Blaga isi trag radacinile cele mai adanci din solul satului romanesc, de unde ii vin ispitele miturilor populare, interpretate personal si intregite de fantezia sa. Astfel poetul prozator Blaga descrie casa parinteasca asa cum o stie el si cum si-o aminteste, ca o cladire veche, masiva in stilul celorlalte case din sat.

Fiind mediul copilariei sale, locul unde a invatat sa vorbeasca, sa gandeasca , Blaga se leaga de orice amanunt, fiecare avand o semnificatie mai mult sau mai putin importanta.
Alcatuieste un arbore genealogic al familiei Blaga precizandu-l pe Simion Blaga -;preot in sat-.
Casa amintirilor este mai veche decat insusi poetul, care intelege ca si stramosii sai au avut amintiri legate de locul acesta.

Uriasul castan din gradinita este considerat de Blaga un protector al familiei, un duh ocrotitor si care a slujit neamul Blaga de-a lungul timpului. Sufletul copacului se stinge o data cu sufletul lui Isidor Blaga. In asa zisul salon de lux, au ramas vii in amintirea poetului cele doua dulapuri cu usi ce luceau in jocuri ca de apa si o comoda Biedermeier, pe care un ceas auriu canta cand este « tras » melodii vieneze inspirand astfel aerul clasic al timpului si sugerand tipul familiei adaptate vremii.

Copilaria lui Blaga este formata din mai multe parti care cuprind ineputurile cuvantului, descrierea casei parintesti si un rol important parintii.
Cuvintele « mama » si « tata » sunt scrise cu litera majuscula sugerandu-se astfel sentimentele de venerare, de respect, de admiratie, multumindu-le pentru viata pe care i-au facut-o drept dar.
Descrierea tata ;ui se rezuma doar la aspiratiile sale : un pasionat al cartilor, devotat bisericii si satului, uitand de propria gospodarie pentru alte fumuri ale satului.
Din pasiunea pentru carti se desprinde totodata dorinta de cunoastere, preotul fiind un om cu carte.

Mama este pentru poet fiinta primara, aducatoare de viata si de speranta, mereu iubitoare, fara scoal, dar cu instincte materne foarte bine dezvoltate.
Ana Blaga este tipul femeii mature, intreprinzatoare , egoista, insa egoista doar din dragoste pentru familie ,caci femeia nu se gandeste decat la familie si niciodata asupra ei insisi.
Asemanata cu o fiinta mareata, fara de pacat, puternica precum o stanca in marea involburata si in acelasi timp o fire blanda, o zana coborata din taramul basmelor pentru a-i fi alaturi, este imaginea mamei iubitoare, ocrotitoare.

Mihai Dragan e de parere ca « Hronicul… lui Blaga este nu numai un document, ci mai ales un cantec al varstelor fara comparatie , de o poezie fermecatoare care destrama uneori datele biografice si sobrietatea observatiilor si le transforma in pagini vibrante de poem.

Opera de compozitie restransa, deliberat organizata, aceasta autobiografie literara rememoreaza momentele importante ale copilariei si adolescentei scriitorului cu tendinta de a surprinde nuantat evolutia unui spirit multilateral inzestra, in imprejurimile istorice agitate si contradictorii ale acestui secol. Mihai Dragan insista asupra calitatii literare a rememorarii. Lucian Blaga nu-si descrie viata launtrica la modul sentimental, cu inflorituri romantice, ci cu o oarecare detasare, care-l fereste de precipitari, ducandu-l spre o atitudine oarecum obiectiva, de prozator analist care desprinde gesturile si semnificatiile mari din meditatii lucide asupra miscarilor psihice mai greu detectabile. Coborarea in zonele adanci ale sufletului, prin evitarea amanuntelor nesemnificative, surprinderea zbaterilor interioare specifice unui proces exemplar de formare a unei constiinte e o creatie inalta de prozator care ajunge sa sublimeze metaforic « propria » experienta de viata, ca si Goethe in « Poezie si adevar », intr-un mare simbol al devenirii unei personalitati ».





Niciun comentariu