Header Ads

Comentariu Doamna Bovary - Gustave Flaubert

Comentariu literar al romanului realist "Doamna Bovary" scrisa de francezul Gustave Flaubert in anul 1856. Este primul roman scris de autor si este considerat o operă capitală pentru literatura secolului al XIX-lea. Comentariu la celebra carte "Doamna Bovary" in care persoana eponimă trăiește dincolo de mijloacele ei pentru a scăpa de banalitățile și goliciunile vieții provinciale.

Stabilirea romanului este importantă, în primul rând în ceea ce privește stilul realist și comentariul social al lui Flaubert și, în al doilea rând, așa cum se referă la personajul Emma.



Vezi si rezumatul cartii Doamna Bovary.





Comentariu literar Doamna Bovary

          „Doamna Bovary” este un roman ce are ca tema esecul tragic al aspiratiei catre o conditie fictiva.Meschinaria mediului face ca aceasta aspiratie, ce va lua ulterior numele derivat de la eroina insasi-bovarism, sa apara tragicomica. Bovarismul desemneaza tendinta unor persoane care, nemultumite de realitatea propriei conditii, isi fauresc o personalitate fictiva, corespunzatoare aspiratiilor lor.

Acest aspect se regaseste si in literatura noastra prin creatia lui I. L. Caragiale, care foloseste comicul de nume pentru a releva insusirile tipurilor umane precum Farfuridi – Branzovenescu,cuplul comic , nume cu rezonante culinare.

          Destinul Emmei Bovary reprezinta drama femeii din provincie, de la mijlocul secolului al XIX-lea, despre care Flaubert marturisea intr.o scrisoare „Biata mea Bovary, fara indoiala ca sufera si plange in douazeci de sate din Franta la aceasta ora”. Fiica unui taran instarit, educata la manastire si invatata cu lecturi romantice, Emma viseaza o viata aristocrata, plina de pasiune. Casatoria cu Charles Bovary, medic de tara, dar limitat, si nasterea fetitei lor, Berthe,nu o multumesc. Incercarile de evadare din existenta banala esueaza, iar imposibilitatea achitarii datoriilor facute pentru a isi satisface capriciile, o imping la o depresie serioasa.

          Romanul debuteaza prezentandu-l pe tanarul Charles Bovary incapabil sa se adapteze in mediul scolastic si ridiculizat de catre noii sai colegi. Ca si copil, si mai tarziu ca si adult, Charles ramane pe parcursul romanului un personaj mediocru si lipsit de vigoare. Rateaza primul sau examen pentru a deveni doctor si abia din a doua incercare  reusesind sail ia. La scurt timp dupa ce este repartizat intr-o comuna, mama acestuia ii aranjeaza casatoria cu o vaduva mai in varsta, dar care moare la scurt timp lasandu-i acestuia mai multi bani decat ar fi sperat.

          La scurta vreme Charles se indragosteste nebuneste de Emma, fiica unui pacient de-al sau, si cei doi hotarasc sa se casatoreasca spre fericirea si multumirea tatalui fetei. Se pare insa ca mariajul nu se ridica la asteparile fetei. Aceasta inca de cand locuia la manastire visa ca va gasi o iubire care va fi, printre altele, solutia tuturor framantarilor ei interioare.

          Dupa ce ia parte la o serata extravaganta incepe sa viseze si sa isi doreasca cu ardoare o viata mai sofisticata. Revenirea la viata de la tara o aduce pe Emma in pragul unei depresii crunte tocmai cand aceasta ramane insarcinata. Din dragoste pentru Emma si din dorinta de a o face fericita, Charles decide sa se mute in Yonville, un mic orasel. Acolo familia Bovary il intalneste pe Leon, un tanar avocat, care, ca si ea, este plictisit de viata rurala si ii place sa se afunde in romane siropoase. Odata cu nasterea Berthei, Emma incepe sa se indragosteasca de Leon, acesta raspunzandu-i sentimentelor ei. Insa  sincronizarea nu e de partea lor, Emma nefiind inca pregatita sa se angajeze intr-o idila cu tanarul Leon, dezamagit de respingerea tinerei, tanarul pleaca spre Paris pentru a-si continuie studiile.

          La scurt timp dupa plecarea lui Leon, Emma il cunoaste pe Rodolphe care se arata inca de la bun inceput interesat de ea, declarandu-i pe nerasuflate iubirea. De aceasta data Emma nu mai ezita in a se arunca in mrejele idilei. Din  cauza indiscretiei pe care o manifesta, locuitorii oraselului incep sa vorbeasca despre cei doi. Charles insa, orbit de dragostea lui pentru sotia sa cat si de naivitatea-i caracteristica, nu banuieste absolut nimic. In acest timp Charles trece printr-un esec profesional, fapt care o sperie si mai mult pe Emma, aruncand-o cu disperare in flacarile iubirii interzise, incepand sa se imprumute din ce in ce mai mult pentru a-i face diverse cadouri lui Rodolphe si pentru a plati plecarea lor si a fetitei ei, plecare pe care Emma o planuiste pana la cel mai mic detaliu. Se pare insa ca planul ei nu ajunge sa se realizeze pentru ca Rodlphe o paraseste, neaseptat, nu inainte de a-i scrie o scrisoare care ii va frange inima eroinei. Emma se imbolnaveste grav, fiind la un pas de moarte.

          In ultima parte a romanului, Emma il va regasi pe Leon, alaturi de care va incerca sa isi gaseasca linistea si fericirea. Dar din pacate si aceasta incercare se va dovedi un esec.

          Emma e simbolul femeii adulterine, dar nu de dragul inselatului, nu pentru ca ar fi dorit placeri trupesti. Cu fiecare noua iubire cautata, Emma incerca sa se regaseasca acel suflet pereche perfect, asa cum si`l imaginase inca din copilarie.

          Romanul Doamna Bovary a fost cenzurat chiar inainte de a fi publicat sub forma de carte, dupa ce aparuse in revista Revue de Paris. Inainte de a accepta redactarea lucrarii, redactorul-sef DuCamp, i-a cerut autorului sa elimine aproximatic o pagina si jumatate, in care se relata o intalnire secreta dintre Emma si Leon, considerand ca ar fi fost imposibil sa scape ce cenzura.

          In ianuare 1857, avocatul lui Flaubert, Ernest Pinard, recunoaste ca acuzarea se afla in fata unei ciudate dificultati;citirea intregului roman in fata instantei. Pinard a hotarat sa faca un rezumat al romanului, integrand partile in cauza. Avocatul a cerut instantei sa impuna limite si standarde afirmand: „Domnul Flaubert stie cum sa impodobeasca imaginile sale cu toate resursele artei, dar fara restrictiile acesteia. Niciun  voal, nicio perdea, dansul ne ofera natura cu toata nuditatea si cruzimea ei.” Avocatul lui Flaubert a descris romanul ca un ghid pentru practicile burgheze, romanul subliniid consecintele abandonarii comportamentului moral.

          Cateva luni mai tarziu, romanul era publicat in intregime fara nicio modificare, si se vindea in 15000 de exemplare in doua luni, procesul intentat facadu-i publicitate in ciuda intentiei sale.




Niciun comentariu