Comentariu „Panza de păianjen” de Cella Serghi

Comentariu literar la romanul de dragoste cu accente autobiografice "Panza de paianjen" al scriitorului român Camil Petrescu. Comentariu de 1 pagina Word al cartii "Panza de păianjen" a carui actiune se desfasoara in Bucurestiul interbelic, la Constanta, Mangalia si Balcic. Panza de paianjen prezinta o lume cu un farmec aparte, intr-un stil vioi si plin de sensibilitate, indreptatind succesul de public de care s-a bucurat de-a lungul timpului.

Vezi si rezumat al cartii Panza de păianjen.








„Panza de paianjen” comentariu
„Panza de paianjen” de Cella Serghi este unul dintre cele mai frumoase romane de dragoste din literatura romana, fiind comparat de Cleopatra Lorintiu, cea care a scris prefata romanului, cu „Pe aripile vantului” de Margaret Mitchell „Aceeasi forta epica, aceeasi curgere a personajului, acelasi tip de feminitate care lupta si trebuie sa invinga”.
            Inca de la aparitia romanului in anul 1938, acesta s-a bucurat de un mare succes, fiind sustinut si de marii scriitori ai vremii. Prima editie a romanului a purtat o banderola pe care scria „Liviu Rebreanu, Camil Petrescu si Mihail Sebastian au recomandat editurii acest roman”.
            Penduland intre spatiul vrajit de emotie de la Balcik si farmecul Bucurestiului interbelic, personajul principal, Diana Slavu isi traieste iubirile cu teama si demnitate, luptand totodata cu dorinta de evadare dintr-o existenta cenusie ca o panza de paianjen. Personajul in jurul caruia se invarte toata actiunea si toate framantarile Dianei, care participa extrem de putin la actiunea propriu-zisa a romanului, fiind conturat doar din confesiunile Dianei, este Petru Barbu, un pictor misterios de care Diana se indragosteste in adolescenta pe cand se afla la Mangalia, devenind modelul barbatului pe care il va cauta in toti barbatii pe care ii va intalni ulterior.
            Romanul este totodata o incursiune in copilaria, adolescenta si tineretea Dianei. Confesiunile Dianei sunt relatate prin ochii prietenei sale de suflet, Ilinca Dima, care face cunoscute cititorului copilaria trista si saracacioasa a Dianei, adolescenta marcata de pasiunea pentru Petre Barbu, maturizarea sa timpurie, incercand sa isi croiasca un drum intr-o societate care marginaliza „fetele fara zestre”, casatoria cu Michi, o fire total opusa Dianei. Situatia financiara extrem de dificila, dezvolta in Diana Slavu o latura misterioasa, foarte greu de dezvaluit. Din cauza conditiilor paupere de acasa este nevoita sa refuze invitatiile prietenilor sai, de teama ca la randul ei va fi nevoita sa le faca astfel de invitatii.
            Desi il accepta pe Michi ca sot, avand o influenta linistitoare asupra temperamentului Dianei, aceasta se va pierde curand, facand-o pe Diana sa se reintoarca la Balcik unde il va cunoaste pe Alex Dobrescu si de care se va indragosti. Astfel Diana se va vedea prinsa ca intr-o panza de paianjen intre iubirea pentru Alex, teama de a-l rani si de a-l pierde pe Michi si imaginea inca prezenta in sufletul sau a lui Patre Barbu. Dorind sa se indeparteze de tot acest zbucium, renunta si la Alex si la Michi prin plecare la Paris, unde nu va ajunge, intorcandu-se peste 10 zile si infruntand singuratatea si dorinta de a-l avea din nou alaturi pe Michi. Sfarsitul roamnului nu este unul neaparat clasic si fericit, dar este incarcat de optimismul unui nou inceput.
            Cella Marcoff a intrat in literatura cu pseudonimul Cella Serghi, dupa numele bunicului sau, Serghi Marcoff, de origine bulgara, nascut la Constanta. Romanul „Panza de paianjen” este in mare masura unul autobiografic. Alte romane ale scriitoarei mai sunt: Mirona, Fetele lui Barota, Aceasta dulce povara, tineretea, Iubiri paralele.